Canada, noul El Dorado...?

avmaria spune:

Parerea mea e ca pui problema gresit, caci stabilesti 2 tabere complet opuse cu un fileu in mijloc.
Si pe urma ma rogi, folosindu-te de un sofism, sa definesc ceea tu deja ai definit, pus deoparte, tras linie si etichetat. Eu nu pot sa definesc ceva ce nu cred ca exista. Eu nu vad acest fileu in mijloc, ci mai degraba o libera circulatie de pe un teren pe altul, fiecare cu gropile si cu gazonul lui.
Sa nu te superi pe mine, dar nu inteleg aceasta atitudine de victimizare continua ("suntem judecati direct de unii care n-au pus in viatza lor piciorul pe pamant canadian") care a fost efectiv predominanta in aceste pagini - in care de fapt, culmea, cei care chiar judeca si catalogheaza incompetenta sant tocmai aceleasi "victime" ale subiectivitatii.

Deci nu am cum sa definesc ceea ce ma rogi, dar pot sa incerc sa-ti exemplific gandul meu care te-a interpelat. De vreo 3 pagini incoace mi s-a tot repetat ca vorbesc in necunostiinta de cauza, o persoana a postat de 2 ori acelasi lucru crezand ca n-aud bine, dupa care s-a adresat "taberei" proprii lasati-o sa vorbeasca, ce ne punem minte cu astia care nici n-au calcat pe tarana sfanta a Canadei si tot asa ... Nu am simtit nevoia sa ma justific spunand ca fusesem in Canada sa-mi vad fratele care desi intrase in Ordinul Inginerilor s-a intors in Romania, ca mai fusesem in Ontario cu jobul, deci ca aveam o idee cat de vaga o fi fost ea. S-a mai spus batjocoritor, cu aluzie clara la mine, las-o-n pace nu te necaji, precis si ea ca toti looseri ceilalti, care n-ajunge la struguri si spune ca-s acri. Nu am simtit nevoia sa-i explic ca eu cand m-am hotarat, acum cativa ani, am lasat totul in urma si am plecat in Silicon Valley, California, si ca la practic primul targ de joburi mi-am gasit job la 80k US cu H1B cu tot. Ca in cateva luni de salar american in care am castigat inclusiv 2000$ pe saptamana + casa masa timp de 3 luni am pus atatia bani deoparte de am vizitat lumea larga si tot mi-au ramas dupa un an jumate de frecat menta. Nu mi s-a parut important sa vin cu justificari care sa-mi crediteze "dreptul la postare", in schimb am incercat sa-mi apar ideea si anume ca, criteriile de alegere ale fiecaruia sant ceva personal, si nu trebuie sa dam verdicte in numele celorlalti, caci s-ar putea sa gresim. Eu am ales pana la urma Franta dupa ce am tras linie, desi nu am nici pe de parte puterea de cumparare de atunci, din salariul meu de persoana celibatara cu copil - desi mare - dupa ce platesc rata la apartament, si ea mare, cresa destul de scump ca-i in functie de venit, impozitele etc, nici nu raman cu mai nimic. Si cu toate acestea eu nu-mi doresc America, nici US, nici Canada, si sant perfect constienta ca pt altii un asemenea mod de gandire poate parea aberant, sau ca multi nu sufera Franta - si pe buna dreptate din punctul lor de vedere. De aceea cred in diversitate si in respectul individului si ale alegerilor sale, pt mine ceea ce numesc francezii "calitate de viata" e mai important decat contul in banca, pt altii lucrurile stau altfel si tot asa ... Si singura "victorie", asa cum o vad eu, consta in a gasi compromisul cel mai bun in adeaquatie cu ceea ce esti tu, cu propriile criterii, indiferent unde, iar singura intelepciune -aceea de a fi constient, si impacat ca ai facut un compromis. Pt mine tara in care am simtit cu adevarat ca as fi vrut sa raman a fost Argentina, dar nu m-am impacat cu gandul ca muncesc un an numai ca sa pot pune de-o parte un bilet de avion transoceanic in cel mai fericit caz, sa-mi vad familia. Si sant impacata cu alegerea mea, nu am regrete.

avmaria spune:

Happy, imi pare rau pt ce ti s-a intamplat, si nu suport nici eu de nici o culoare birocratia si atitudinea multora din serviciile publice romanesti, am avut si eu de a face cu consulatul francez din Ro, si 3 zile am varsat foc de nervi impotriva lor (erau angajati romani, incapabili sa-ti dea o informatie pertinenta etc)

