Modalitati de salut - Saru'mana
Raspunsuri - Pagina 8
cristi_2003 spune:
si mie imi plac barbatii asa cum zici tu nelia - politicosi pur si simplu, respectuosi. care fac lucrurile astea de la sine, nu fortati si nici condescendent.
adica eu pe acestia ii consider barbati, restul mai trebuie sa se chinuie putin ca sunt inca la statutul de masculi
17+ cu 
Traian Carol
the greatest thing you'll ever learn is just to love and be loved in return
http://bd.lilypie.com/z4XWp3.png
try spune:
Rufus eu nu prea am ce staturi sa-ti dau.
Citindu-va pe voi, cele cateva femei care ati raspuns aici realizez ca eu am un soi de constitutie mai barbateasca in gandire si cred ca de-aia nu am prea multe feelinguri despre aceste gesturi. Cred ca intotdeauna am incercat sa fiu independenta, sa pot si sa ma descurc singura si uneori, ajutorul oferit de barbati (nu toti isi ofera ajutorul in acelasi fel, de-aia am zis unii) il privesc ca pe o jignire mai degraba decat ca pe o forma de politete (n ustiu cu msa spun ca sa n usune totusi aiurea, jignire poate nu-i termenul cel mai potrivit). De ex. sa zicem ca sunt in oarecare graba si cu gandurile prinse si trebuie sa ridic ceva nu f greu si se ofera un barbat sa ma ajute, am uneori in interiorul meu o reactie de genul (ce mare scofala, o ridic si eu, n-am timp de intrerupt, ce sa fac acuma: sa te astept pe tine sa lasi ce-ai in mana si sa vii sa ma ajuti, ca doar n-oi fi pui de gostat sa nu pot ridica chestia asta 50 cm de la sol si s-o pun apoi pe un scaun). Uneori privesc acest gen de munci fizice ca pe niste chalenge-uri si ma simt bine in legatura cu mine insami sa vad ca pot sa ridic, imping, sa ma descurc intr-un fel singura in anumite situatii. Imi da un sentiment de autoapreciere. Uite dom'le ca am putut singura. De ex. deschisul portierei in multe situatii imi se pare pierdere de vreme (sunt si situatii, de regula oficiale in care vad logica gestului). Adica eu trebuie sa stau in masina pana apuca el sa coboare si sa ocoleasca toaaaaaata masina. Eu sunt genul mai vajaita, unde pot salva cateva secunde/minute pt mine e super, am un mers de om grabit mai tot timpul. Nu-mi plac mocaielile, ma irita asteptatul ala de cateva secunde in masina pana vine el sa deschida portiera.
Cu ajutatul asezarii la masa: iarasi mi se pare un "ce dom'le, chiar asa nu-mi pot trage si eu scaunul sub mine, am nevoie de un barbat sa fac asta pt mine?".
Dar inca o data asta sunt eu (poate nu unica, dar in minoritate, evident) si numai asa m-am putut descrie: mai barbatoasa. E adevarat ca n-am crescut cu astfel de galanterii si poate de-aia ele n-au valoare pt mine (desi sunt atatea femei care n-au crescut cu galanterii si totusi le fac placere) si poate in ochii unora trec de needucata (si probabil ca asa si este), dar cred ca are legatura si cu constitutia mea mentala, de f. multe ori gandesc in termeni de eficienta si randament si reduc aceste gesturi politicoase de multe ori la analize de genul asta.
Sotul meu cand l-am cunoscut era f. galant cu mine si cu toate fetele din jur, indiferent de cine erau ele. Intotdeauna a avut o politete pentru femei pe care alti tineri de varsta lui nu o aveau (era cel mai galant dintre toti barbatii din grupul nostru). Si-a mai triat o parte din galanterii cu timpul, dar banueisc ca din cauza ca a vazut ca nu produc un feedback din partea mea (nu ca le facea ca sa ma impresioneze pe mine, ci in sensul ca in orice in viatza asteptam un feedback si cand el nu apare sau e sub nivelul asteptarilor, motivatia de a mai continua pe linia aceea scade automat).
