plange pana vomita! aveti solutii?
Raspunsuri - Pagina 2
karligutza spune:
multumesc adriana
... rabdare si dragoste vom avea! educatie e si acum, evident, dar la nivel microscopic! ![]()
danis ai si tu dreptate; mi-ai dat de gandit pe partea asta cu oboseala.... este foarte posibil ca acest plans enervat sa provina de fapt dintr-o perioada in care stimulii au fost prea multi pentru ea..... o sa fiu mai atenta sa analizez mai mult si ce s-a intamplat cu ea inainte de un astfel de moment! nu doar actiunea care a provocat plansul.... ai dreptate cu METRO, e posibil sa fi fost prea mult pentru ea in ziua respectiva. multumesc ca mi-ai dat ideea asta. 
danangie trebuie sa iti dau un premiu, o bomboana, ceva!
treaba asta cu muzicutza si povestea inainte de nani n-ar fi rau sa incep s-o practic, poate ca asa o sa ii creez o alta dependenta de dinainte de somn, nu doar tzitzi, si asa voi reusi sa o "pacalesc" sa mai adoarma si fara mine! oricum plansul cu probleme nu apare doar din cauza ca stingem lumina si ne culcam... se intampla si atunci, dar de cele mai multe ori in timpul zilei din diverse cauze! oricum, multumesc inca o data, am citit si eu candva reguli de comportament inainte de culcare, insa le-am citit si atat! cred ca acum e vremea pusului in aplicare! 
karligutza
sunt mamica Adelutei 
Giana spune:
Noi nu am avut astfel de probleme dar sa va spun ca am auzit de mai multi copii de varste apropiate cu fetita ta. Si imi amintesc ca citism intr-o carte ceva similar.
Clar este un santaj...stie ca reactionezi probabil altfel fata de ea dupa episodul vomitiv.Poate-i acorzi atentie(certand-o), poate ca ii faci pe plac...oricum,cert e ca nu e de frica daca nu se intampla in circumstante similare.
Parerea mea este ca trebuie sa fii foarte hotarata in deciziile pe care le ei si sa nu cedezi nici daca ea vomita.Sa nu-i acorzi mare atentie dupa ce s-a intamplat si sa nu vorbesti despre asta.
Iti dau un ex:
O prietena avea si ea copilul cu aceasta problema.L-a dezvatat intr-o saptamana de narav. Imediat ce criza se declansa ea statea langa copil sa nu pateasca nimic,dupa o lua in brate fara sa-i vb. o spala,schimba...si se intorceau la joaca sau activitatea de dinnainte.Copilul a vazut ca face zarva degeaba si in cateva zile a incetat cu vomitatul.
Presupun ca si asta "se trateaza" ca si crizele cu tavalitul pe jos. Imi amintesc ca baiatul meu cel mare incepuse cu asta dar noi ramaneam pe pozitii in hotararile luate si nu faceam mare caz ca el e pe jos.A incetat foarte rapid.
Sper sa te fi ajutat si sa nu mai dureze mult..imi inchipui cat de greu e...dar eu zic ca daca ai rabdare si ramai calma in fata situatiei...totul va fi bine. Trateaza ca si cum ar face pipi pe ea...fara prea mare caz...schimba si din nou la joaca/treaba.
Mult succesc si multa sanatate!
Sabina spune:
pic de somn, da trebuie sa scriu 2 vorbe.
Nu e niciun santaj.
incearca sa anticipezi putin momentele astea ca sa nu mai ajungeti la ele.
e singura solutie inteligenta, morala si normala![]()
(PS e f greu, dar pe termen lung e sg viabila, pt ca cu cat va greste, va gestiona mai bine frustrarile)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina,
Sofia Galagia si
bb Gheo
karligutza spune:
as face si ca Giana as face si ca Sabina.... ca Sabina de multe ori am facut, inclusiv tonight! acum de cand am deschis topicul si pana in prezent era cat pe ce s-o dea in plans cu vomitatul de rigoare... ca ea cand simte ca ii vine sa vomite isi si baga repede degetele in gurita.... si mai rau isi face sa vomite... ce sa mai, avem o problema clara de rezolvat!
