Infidelitate? Motive, efecte, pareri...
Raspunsuri - Pagina 8
roxanal spune:
eu personal nu mi-am inselat sotul niciodata(fizic vorbind)...am fost tentata o singura data s-o fac dar n-a fost sa fie si atunci mi-am dat seama ce prapastie este intre noi doi daca am fost in stare sa ma gandesc in acest mod la un alt barbat...si oricum, faptul ca ne gandim doar la asta nu inseamna oare ca inselam partenerul de viata, si aici nu vorbim de genul de dorinta, atribuita in general barbatilor de genul : " uite cum arata tipa aia, mama ce i-as....." ci vorbim de dorinta de a trai cu altcineva, in afara relatiei de cuplu...si chiar daca ne spunem ca n-am inselat, hai sa fim seriosi, tot inselat ramane, poate cu atat mai rau cu cat alegem totusi sa traim in continuare in mod duplicitar, in cele mai multe cazuri, fara o baza reala...multe cupluri raman impreuna din cauze total nepotrivite ca : banii, copii, etc.., cand de fapt, o familie nu mai este o familie din momentul in care fiecare are alt interes fata de partener, din momentul in care orice este mai bine decat sa vii acasa, din momentul in care apar certurile furibunde sau nu cu partenerul pe alt motiv decat cel real, din momentul in care el/ea nu mai reprezinta marele EL/EA...si din pacate sunt foarte putine cupluri care fac ceva in aceasta privinta pana sa fie prea tarziu..si intotdeauna cei mai loviti ies copii, ei devin victime sigure ale frustrarilor parintilor si la adolescenta vor fi copii tarati, fara posibilitatea sa-si depaseasca propriile probleme si devenind exact ceea ce-au urat cu atata tarie o viata intreaga...este foarte usor si simplu sa spunem ca nu mai iubim partenerul de viata dar se pare ca nu este si la fel de simplu sa facem ceva in aceasta privinta, indiferent care ar fi cale pe care am apucat-o...preferam s-o lungim asa la infinit si sa ne facem viata un iad, doar ptr. ca nu avem curajul necesar sa spunem ca totul s-a schimbat si ca dorim altceva...cand spunem "toata viata..la bine si la rau.." foarte putini se gandesc ca o sa vina vremea sa nu mai creada ce-au spus, toti pornim pe acest drum cu incredere si cu intentia de a o respecta..dar nu este intotdeauna asa...se ajunge la cu totul altceva atunci cand in viata noastra intervin necazurile sau cand partenerul de viata se dovedeste a fi altceva decat ti-ai dorit...cei care au putea de a spune, gata, nu mai pot, hai sa punem punct acum, cat mai suntem oameni si nu animale care se chinuiesc reciproc, sunt destul de putini...parinti care se cearta tot timpul si se chinuie reciproc in ideea de familie, eeeee, nici nu stiu cum sa zic, se imbata cu apa rece, un copil crescut intr-un astfel de mediu este un copil pierdut pentru sine, o sa fie la randul lui ceea ce a prins din mediul respectiv chiar daca parintii incearca sa-l creasca bine, copii devin ceea ce-au vazut/trait in mediul in care-au crescut si nu in modul in care doresc parintii sa-l creasca...devin tot ceea ce nu vor sa devina, deci ei sunt victimele sigure ale minciunii, nesigurantei, etc...ceea ce majoritatea dintre parinti nu-si doresc...problema este ca majoritatea cuplurilor cu probleme nu le recunosc de obicei public decat cand este prea tarziu ptr. a se face ceva, si daca vreunul doreste sa indrepte lucrurile, mergand la terapie de cuplu sau nu, la psihologi sau la psihoterapeuti, este deja prea tarziu si oricum singur cu siguranta nu reusesti sa faci ceva, totul este dorinta cuplului de a repara ceea ce se poate...nici societatea nu incurajeaza astfel de rezolvari, de obicei lovind tocmai acolo unde-ar trebui sa ajute, dar mai avem inca mult d eparcurs pana sa realizam ca avem doar o viata si ca nu merita sa-ti bati joc de ea...
iubirea...ce este de fapt iubirea, poate cineva sa spuna:"iubirea este stiinta care se ocupa de sufletul omului"...iubirea nu este un sentiment, este o multitudine de sentimente care duc spre fericire, acel CEVA la care toata lumea aspira fara sa-si imagineze ca totul poate devenii foarte simplu daca stii sa traiesti...dar noi nu stim sa traim, in aceasta goana nebuna de a avea ceva ce ne imaginam ca ne trebuie,uitam sa fim ceea ce Dumnezeu ne-a dat de la nastere : fericiti ptr. cat de putin, noi vrem sa avem cat mai multe, pe toate planurile, indiferent daca si cum ajungem acolo, important este sa tindem, nu??
