Sarcina si societatea

Buna seara fetite,

Urmaresc cu drag discutiile voastre (lipsite in cea mai mare parte de fite) dar si sfaturile pe care le dati - mie personal chiar mi se pare ca va implicati sentimental in aceste discutii.
Chiar in aceasta seara m-am gadit sa ma inscriu si eu pe forum, si nu am gasit alta categorie unde sa postez marea mea nedumerire.
Ce pot sa va zic despre mine - am 19 ani, mai am un an si merg la facultate, am o relatie frumoasa de 3 ani iar in momentul de fata se poate, sau nu, sa fiu insarcinata. Dar nu vreau sa discutam despre probabilitatea aceastea. Pot sa pun pariu ca unele dintre voi, dupa ce ati citit aceste ultime randuri v-ati gandit "ah, 19 ani, fantasmeaza intr-o relatie pe unde mai pui ca poate-i si gravida".
Sa spunem ca imprejurarile si diverse greutati prin care am trecut m-au facut sa ma maturizez intr-un oarecare fel, mai repde. Nu fantasmez la o relatie perfecta care dureaza pana la adanci batraneti - pur si simplu, fara frica si cu dedicare totala, mi-am pus increderea in ceea ce va urma. Poate nu voi avea cel mai grozav viitor din lume, dar cu siguranta ma voi bucura de el, dat fiind faptul ca e al meu.
Vad fetite de 10 ani care isi incep viata sexuala (ce-i drept, mai putine), cunosc cazuri de fete care la 14 ani au facut deja 2,3 avorturi, cunosc o fata care la 15 ani a inghitit otrava pentru soareci in speranta ca va scapa de o sarcina nedorita. Ma intreb cum reusesc aceste fete sa se ofere ca niste bucati de carne, in speranta ca vor primi 5 minute de apreciere...Si cu toate acestea, lumea m-ar privi mult mai ciudat pe mine daca as ramane gravida si as pastra sarcina, decat pe ele.
Ipotetica situatie, decid la 19 ani sa pastrez o sarcina la fel de ipotetica, sa ma bucur de copilul meu si sa il cresc intr-un mod responsabil, sa imi continui studiile si in mare parte sa fiu fericita alaturi de copilas si de familie. Dar iarasi, societatea va zice "ah, 19 ani si are copil...". De ce un copilut, atunci cand ti-l doresti, ar trebui privit de ceilalti ca un obstacol in calea "fericirii si implinirii" tale? Este mult mai usor de acceptat ideea ca la 15 ani sa faci avort si sa inghiti otrava decat ideea de a fi mama la o varsta totusi mai mica decat media? Poate imi doresc sa pastrez ipoteticul copil, sa nu il consider un obstacol in viata mea, sa ii ofer o sansa la viata si sa ma gandesc ca peste 20 de ani va fi o persoana fericita si se va gandi ce bine ca mamica lui nu l-a avortat. Eu personal asa as face, mi se pare cel mai uman.
Si revin, e mai usor de acceptat ideea de a fi cu**a decat mama (nu ma refer la mamele tinere si denaturate, ci la cele tinere care chiar se implica in cresterea si educarea copilului lor)?

Va pup fetite si astept cu mare nerabdare sa vad ce credeti si voi
Fericite sa va gaseasca dimineata!

Lorenyy spune:

Catheryne,Ma impresionezi,sincer,ce bine ar fi daca toata lumea ar gandi ca si tine,ce sa mai,FELICITARI!!!In caz ca esti insarcinata,iti doresc multa sanatate,un bebelus sanatos si frumos,tie multa putere si fericire,si crede-ma,in momentul cand vei fi mama,atunci te vei simti atat de implinita,bogata si cea mai puternica femeie.Vai,ce n-as da si eu sa am 19 ani,sa fiu atat de optimista si sa fiu si mamica de Brianna;-))Bravo tie fata,tine-o tot asa!

ciuf spune:

Draga mea, bine ai venit pe DC. Iti urez o sarcina cat mai usoara, daca se va dovedi ca esti insarcinata.
Te felicit mult pentru gandirea care o ai, pentru inima ce o ai si pentru drumul ce vrei sa il batatoresti pentru "ipoteticul" copil (ca sa folosesc cuvantul tau).
In Ro inca lipseste mult educatia sexuala. Mamele niciodata nu sunt pregatite sa aiba o discutie deschisa, de la femeie la femeie cu fetele lor. Lipseste comunicarea. Nu este nimic rusinos ca mama sa isi ajute fata sa isi descopere corpul. Este normal ca ea sa fie pusa in garda despre lumea ce i se va deschide. Ce este asa de greu sa li se vorbeasca despre metode de contraceptie, tocmai pentru a evita posibilele sarcini sau boli?
In Ro societatea te mananca de vie. Curentul cu viitoare mamica necasatorita=curva inca mai circula, mai ales pe la tara. Si uite ca din cauza asta bietele fete ajung sa fie capabile sa isi puna streangul la gat, sa isi riste viata doar pentru a evita rusinea, pentru a nu isi tari familia in mocirla.
Rusine mare daca se intampla ca fata sa ramana insarcinata. Dar uite ca si daca nu pastreaza copilul e vazuta ca fiind curva (oricum se afla, la cum vorbeste targul), iar daca il pastreaza tot e improscata cu noroi ca a facut copil din flori. Deci cum o dai tot nu e bine. Ideal ar fi fata sa ramana virgina pana in noaptea nuntii sau sa moara fata mare.
Insa cred ca putin-putin situatia s-a mai schimbat datorita conditiilor socio-economice. Citesc din ce in ce mai multe cazuri de fete studente, necasatorite, hotarate sa ia viata in frau si sa dea nastere la pruncii lor.
Daca ai fi casatorita la 19 ani si ai avea un copil ce ar spune societatea? Cred ca te-ar lasa in pace. Copilul nu ar mai fi un obstacol.
Oricum te felicit pentru puterea ta de confruntare. Ce fericit ar fi al tau copilas peste vreo 14 ani sa se laude cu o asa mamica tanara!!!

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

principe spune:

off ce semeni cu Elise,nu la fizicci la felul cum gandesti.

poate esti sora ei mai mica, mai stii?!






Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Farah spune:

ma bag si eu sa-mi dau cu parerea, se pare ca am mult timp liber zilele astea

societatea prefera o fata de 18 ani cu 10 avorturi la activ decit una de 18 mama si necasatorita pe deasupra pentru ca societatea e formata majoritar din oameni cu aceeasi problema, care se regasesc mai bine in aia care de rusine si-a provocat avort in fel si chip decit in aia care s-a pus invers decit restul lumii. omul e o fiinta sociala, ca sa fii altfel si impacat cu tine e nevoie de muuult self-esteem, ori asta se cladestede-a lungul vietii, si intr-o societate in care acceptarea reprezinta foarte mult (invata mama bine ca o sa gasesti un job bun si o sa fii recompensat, nu bate mama copiii pentru ca n-or sa se mai joace cu tine, culca-te de la prima intilnire ca altfel o sa rida toti de tine si-o sa te evite, "pune-i-o asteia" ca altfel esti un fraier si cine sta la povesti cu un fraier ) si formata din oameni care la rindul lor au fost crescuti la fel, asta e acceptabil si cine nu e ca ei, mai ales daca la un nivel semiconstient e demn de respect, il urim pentru ca el a avut curaj si noi nu, el e implinit sufleteste si noi nu