Mi-e f greu sa judec pe cineva prin prisma gesturilor galante sau de politetze (in sensul discutat aici, nu gesturilor de respect), pt mine un barbat care e galant nu creste in ochii mei mai sus de statutul care mi-l inspira ca persoana din alte puncte de vedere. Pt ca sunt si barbati galanti pe care nu dau prea multi bani (ca persoana), dar si barbati lipsiti de galanterii (asta nu se traduce cu nepoliticosi) care sunt oameni de toata isprava.
Ca diferenta, aceste galanterii eu le vad ca pe niste politeturi suplimentare, nu inseamna ca daca un barbat nu-ti deschide portiera (chiar si in situatii mai cochete, sa zicem) e lipsit de politete. Nu le ai vad ca pe niste obligativitati, candva ele asa treceau ca obligativitati, dar in ziua de azi cred ca minimul de politete pe care trebuie sa-l afiseze un barbat (ca de el e vorba prepoderent in subiect) s-a restrans mult in comparatie cu generatiile trecute.
Porumbita spune:
intotdeauna am urat salutul sarut mana si si mai tare pupatul mainii !
nelia spune:
Try, inainte de toate trebuie sa precizez ca nu m-am referit la galanteria gen Don Juan sau Casanova... In nici un caz, asemenea galanterie lasa barbatul din fata mea acolo unde este, fara doar si poate. Si nici macar gesturile galante nu-l ridica mai sus decit este, tot acolo ramine unde il aseaza persoana lui, cu sau fara acestea.
Si apoi nu spune nimeni ca nu e asa cum spui tu! In conditiile in care noi, eu si sotul meu, avem minutele numarate dimineata de a face totul, ar fi absurd sa astept de la el sa-mi deschida portiera, nu? Sau cind mai am exact 7 minute pina inchide gradinita, si eu fac de 3 de la metrou pina la ea si in 4 trebuie sa urc scara, ajutorul unui barbat mai rau ma incurca. Si oricum nu sint genul care sa astept ajutorul, mai ales al unui barbat, adica sa ma uit milog in ochii lui, hai, nenea, ma ajuti si pe mine cu carutul, ca abia am nascut si a dracului scare rulanta iar nu merge! Nu, nu asta am vrut sa spun. Am vrut sa spun... doar de am vrut sa spun.
Ca trecind de toate aceste probleme ale vietii, ma simt femeie si anume una, care adora galanteriile, gesturile acelea micute care fac placere...
Nu cred ca judec un barbat dupa aceste galanterii (pentru ca stii, pentru mine una este sa fii politicos, respctuos si alta galant). Cel putin nu in viata de zi cu zi. Nu astept sa-mi aduca flori in fiecare zi (desi stiu ca merit, dar imi este de ajuns ca si el stie, chiar daca nu aduce!), nu ma uit dupa el sa vad daca ocoleste masina sau nu... o mai ocoleste, ca sa bage plozii alergatori cit mai repede in ea... Poate vei avea ocazia sa-l cunosti pe sotul meu si vei vedea ca este departe de a fi galant (el zice ca-i bucurestean, ce vreau de la el!). Il iubesc si il respect pentru ceea ce este el in totalitate si pentru ceea ce reprezinta el in viata mea, cu sau fara galanterie. Si totusi, paradoxal, lucrurile care m-au facut sa ma indragostesc in primul moment de el au fost tocmai aceste mici galanterii, cu atit mai surprinzatoare cind vin de la un barbat mai dur, ca el. Bineinteles ca nu as fi continuat sa-l iubesc daca toata fiinta lui s-ar fi redus numai la acestea sau nu ma fac sa respect un om mai mult decit merita numai pentru ca a invatat sau cineva l-a invatat sa fie galant, nu, departe de mine acest gind. Dar nu pot spune ca nu au contat pentru ca as minti: felul in care imi strecura cite o floare, felul in care tinea bratul in spatele meu dindu-mi senzatia ca ma si respecta, dar ma si protejeaza, felul in care ma lua de mina cind traversam strada, dar pasind el intii si uitindu-se si in stinga si in dreapta sa vada daca e sigur de traversat... Si, cind iesim undeva, nu neaparat la prieteni cu copiii, ci numai noi doi, imi pare bine ca nu au disparut aceste gesturi si ca le face in continuare, chiar daca sintem casatoriti de atitia ani. Imi fac bine, ma intristeaza un pic cind lipsesc... dar asta nu inseamna ca fac din asta un capat de tara!