Habar n-am de aspectul asta in Canada, dar vin eu off-topic, cu o impresie din State : sant cu zambetul pe buze, super politicosi si amabili, dar Doamne fereste sa iesi din procedura din fisa postului pe care au invatat-o pe de rost, ca ai pus-o ! Si te lovesti de un zid, zambitor si amabil bineinteles. Exemplu : sant la Hong Kong cu telefon american care se strica, asa ca dupa 3 saptamani de inaccesare a cutiei vocale mi se dezactiveaza contul. Ma intorc in State si incepe sirul de telefoane la Customer Service al operatorului. In final imi promit ca fac necesarul si-mi trimit un nou password. TRece iara vreme, nimic, incep cu telefoane peste telefoane, pt ei probleme era reglata si intr-un final aflu ca de fapt paswordul fusese trimis ca mesaj pe voicemailul inaccesibil. Asa era procedura ! Si de cazuri din astea te cam tot lovesti, am o traista plina cu exemple ... Asa ca nu zic ca nu-i iarba mai verde in curtea vecinilui, ci doar cat de verde?

columbiana spune:

avmaria...asa, si? ce vrei sa spui de fapt tu despre Canada, ca s-a intors fratele tau si de aici linia de mijloc continua intrerupta, bla-bla, etc? ce-i bascalia asta cu tara sfinta Canada, s-au terminat restul temelor de ironie?

mie sincer, ca adult educat si sanatos cu putere de munca si inteligenta mi-ar fi rusine la un moment dat sa ma tot vait pe forumuri ca o baba in numele meu sau al altora: Canada nu mi-a dat, Canada nu mi-a facut, Canada asa si pe dincolo, Canada e vinovata; n-a mers, gata, ma intorc si get a new life, si-i las pe ailalti de-au ramas acolo in pace fara sa-i tot zgindar cu frustrarile mele.



http://www.floriinro.ro/

Edip spune:

Tu chiar crezi ce zice ala? Si chiar daca ar fi cateva la nivelul din Vest cred ca se refera la Spania, Portugalia, Grecia si nicidecum la Anglia, Canada sau USA... Daca un inginer depaseste 100k pe an in Canada, pai un manager poate mult mai mult. In plus se pune problema de nr. de pozitii care sunt platite la nivelul ala. La puterea de cumparare te-ai gandit? Considera paritate Euro -CAD si compara.

Problema cea mai mare e ca nu salariul ii face pe unii in Canada sa aprecieze viata de aici. Sunt multe lucruri care degeaba le spun fetele pe aici ca nu poti sa le intelegi pana nu le traiesti. Multi au venit sa traiasca decent si daca ai 75k sau 100k nu mai conteaza asa mult salariul...

Try, sunt situatii si situatii si sunt de acord cu tine. Ce stiu eu in ON, AB si BC au aplicat si chiar nu au dat examene. Intr-adevar uitasem de cursul de economie pe care au fost obligati sa il ia dar altceva nu... profilele sunt telecom, mecanic, petrol, electric. Mai faina a fost chestia aia cu MCSE-ul decat cu Sofware Eng.

Llaura spune:

Maria, ca sa judecam the big picture, si nu exemplificand cu cei care fac slujbe de cinci dolari pe ora, daca un american nu-si iesea din tipar tu nu luai job-ul de 80k, cineva te-a vazut asa cum esti si nu te-a judecat dupa hartii. Si asta e atractia Lumii Noi, o numesc inocentza, ceva din motivatia, deschiderea si daca vrei recunostinta celor care au venit aici si au dobandit ceea ce pamantul lor natal le-a negat, s-a pastrat si e adanc scris in cultura locala, un fel de "the land of the free and the home of the brave".
Pentru ca ideea de baza e ca nimeni nu pleaca de nebun (plecatul de nebun il consider un motiv valid de plecare, numai ca putini isi permit asta si bineinteles nu vorbesc de bani aici). Decidem plecarea cand o consideram solutia unei probleme, rezolvarea problemei capatand prioritate in fatza noilor probleme, create implicit de plecare.
Si de aici incepe jocul cu monezi cu doua fetze (de genul parinti la 7000 de km; si cealalta fatza, soacra la 7000km :-).
Cand ne intoarcem? cand n-am gasit solutia problemei, solutia fiind unica, pt ca problema din start a fost unica (considerand toate variabilele)...de ce n-am gasit? dumnezeu stie, adevarul e pt fiecare dintre noi altul.
Numai ca biata de ea statistica, e si ea o stiinta, mai uneste din variabilele alea, le mai aproximeaza, si ne ofera modele cateodata uluitor de valide. Ma gandesc ca ar tb sa ne creditati si pe noi ca, dispunand de un esantion mai mare de cazuri, doar ne lovim de ele zi de zi, nu? producem pur si simplu modele mai bune si mai testate.
Personal am preferat sa schimb locul in loc sa ma schimb eu insami, mi-am pastrat naivitatea de-a crede ca nu e bine sa faci umbra degeaba nici macar o singura zi, ca in viata asta ceea ce faci in numele binelui merita facut, si nu targeturile, customerii si accounturile. In Romania daca faci asta inca strangi bani pt o pereche de pantofi si iti cumperi o carte la trei luni. Nu sunt vreo sfanta, imi pare rau; it feels good cand stiu ca pot sa cumpar toata libraria daca vreau, ca am o casa frumoasa si o masina bengoasa (visu romanului ).
Eu am gasit solutia problemei mele, sunt recunoscatoare si incerc sa dau ceva inapoi, cat de mult pot ma implic in toate proiectele in care stiu ca pot sa aduc ceva mai mult decat altii; si e apreciat, respectat si, guess what, platit (in fine, de cele mai multe ori; voluntariatul e si el o chestie cam nord-americana).