...ce pacat!!
acum astept rosiile, hi,hi
Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva
Cristina spune:
Roxana, mesajul tau m-a facut sa postez la subiectul acesta. de la mine ai 
leda spune:
quote:
Originally posted by Arhistefy
Vorbim despre infidelitate.
Arhistefy
Credeam ca vorbim de infidelitate vs iubire...
scuze!!!
emari spune:
Subscriu Claudiei si Roxanei!
casandra spune:
Eu cred ca atunci cand iubesti, continui sa iubesti oricat de inselat ai fi, si doresti ca cel pecare il iubesti sa fie fericit, cu tine daca se poate, daca nu, cu oricine ar alege. Bineinteles ca daca nu te-a ales pe tine, suferi, dar oricata suferinta ar fi, continui sa iubesti, altfel inseamna ca nu ai iubit nici inainte, cred eu.
In ce poti transforma iubirea ? Cred ca poti revarsa prea-plinul din tine asupra celor din jurul tau sau asupra muncii tale.
ruxij spune:
Vreau sa spun doar ca dupa parerea mea "a insela cu gandul" nu inseamna a insela, inseamna orice altceva, ca sunt probleme in cuplu, ca ai o fantezie erotica, ca nu esti satisfacut sexual etc, dar nu inseamna a insela pana nu se ajunge la relatzia fizica. In rest, va felicit pe toate pentru romantism si ce atzi scris despre iubire etc, se pare ca nu prea am ce cauta eu pe aici :-)
ruxij
mmihaela spune:
Este si nu este...bine ar fi sa fie, de n-ar mai fi...
Multa grija urez celor care-si bat capul sa afle cum e 'mai bine'
Povestea mea e foarte asemanatoare...pana la un punct, cu cea a...mihaelei(sic!), numai ca s-a terminat inainte de a incepe...
Curte lunga, flori de jur-imprejur, maritis, bulgaras de aur. In total 14 ani. Certuri. Un vechi prieten. Confidente. Alinare. Apoi, am aflat ca eram 'cealalta' fara sa stiu, de ani buni. Inca nu-mi venea sa cred. Pe de alta parte incepusem sa ma bucur cum nu m-am mai bucurat in viata mea. Am simtit o liniste si o seninatate de nebanuit. 'Perechile' pareau sa fie de acord, 'sotia' era linistita sa-l vada fericit si mi-a urat bucurie, 'sotul' imi spunea ca era si cazul sa ma indragostesc cu adevarat. Am cautat sa aman deciziile fizice, dar fiecare gest parea rupt din maduva fiintei. Masochism? Perversitate? Nu stiu, imi placea sa vorbim, sa-l vad privindu'ma, ma umpleam si nu-mi mai incapeam in piele. Cand am acceptat ca simt 'prea mult', am recunoscut ca asta imi doresc pentru tot restul vietii. 'Ea'-a lui a rupt linistea spunand ca-l iubeste si nu poate trai fara el, iar 'El'-al meu ca e distrus, ca nu mai are nimic. Gelozie, amenintari, razbunari. Conform principiilor sanatoase, am 'cedat'. Au trecut aproape 3 ani. Culmea e ca eu sunt cea care n-a putut trece peste asta. Zi de zi, noapte de noapte. Vremea de chin o declar incheiata, refuz sa mai plang. In prezent fostul meu sot are si el casa lui, iar trista mea netraita dragoste a ramas cat se poate de casatorit. Cam bate vantul...Dar e bine. Viitorul e langa mine, si are 5 ani jumate. Sa fim si noi, si voi, sanatosi! Si sa fiti iubiti si voi, si noi!
reiki spune:
quote:
Originally posted by adadia
Nu stim sa iubim neconditionat sau mai bine zis nu stim sa iubim. Gindul este creator. In momentul in care incepem sa ne gindim la rau, apoi raul e ca si creat. Sufletul este al LUI. Iubirea este un sentiment maret, limbaj al sufletului. Nu au ce cauta aici calcule meschine. Suntem o lume tare trista daca si atunci cind vorbim de iubire dezgropam de fapt securea razboiului.
Ce spui tu aici suna a romantism incurabil , astea sunt cuvinte pentru filme si poezii . In viata nu e tocmai asa . Mai ales dupa niste ani de casnicie . Trebuie sa-ti protejezi sufletul . Cineva poate sa calce cu bocancii cu crampoane pe sufletul tau ,fara sa aiba intentia asta .