experienta mea:
a fost un moment prin anul 2-3 de facultate cind nu m-am protejat si ma gindeam daca ramin gravida sau nu. si-mi faceam eu planul asta e, trebuie sa ma gindesc cu ce-l cresc daca-l fac, cind eu ami am 4 ani de facultate si nici unde sta,parintii ma reneaga, se alege praful si de viata mea si implicit de cea a copilului, probabil ca nu-l fac. n-am ramas gravida, nu a mai fost nevoie sa decid
peste vreun an, fac eu o prostie cu niste pastile ca de, cum sa ma duc la mare si sa fiu la ciclu, si sar ciclul ala, si la un moment dat elimin o chestie cit un pumn, cu multe cheaguri de singesi invelit intr-un fel de membrana, si ajung eu la concluzia ca eram gravida cind am luat pastilele si de la ele am facut avort spontan. si nu ma puteam gindi decit la fptul ca a fost o viata in mine care a sfirsit intr-un nenorocit de vas de toaleta si dus cu apa pe canalizare. o viata!
abia atunci am inteles ca in viata mea n-o sa fiu in stare sa fac avort, in viata mea n-o sa mai pun macar sub semnul intrebarii, pentru ca toate carierele si apartamentele si vietile nu mai conteaza pus in balanta cu o mica viata dusa pe canalizare.
nu fusesem nici atunci gravida, era de fapt mucoasa uterina descuamata pe care pastilele mele n-o lasasera sa iasa si se facuse ghem acolo. dar cumva, de sentimentul ala de vinovatie ca eu m-am putut gindi la un moment dat sa curm o viata pentru ca din inconstienta am facut-o, nu reusesc sa scap nici acum.

n-am tinut neaparat sa ma marit nici dup-aia, dar m-am gindit asa:
ma marit, pentru ca puiul meu va merge la gradi, in parc, se va gasi cineva sa spuna despre mine ceva urit sau sa-i arunce lui ceva urit, copil sau parinte, si daca pot de ce sa nu evit asta; eu pot s-o duc, am mintea clara si nu ma intereseaza, dar el va suferi si nu va intelege
am asteptat sa termin facultatea si sa ma angajez ca sa pot sta acasa cu bebe, convinsa fiind ca un copil fericit e cel cu o mama multumita, nu una disperata tot timpul ca miine are examen si n-a apucat sa invete, ca nu mai are bani de pampers sau ca tre sa plece la munca la 3 luni ca altfel n-are bani de lapte la copil.

asa ca m-am conformat cumva societatii, in speranta ca puiul meu va fi mai putin lovit de ea.
eu chiar cred ca problema nu e nicicum contraceptia aici, ci copiii crescuti aiurea, in niste traditii pe care nu le mai regindeste nimeni, copii carora li se baga in cap ca trebuie sa faca si sa dreaga si sa fie conformi cu ce le convine parintilor pentru ca altfel nici macar parintii nu-i accepta, de parinti crescuti la fel in ideea ca "daca nu, ajungem de risul curcilor"(ei si ce?) si care nu au puterea sa rupa cercul pentru ca putini au invatat ca au creier ca sa judece cu el.
copiii astia nu vor sti sa spuna "da si ce daca nu ma mai chemati la chefurile voastre, si ce daca spui miine la toata lumea orice despre mine, eu stiu ca nu-i asa si cei care ma cunosc vor sti ca nu-i asa", pentru ca se simt singuri, nu au persoana aia care sa stie ca le va spune "eu nu cred si nu-mi pasa, eu te iubesc si te cred pe tine".
si-atunci cedeaza la orice, convinsi fiind ca curajul ii condamna la singuratate si cersind alea cinci minute in care sa se simta acceptati si iubiti.
si-i marginalizeaza pe cei care au curaj sa gindeasca, pentru ca le deranjeaza status quo, ii obliga sa-si revizuiasca parerile conform carora au trait si cu care s-au impacat cumva pentru a-si pastra sanatatea mintala, ii obliga sa accepte ca gindesc gresit (si asta numai simplu nu e)

sunt fericita ca exista si oameni care indraznesc sa gindeasca cu propriul creier, care gasesc puteri sa rupa cercul vicios.
am citiva linga mine si-s foarte fericita

iar tie, care-ai deschis subiectul, felicitari pentru ca gindesti, felicitari pentru ca te intrebi, felicitari pentru ca vrei raspunsuri! in conditiile astea ce decizie iei (in orice privinta)conteaza mai putin, pentru ca va fi probabil buna oricum

catheryne spune:

Mai mai, dar prompte ati mai fost
Ma bucur mult de toate parerile impartite cu mine.
Ciuf, spuneai ca fetele astea is capabile sa-si atarne strangu' de gat - asa si este; sti care a fost prima chestie la care m-am gandit? Fata aceea care s-a sinucis in urma cu cateva luni pentru ca era gravida, cea care si-a tras o punga pe fata si apoi si-a legat mainile la spate cu catuse - sau la mamica aceea tanara care s-a aruncat de pe o cladire cu bebelusul ei, si au murit amandoi.
Ma gandesc cate povesti de viata s-au sfarsit asa, prin sinucidere sau prin avort, de teama societatii. Poate se mai nastea un Napoleon sau un Mozart... Totusi, parca parca as fi de-acord cu avortul in cazul in care copilul sufera de malformatii grave sau mama lui are o boala foarte grava si transmitibila.
Eu am crescut in asa fel incat sa nu-mi fie frica de societate, pentru ca nu-i nici dracu' nici Dumnezeu si chiar si cel mai rau lucru care mi s-ar putea intampla in anumite situatii ar fi infim pe langa faptul ca mi-as cotinua viata cu succes.
Provin dintr-o familie cu un venit mediu, nu am avut 10 masini nici o ditamai vila, dar cu mana pe inima pot sa spun ca am avut intotdeauna tot ce mi-am dorit (acu' bine, nu am avut niciodata pretentii coplesitoare), am avut tot timpul ce sa mananc si un loc unde sa stiu ca pot dormi linistita. Cum spune farah, toate chestiile astea materiale palesc in fata unei vieti aflate la inceput de drum.
Am auzit zilele trecute o mama care se plangea pe strada ca bebele ei ii ocupa "timp pretios" - ha! eu as considera timp pretios orice clipe alaturi de copilul meu.
Eu contraceptive nu pot lua pentru ca mai tot timpu' fac tratamente care pot interfera cu actiunea lor, pentru ca nu am un fond hormonal foarte stabil sau unul care ar trebui stabilizat de contraceptive si in plus nu mi se par cea mai sigura metoda de contraceptie pe termen lung. Asa ca am apelat la clasicul prezervativ - dupa 1 an si ceva de cand mi-am inceput viata sexuala si de cand il folosim, s-a trezit sa ne faca o surpriza, si anume sa plezneasca pur si simplu in timpul contactului. A doua zi m-am gandit (poate mai mult din paranoia ) ca posibilitatea ca eu sa fiu insarcinata exista, oricat de mica ar fi. Si apoi m-am gandit, acest posibil copilut pentru cine ar reprezenta de fapt o problema? Pentru mine sau pentru "ochii lumii"? Imi vine greu sa cred ca nu l-as putea creste frumos si sa fim toti fericiti.
Fete, va multumesc inca o data ptr parerile voastre, cat despre a mea, cred ca este clara deja.
principe : am o sora mai mare? unde unde?


Group Hug

rhoneea spune:

Catheryne bine ai venir pe DC.Sedere cat mai lunga si placuta iti urez

Experienta mea....

La 17 ani mi-am cunoscut sotul pe internet.La 18 ani ma casatoream cu el.Cu o luna inainte de a implini 20 de ani l-am nascut pe baietelul nostru.Acum am 21 de ani,un baietel in varsta de 1 an si 2 luni,un sot in varsta de 36 de ani si iaca suntem fericiti.Sa ne dea Dumnezeu sa ramanem asa si sanatosi.
La anul voi merge si eu la facultate cand il vom trimite pe cel mic la kindergarden.
Mi-am "propus" ca pana la 25 de ani sa am deja doi copilasi si apoi sa ma ocup de mine(studii,job).Voi fi foarte tanara la 25 de ani,nu-mi va fi greu sa imi gasesc un job. Insa pana atunci stiu ca am realizat cel mai de pret lucru si anume copilasul.