PS. Din Romania am plecat de la o reputata inalta scoala din Bucuresti de pe centru.

lorelaim spune:

Canada itzi da o sansa dar NU o garantzie - cam asa se numea un art f interesant din globeandmail. Din pacate nu-l mai gasesc acum - am afisat link-ul cu luni in urma la Sezatoare si din pacate nu l-am salvat :-) dar cred ca titlul spune totul.
Eu zic ca cei care doresc sa emigreze, ar fii bine, inainte de orice, sa dea o tura de vreo 3-6 luni, (cel putzin la 2 zile, daca nu zilnic), pe Monster.ca, pe Workopolis.ca, pe jobboom.ca, etc - si sa vada acolo care sunt job-urile afisate, ce pregatire si ce experientze profesionala se cere. Si sa evalueze sansele lor de a avea un job in Canada (si unde anume in Canada).
Off topic:
Apropo de probl consulare nu pot decat sa spun: Jos palaria pt Ambasada Canadadiana din Stockholm! Profesional din toate punctele de vedere, politicosi si high-speed (in 3 zile am avut pasapoartele facute - eu si prunca - ca ne expirau - fara taxe de urgentza, etc). Iar daca NU stiu vreo "chichitza" de care NU s-au ciocnit anterior - ca de ex Apostila de la Haga (de care am nevoie pe certif de casatorie quebecos - ca sa-l inregistrez in Ro - unde NU ni se recunoaste casatorie din Canada ) - isi cer scuze si se intereseaza si-tzi dau raspunsul in cel mai scurt timp (intre 24 si 48h!)
De-asemenea multzu si Ambasadei Ro din Ottawa - care ne-a primit sambata dimineatza (cu programare - bineintzeles) ca sa ne faca certif de nastere ro pt prunca (l-au intocmit si l-au eliberat "pe loc"), iar la Ambasada Ro de la Stockholm am dat de un domn extraordinar de politicos (Hancu) care la telef mi-a explicat cu f multe amanunte si f rabdator toate actele si toate stampilele necesare pt inscrierea certif de casatorie quebecos in Ro.
Llaura - ai fost mortala cu "moneda cu 2 fetze": parintzii sunt la mii de km dar si soacra e tot la mii de km Are sotzul o vorba: "Lasa-i ca stau bine acolo unde sunt, nu ne sufla nimeni in iaurt! Cand ni dor de ei - ii aducem incoace/ii vizitam - dar baremi stim ca nu ni se amesteca nimeni in casa si le facem pe toate cum putem si cum stim noi - dar fara sa simtzim ochii nimanui in ceafa si fara 'supervizare' parinteasca."

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

danielag spune:

Pai tocmai, Laura, ca cei care au scris aici au si alte exemple, la fel de testate, ca doar se refera la oameni apropiati. Eu nu spun ca realitatea voastra e alterata, ca percepeti gresit niste lucruri. Dar voi afirmati ca realitatea celor care s-au intors (care s-au lovit de diverse lucruri, de la profesie, la viata sociala, la viata personala) nu exista. Si ca sunt prin definitie niste looseri. Din pacate discursul a luat o turnura de genul: "Nu exista, dom'ne, sa nu fii fericit in Canada! Doar daca nu vrei." Si chestia asta n-o inteleg.

N-a aruncat nimeni cu noroi in voi, eu personal va admir pentru ca stiu ca nu e usor. Dar de aici pana la a veni si a spune ca cei care au ales altceva pentru ei, au ales pentru ca in fond sunt niste neica nime-n-drum care nu s-au descurcat (whatever means acest "descurcat"), mi se pare cam prea mult de la niste persoane care au ales sa locuiasca intr-o tara care accepta si incurajeaza diversitatea. (Imi aduc aminte de motto-ul Toronto-ului: Diversity Our Strength).

Ana, nu e nimeni frustrat. Si nu s-a plans pe nici un forum ca ar fi vrut si nu i-a bagat nimeni in traista. Vroiam doar sa inteleg daca unora dintre voi chiar vi se par looseri cei care aleg altceva. Se pare ca da.

