pai cred ca toti am patit'o la un moment dat... Eu cand m'am imbolnavit, am realizat ca asa zisii prieteni s'au evaporat. Ulterior am aflat ca le era scarba de cum arat (aveam niste rani pe fata - efect secundar boala). Nu acuz pe nimeni, nu toata lumea suporta asa ceva, insa acum stiu in ce ape ma scald.
Numai sotul meu (pe atunci eram doar cunostinte, nici macar prieteni) a ramas alaturi de mine... Ma scotea saracul pe brate afara pe banca sa iau aer ca nici nu puteam sa ma tin pe picioare... Ii voi fi recunoscatoare toata viata ca a ramas si m'a sprijinit.
-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
Ancuta , este infiorator ce povestesti! si eu am inteles , daca pot spune asa , altfel dragotea din partea sotului meu cand eram bolnava , in pat.
si este foarte adevarat... e mai bine sa stii adevarata fata a celor ce se autodeclara prieteni .. sau pe care-i consideri prieteni..
s-auzim numai de bine! si