ideea e ca stiu ce fel de "nervi" isi face ea, o cunosc dupa fiecare inceput de plans... stiti voi, plans de foame, plans de durere de dinti, plans de kk in pampers etc.; ei bine stiind tipurile astea de plans ale ei, pot anticipa cand ii vine si "of-ul" ala mare dar cand ma simt si eu mai sigura pe mine ca nu renunt, planga cat o vrea ea, taman atunci imi pare rau; va dati seama imi pare rau de fiecare data cand ajunge asa ca nu ii e usor micutei mele sa vomite! insa daca ii fac "moftul" e clar: m-a cumparat! deci oricum as da-o nu e bine...... calea de mijloc e sigur undeva la mijloc!
(m-am repetat intentionat)
am sa incerc totusi sa o las sa planga, chit ca vomita, iar tratamentul de dupa sa fie spalat, schimbat (ca dupa pipi [good_idea]
) si inapoi la joaca/treaba... si in acelasi timp sa previn situatiile acestea si mai mult decat pana acum.
Multumesc mult, chiar am cules idei noi stand de vorba aici cu voi!
Oricum las topicul deschis sa ma mai consult cu voi, sau voi pe mine daca cumva io-s dereglata! asa cum se zice ca n-ai cum sa ii faci dom'le educatie la 1 an si-un pic asa nu se numeste nici copil rasfatat pana la o anumita varsta... dar "micii teroristi" putem sa ii numim?
.... uof!
karligutza
sunt mamica Adelutei 
karligutza spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina PS e f greu, dar pe termen lung e sg viabila, pt ca cu cat va greste, va gestiona mai bine frustrarile) Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
cred ca asta e teama oricarui parinte.... asa incat incerc si eu sa previn de-acum... cat 'oi putea! cat nu, ramane sa ne caftim!
karligutza
sunt mamica Adelutei
ang3lt0uch spune:
Sa nu crezi ca te santajeaza copilul. Este prea mica pentru asa o gandire. Dupa trei ani sa iti pui problema asta. La un an, un an si ceva, crizele de isterie sunt tipice. Si rasar din senin, din motive minuscule. E un vartej emotional in capul ei care rabufneste la un moment dat...odata cu o anumita actiune, nu neaprat aceeasi. Si fetita mea face crize de genul de la 11 luni, acu are 1 an si 5 luni, are perioade cand ii trec si se intetesc mai ales cand o deranjeaza ceva...dinti, raceli etc. Dar ea nu vomita. Eu ii ignor crizle, oricum nu ma suporta in tipul lor, daca vorbesc cu ea sau o bag in seama mai rau face. Decurg cam asa ...o supara ceva..plange , se arunca de pamant si o ia deabuselea pana la ea in camera unde incepe sa urle de zice ca a muscat-o vrun sarpe :)...eventual mai si arunca unde apuca cu ce are in jur.
Ma duc stau cu ea, imi fac de lucru pe acolo, dar nici nu ma uit la ea si, avand in vedere ca ea nu a renuntat la suzeta, iau suzeta din sertar si o pun jos unde e ea, nu i-o dau, nu o bag in seama, doar o asez acolo. O sa o ia bineinteles. Si cum o ia cum se termina criza, mai suspina, dar trece pansul ala isteric, de la care ar putea vomita...
In nici un caz sa nu tipi la ea, sa nu fii suparata pe ea, sa nu te simita suparata dar nici sa nu ii recompesezi episoadele cu mangaieri si luari in brate. Daca nu sta cu suzeta nu stiu ce ar putea-o linisti, poate o melodie care ii place, dar orice ai face, ignor-o, nu o baga in seama deloc, supravegheaz-o dar fara sa isi dea seama... Mai mult nu stiu ce sa zic.
Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Poze cu ingerasul mic
lacrabaciu spune:
Am si eu o finuta de botez pe care o tin zilnic la mine; e cuminte si dulce cum nu s-a pomenit; povestea sotul meu o data ca a pus-o intr-un fotoliu si el si-a vazut de treabala calculator iar fetita noastra dormea; ei bine ... a uitat de finuta ... vre-o 3 ore ... asa de cuminte este; Si TOTUSI, cand se supara, plange pana vomita ... nu avem solutie nici noi .... asa a plans de cand era micuta si asa plange si acum; dar, in rest e foarte foarte cumintica; clar e un lucru: pe masura ce creste, copilul nu mai face aceleasi crize ca la un an; fetita mea facea tot felul de mofturelela un an si eu m-am speriatdestul de tare ca va fi prea alintata; ducand-o insa la serviciu, unde interactiona cu alti copii, am constatat cu stupoare ca e cea mai cumintica si putin alintata dintre toti; iar pe masura ce trece timpul, nu mai face nici un fel de scena; la 3 ani si 2 luni pot spune ca sunt incantata ... dar la 1 an numai eu stiu ce griji imi faceam ... si a mea vomita daca ii dau ceva ce nu-i place ... de ex lapte fiert sau fructe pe care nu le agreeaza ... cred ca timpul va rezolva problema
Giana spune:
Adevarul este undeva la mijloc...si eu cred asta. E de preferat sa-i distragi atentia si sa inlaturi motivele care o fac sa planga in felul ala,asa cum spune Sabina.E de preferat sa se intample asa si sa nu se ajunga la criza.
Dar in caz ca inevitabilul se produce procedeaza cum am spus. Nu face mare caz din asta.Asta nu inseamna s-o ignori,Doamne fereste.Ca doar nu lasam copilul sa vomite si nu-l bagam in seama. Dar poartate firesc sa nu vada ca a facut un lucru care te-a speriat/enervat...etc.Sa para ceva normal,banal.
Asteptam sa vedem cum decurge in continuare plansul bebelinei.
karligutza spune:
merci fetelor de sprijin, de vorbele bune, de sfaturi! incerc si eu prin diverse mijloace sa 'deraiez' plansul tragic de cate ori ma tine rabdarea asa cum ati zis si voi; insa ce n-am incercat este ce ai zis tu Giana sa incerc sa ignor evenimentul; sa ma preocupe doar faptul in sine, spalat, schimbat, reluat activitati. Ba mai mult as zice ca am mers o data pe calea dialogului cica
, cand incercam sa ii arat ce-a facut... ca e murdar pe jos, ca ea e murdara, ca eu sunt murdara... ca ii este rau, ca plange si de fapt eu nu inteleg de ce a "dramatizat" pana aici... etc
si dupa ce am dezbracat-o si sters-o m-am ocupat sa sterg pe jos... timp in care o puneam sa ocoleasca zona, iar ea batea pasi marunti in jur (cautand impacare, cautand sa ma provoace la ras cu zambetele ei irezistibile), in dreptul meu si se indeparta nitel dupa care iar imi dadea tarcoale (pe mine ma pufnea un ras ca era asa scumpa cum pasea marunt marunt in jurul "shotiei"), eu iar ii spuneam sa ocoleasca zona, ea iar pasea cu pasi marunti, parca parca intelegea ca ce s-a petrecut nu e deloc NORMAL! acu' ce s-a ales de "experienta dialogului" nu stiu, ca a fost doar o data! dar voi mai incerca si asa daca treaba cu "ignore" nu da roade!
oricum va tin la curent! 
karligutza
sunt mamica Adelutei 
Field_mouse spune:
Offffffffffffffffff, eu sunt patita cu plansul pana la voma! Mai mult, ai mei (gemeni), cand erau mici vomitau chiar daca radeau prea tare
. Amandoi
. S-a rezolvat cu timpul. Acum au aproape 5 ani, dar tot din cand in cand, daca alearga prea tare dupa ce au mancat (mai ales, dupa mancarea mai lichida, gen lapte), sau daca tusesc pre tare... 
Nu stiu, ce sa-ti sfatuies in privinta plansului, dar cu voma... In primul rand, rabdare tie
. In al doilea rand, incearca sa o inveti pe fata ta (daca totusi, in ciuda tuturor eforturilor, ii vine sa vomite) sa vomite in WC sau in olita, ca sa fii scutita macar de stergerea vomei... Cu timpul, cu varsta o sa-i treaca. Nu te stresa, nu e nimic grav, doar ca e foarte neplacut... Dar trece.