In concluzie, am un baiat... care traieste in lumea asta a vitezei, dar tare mi-ar placea sa-i imprim, si eu si tatal lui, aceasta micuta galanterie fata de partea feminina! Tati stie de ce, ca doar nu a pierdut nimic folosind-o! Nu-l vreau sclavul bunelor maniere, ci doar sa stie sa faca o femeie sa se simta bine, incercind de la aceste gesturi micute, pe care sa le considere normale si sa nu-i fie jena sa le faca. Pentru ca ai vazut si tu, sint barbati, care se simt jenati sa le faca, pentru ca majoritatea nu le fac. Mesajul meu este ca nu au de ce, gesturile frumoase si galante ramin ca atare, indiferent de schimbarile lumii in care traim si daca sint facute cu sinceritate, vor fi primite ca atare. Si eu te inteleg pe tine, pentru ca viata m-a invatat si pe mine sa fiu ca tine, desi, spre deosebire de tine, mental nu sint contruita asa. Poate asta datorita bunicului meu care m-a crescut pina la 11 ani si asa era, poate pentru ca, trecind de toate greutatile vietii si de taria de care dau dovada, in sufletul meu sint si ramin femeie: vulnerabila atunci cind sint nevoita sa fac munci grele (pe care le fac de nevoie!), atunci cind barbatului de linga mine ii lipseste tandretea, galanteria si atentia pentru aceasta feminitate a mea. Nu stiu sigur, dar cred ca asa as putea explica diferenta dintre noi! Tu esti o femei puternica in interior care nu are nevoie de aceste lucruri, eu sint o femeie puternica exterior (in sensul ca ma descurc cum pot si destul de bine in orice situatie), dar o domnita in interior, care asteapta oaresce de la cavalerul ei insotitor!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
cristi_2003 spune:
noi vorbim de situatiile in care e ok ca un barbat sa sarute mana unei femei
si ieri pe trecerea de pietoni (pe care chiar si gravida ma misc repede, ca asa e normal) urla un sofer de maxi taxi "misca tu mai repede"
ce sa mai zici?17+ cu Traian Carol
the greatest thing you'll ever learn is just to love and be loved in return
http://bd.lilypie.com/z4XWp3.png
petra spune:
In copilarie toata gasca noatsra de copii saru-manaia pe toti . asta era la putere la vremea aia. Odata cu timpul am lasat in urma acest obicei. Tine de copilarie. Acum doar mama mea mai primeste cate un tratament din acesta.
Referitor la barbatii care saluta cu 'sarut-mana" doamnele nu m-i se pare ca fac un gest chiar asa jalnic. La fel si gestul de a saruta mana efectiv, in conditiile in care acest gest este facut acolo unde-i locul si momentul. Nu ma dau in vant dupa acest gest dar in nici un caz nu-l consider ca a fi ceva ce provoaca greata.
Aici in state nici vorba de asa ceva, la putere este Hi, Bye, si Hello.
Rferitor la gesturile :de a te ridica in piciare cand se aseaza o femeie, sau sa nu te asezi pana nu se aseaza femeia, sa deschizi portiera masinii sunt gesturi frumoase care se regasesc si aici fiind folosite frecvent.
Rufus spune:
quote:
citat din mesajul lui cristi_2003
noi vorbim de situatiile in care e ok ca un barbat sa sarute mana unei femei
si ieri pe trecerea de pietoni (pe care chiar si gravida ma misc repede, ca asa e normal) urla un sofer de maxi taxi "misca tu mai repede"
ce sa mai zici?
Soferii reprezinta o categorie despre care nici nu merita sa discutam. Din pacate nu ai ce face si incerci sa nu ajungi in gura/masina lor. Cand totusi ajungi, nu merita nici macar sa arati ca i-ai remarcat. Este pedeapsa suprema sa le ignori marlaniile.