Ii urez sa fie asa cum iti doresti

P:S sa stii ca sunt foarte multe mamici tinere pe forum

Irina lui Pierre-Sebastien nascut la 05.06.07.





Sebastien's age Pictures www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montage
*Miracolul nostru*




**Ramona are nevoie de ajutor**

anda141 spune:

Felicitari pentru modul in care gandesti. In ziua de azi putini gandesc asa , iar dupa mine ar trebui apreciati. Eu admir foarte mult femeile tinere cu copilasi, le sta foarte bine. Si apoi cand copilul va creste si tu veni fi o mama tanara si frumoasa, langa baiatul sau fata ta si ei deja mari. Intodeauna admiram si inca admir mamicile tinere si la scoala imi parea rau ca alti copii au mame mai tinere decat a mea. Se pare ca chestia asta nu se mai "poasrat" in ziua de azi, acum trebuie sa faci copii cat mai tarziu , daca ii faci devereme iti distrugi viata, cariera etc.
Daca e sa ai un copilas iti doresc multa sanatate , sa ai parte de un bebe frumos si sanataos si sa fiti o familie fericita, nu conteaza ce zice lumea.

Clover spune:

O sa cam sparg sueta plina de floricele si inimioare.

Da, o sarcina inainte de 22-23 de ani se poate finaliza intr-o familie foarte fericita, dar... de cele mai multe ori stresul isi spune cuvantul. Barbatii tineri nu sunt pregatiti sa faca fata acestui stres, ceea ce rezulta in multe relatii incheiate in timpul sarcinii sau in primii ani dupa nasterea copilului.

Exista cazuri fericite desigur cum e rhoneea, dar si in cazul ei nu pot sa nu constat ca are un sot matur.

Un copil ocupa foarte mult timp, nu stiu de ce te-a mirat parerea femeii de pe strada.

Nu inteleg paralela intre mame tinere si adolescente care fac avorturi. Cine e pentru tine societatea?

Daca esti insarcinata, felicitari. La 19 ani poti duce o sarcina fara probleme.

BeLucci spune:

clover, asa zic si eu.:)
Dar eu nu inteleg de ce sa faci sex la 10....19 ani...Eu citeam de rupeam la varstele astea, aveam pasiuni eram ocupata cu lucruri diferite, nici nu aveam timp sa ma gandesc cu cati as faceo(nu ma refer la nimeni de aici).
M-am casatorit si eu la 20(fata cuminte, pt ca aveam principiile mele, nu vroiam sa am baieti "fara numar" si sa -mi aduc aminte cum a fost cu ala cu ala". Sau sa nu-mi mai aduk aminte de primul sarut si cu care a fost. Vroiam sa am un prieten care mai apoi sa-mi fie sot, fara sa sufar dupa altii.) Si la 23 de ani fara 2 luni aveam si eu primul bebe. Dar nu-mi pare rau.
Din tot ce am scris nu ma refeream la nimeni de aici, ma socat doar varsta fetelor care sau sinucis din cauza unei sarcini nedorite.
Catheryne iti doresc o viata usoara plina de succese si bucurii. Viata e grea dar daca sti sa infrunti greutatile ...te poti numii un om fericit.

mariana tache spune:

catheryne, bune ai venit pe forum; te felicit pt gandirea ta; imi place mult cum scrii; e o lectura placuta .

... 19 ani... ce varsta frumoasa! am amintiri spectaculoase de la acea varsta; parfumul acelei perioade il simt si acum si o sa-mi ramana pt totdeauna...

N-am inteles care-i problema sex-ului la 19 ani?? de ce sa nu faci sex la 19 ani??? si ce are treaba asta cu cititul?

Mariana, Stefan (20.04.04), Simon (30.08.05)
poze cu noi: 1 , 2 , 3 si 4
Nasterea lui Stefan
Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!