Daniela

lorelaim spune:

Daniela - cu toata sinceritatea nu cred ca vreuna dintre fetele canadiene care a scris la acest subiect a considerat sau considera ca cei care s-au intors in Ro - sau ales alta tzara de emigrare (pt ca nu s-au realizat conform dorintzei/visului in Ca) sunt "looseri"...
Eu personal consider ca dinte emigrantzi romani sunt looseri cei care au venit in Canada, nu si-au cautat niciodata serios de lucru, stau de ani-si-ani de zile pe ajutor social, muncesc la negru si apoi spun cat sunt ei de istetzi ca profita de sistem... Ei - pt mine aia sunt looseri - si asa i-as zbura eu cu un sut in partea dorsala ca pana la mamica lor acasa sa nu se opreasca si inapoi in Canada sa nici nu mai vina vreodata! Imi este asa o sila imensa de astfel de loaze si putori care spun ca in Canada nu si pot gasi de lucru da' ei isi bat joc de tot ceea ce inseamna cu adevarat viatza in Canada...

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

robotzica cucului spune:

Palpitant subiect! Ma gandeam sa-i dau o idee lui Guestus, pe langa antibiotice si pensionare timpurie: cezariana! In Canada nu poti sa alegi cum nasti! Unde e mai bine sa nasti?!

Spun de la inceput – ca sa stiti cu cine votez - ca mie mi-e draga Canada si e “acasa” mea. Si sunt inginer , pana in maduva oaselor si ca job title oficial (in curs de certificare PEO, deocamdata din pura ambitie).

Noi implinim saptamana asta 6 ani de cand am aterizat in Toronto, cu cele 4 geamantane si 10 mii de dolari, neavand nici macar pe cineva cunoscut sa ne astepte la aeroport. Cam un an mai tarziu, aveam fiecare cate un job de inginer – pe organigrama cea mai oficiala posibil a firmei.

Usor n-a fost. Poate am avut noroc ca inca nu aveam copil si ne-am putut focaliza total pe cautat de lucru. Cred cu tarie in vorba “where there is a will, there is a way” - un fel de “daca vrei, poti”, doar ca parca suna mai indarjit, sugereaza mai bine faptul ca daca tinta nu e chiar langa tine, trebuie sa te pui putin in miscare ca sa o atingi.

Eu m-am desprins foarte greu de Romania, pentru ca eram puternic atasata de multi oameni – familie, evident, dar si, culmea dupa parerea multora, mentori pe plan profesional. M-am luptat mult cu un sentiment de vinovatie ca ii las balta, dupa ce m-au facut mare. Lucrand intr-un mediu unde nepotismul era aproape subinteles, si nefiind eu nepoata nimanui, am atins insa la un moment dat masa critica de frustrari, am explodat si asta ne-a proiectat in Canada. Nu am ars podurile in urma noastra, dar nici nu le-am privit ca o optiune de rezerva.

Sper sa fie foarte clar ca ma refer strict la situatia noastra, la ce ne-a manat pe noi in lupta. Imi amintesc de o amica din Ro, care inainte de plecare ne-a zis ca ii pare rau ca nu ne-am “adaptat” si trebuie sa plecam! Ca si cum ar trebui sa te adaptezi la propria patrie... Am ras atunci de cat de anapoda suna, dar ulterior parca am inceput sa-i dam dreptate.

In Canada ne-am adaptat. Avem joburi care ne plac, 3 saptamani de concediu pe an , cativa prieteni poate nu foarte apropiati, dar buni, ... O sa ziceti ca ne multumim cu putin? Posibil. Dar astia suntem noi si sa fim sanatosi! (ceea ce va dorim si voua tuturor!).

As mai dezvolta un pic pe tema ingineriei, dar mesajul devine kilometric si nu-l mai citeste nimeni.

O sa fac doar o referire la una din glumele pe seama viatii in Canada, postate de cineva in urma cu cateva pagini (nu mai stiu cine, sorry!): ca daca te trezesti vorbind o jumatate de ora la telefon cu cineva care a gresit numarul, atunci traiesti in Canada. Mie asta chiar mi se intampla!

In orasul nostru mare, toate numerele de telefon incep cu 271 sau 273, si continua cu alte 4 cifre “abcd”. Lumea de multe ori tine minte abcd-ul, dar nu da prea mare importanta primelor cifre, avand 50% sanse sa le nimereasca oricum. Din cand in cand suna cate cineva la noi (271-abcd) si intreaba de magazinul People’s. Sa zic doar “wrong number” si sa trantesc telefonul? Mai bine le zic ca People’s are numarul 273-abcd. De la asta si pana la a vorbi despre vreme e juma’de pas! , eh?



Where there is a will, there is a way.

Guestus spune:

pai daca le spun pe toate dintr-o data ramin fara munitie pina la pagina 50...obuzele le tin pentru mai tirziu