Multumesc inca o data, pentru precizari, fetelor...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Andries spune:
quote:
citat din mesajul lui Natasa
Salutul nu se da "acolo unde e cazul". SAluti pentru ca te respecti pe tine in primul rind si apoi persoana pe care o saluti (desi eu una spun buna ziua si oamenilor pe care nu am motive sa-i respect si care uneori nu stiu sa raspunda la salut). Totul tine de educatie, inclusiv cui sa-i spui sarutmina, cui ii saruti mina (si prea putini barbati stiu ca e doar un gest, nu trebuie sa-ti lase bale pe tine cind o fac), cu cine te pupi cind te intilnesti, cum te pupi, cine saluta primul, cine intinde mina...Desi cartea asta http://www.librarie.net/carti/18842/Codul-bunelor-maniere-astazi-Aurelia-Marinescu
a avut recorduri de vinzari, ma intreb unde sint oamenii care au citit-o...
Si, Andries, am si eu o curiozitate (de om care nu lucreaza la "multinationala"), exista un cod al acestor firme care spune ca nu ai voie sa spui sarutmina unei femei? La aberatii de genul asta s-a ajuns? Adica un om ca sotul meu care saluta asa toate doamnele ar fi privit chioris? Si oricit de ciudat ti s-ar parea, oamenii spun sarutmina pentru ca asa au fost educati, nu pentru ca vor sa "ajunga la o concluzie pozitiva" cu tine!
Acum am apucat sa vad raspunsul...
deci "saluti cu sarut'mana acolo unde este cazul = saluti asa pentru ca se preteaza forma asta de salut", ce spui tu este selectia "sa salut sau nu" ...alta mancare de peste...cred ca ai inteles gresit.
eu nu spun buna ziua celor pe care nu am motive sa ii respect sa nu am o relatie profesionala cu ei, pot sa nu ii respect si totusi pentru ca lucram impreuna le spun buna ziua, daca nici nu lucram si nici nu-i respect desi ne cunoastem, nu spun buna ziua doar raspund la buna ziua (in caz ca vrea sa dreaga busuiocul cu mine, ii raspund si-i dau o sansa), am putine situatii de genul asta, dar am.
daca saluti asa nu inseamna ca esti privit chioras, doamne fereste, dar e ciudat cateodata sa ai o intalnire cu 5 barbati, 4 spun buna ziua si al cincilea te ia cu sarut mana si o mai si face ad literam...mai rar, dar mi s-a intamplat, eu la genul asta de situatii ma refer.
Andries
maraki spune:
Cand eram mica, salutam toti vecinii( barbati,femei ) cu saru`mana! Acum salut asa doar mamele prietenelor mele, batranii si parintii.Asta tine de educatie, daca ma stiu de mica mamele prietenelor, nu pot sa schimb forma de salut, ma simt foarte bine cand le zic saru`mana!
Ce mi se pare lipsa de respect, este atunci cand prietena mea din copilarie( care venea zilnic la mine si eu ma duceam la ea ) spune mamei mele " merci " Normal ar trebui sa zica " multumesc "
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
aura_m spune:
Eu spun saru'mana mamei mele, unchiului, matusii mele, socrilor si bunicii, iar daca as merge in orasul unde am crescut si ma intalnesc cu vreo prietena a mamei mele ii zic tot saru'mana, ma refer la prietenele mamei mele pe care le stiu din copilarie. Am observat ca si pe mama mea o deranjeaza daca copilul unei prietene de ale ei pe care il stie vorba aia din "fasa" ii zice buna ziu, dar nu prea se intampla, adica s-a intamplat o data cu fata unei prietene de ale ei acum cativa ani si am auzit-o comentand, ptr ea bineinteles, ca nu face mama un caz din asta de trebuie sa isi spuna parerea cu voce tare. Dar pe mine ma deranjeaza persoanele, ma refer la cele de sex masculin, mai in varsta ca mine, care este prima data cand ne vedem si imi zic "buna", nu stiu, nu am pretentia sa imi zica saru'mana, dar as prefera "buna ziua" in loc de 'buna". Zic asta ptr ca mi s-a intamplat de cateva ori, ptr ca lucrez cu publicul si intru in contact cu foarte multe persoane dar mi s-a intamplat o data cand eram adolescenta si ma deranjeaza.Sa zici "Buna ziua" este la fel de politicos cum ai zice"saru'mana", mai nepoliticos este sa nu saluti deloc.
AURA