Reiki , probabil ca ai suferit si in mod cert cand vei incepe o alta relatie vei fi mai circumspect .Te intrebai ce e bine sa faci in viata : " ce trebuie sau ce-ti doresti ". E bine sa faci ce trebuie , chiar daca uneori e tare greu . 'Sufletul pereche' exista doar in inchipuirea noastra . Oricine poate fi sufletul pereche sau jumatatea perfecta , daca avem puterea sa inchidem ochii la defecte si sa inclinam mereu balanta in favoarea calitatilor , chiar si cu putina imaginatie .
adadia
Spui ca trebuie sa faci ce trebuie. Cine decide ce trebuie sa facem in viata? Parinti, rudele, prieteni, colegi, societatea prin legile ei morale, juridice (apropo pina acum nu stiu sa fie infierata de lege infidelitatea)...? Deci ce inseamna "ce trebuie" pina la urma?
Am impresia ca de cele mai multe ori trebuie sa ne resemnam, indiferent de consecinte, pentru ca trebuie sa respectam coduri morale ale societati in care traim si nu putem sau nu suntem instare sa mergem mai departe, sa ne implinim iubirea sau visurile.
Poate va suna ciudat ce am scris aici dupa ce v-am spus ca am fost inselat si m-a durut cumplit, dar pina la urma cred ca important este sa traiesti. Sa traiesti iubind, nu sa te ascunzi in spatele societati, sa traiesti iubind si inflorind nu mucegaind si imbatrinind.
Daca odata cu trecerea timpului reusesti sa transformi iubirea in acel ceva care te uneste si care este durabil in timp, sau cum spuneai sa inclinam balanta in favoarea calitatilor, atunci te poti considera un om fericit. De ce? Pentru ca din cind in cind poti sa reinvi iubirea din suflet, care de fapt sta ascunsa si doar trebuie trezita la partener.
Daca in timp nu ai reusit sa transformi iubirea in altceva si iti respecti partenerul, daca tu iti dai seama ca timpul trece si ai ajuns sa traiesti linga cineva care nu mai are valoare pentru tine, atunci cred ca este bine sa va eliberati de povara. Uneori este cumplit de dureros, dar cum aproape la orice durere este si un remediu, este de preferat sa incepi sa traiesti din nou decit sa iti petreci restul vieti ca un invalid in agonie, fara dreptul la iubire.
Si acum ca sa pun capac la ce am scris aici mai cred (la ora asta
) ca (uneori) si o aventura care iti trezeste simturile, mintea si sufletul este buna. Poate evita multe probleme conjugale.Gata.
reiki spune:
quote:
Originally posted by casandra
Eu cred ca atunci cand iubesti, continui sa iubesti oricat de inselat ai fi, si doresti ca cel pecare il iubesti sa fie fericit, cu tine daca se poate, daca nu, cu oricine ar alege. Bineinteles ca daca nu te-a ales pe tine, suferi, dar oricata suferinta ar fi, continui sa iubesti, altfel inseamna ca nu ai iubit nici inainte, cred eu.
aici ai mare dreptate si mai cred ca te va durea daca este nefericit, daca va suferi vei suferi si tu de la distanta, daca va triumfa vei fi si tu trimfator linga el (desi la inceput este exact opusul)
In ce poti transforma iubirea ? Cred ca poti revarsa prea-plinul din tine asupra celor din jurul tau sau asupra muncii tale.
Cu asta nu sunt de acord. Nu poti transforma iubirea doar in iubire. Ce spui tu este doar amagire, iluzie, doar iti ocupi timpul si mintea.
reiki spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Vreau sa spun doar ca dupa parerea mea "a insela cu gandul" nu inseamna a insela, inseamna orice altceva, ca sunt probleme in cuplu, ca ai o fantezie erotica, ca nu esti satisfacut sexual etc, dar nu inseamna a insela pana nu se ajunge la relatzia fizica. In rest, va felicit pe toate pentru romantism si ce atzi scris despre iubire etc, se pare ca nu prea am ce cauta eu pe aici :-)
ruxij
""a insela cu gandul" nu inseamna a insela,"
Cu asta sunt si eu de acord, desi trebuie sa treci prin faza asta ca sa poti ajunge la a insela fizic. Poti sa numesti asta prelidiu.
Si mai cred ca "se pare ca nu prea am ce cauta eu pe aici :-)" este doar o negare a realitati. Sau ma insel?