Barbati prea ocupati?!
Raspunsuri - Pagina 2
scarmanus spune:
Fetelor dragelor, iata ce cred eu. Va rog sa nu ma alungati ca dau sfaturi cand le am si eu pe ale mele si chiar sa-mi ajunga.
Ce povestiti voi se intampl in mai toate cuplurile, adica sotii cred ca odata ce au pus piciorul in casa trebuie sa fie tratati ca si niste printi, ca deh, doar ei muncesc pe lume sa ne asigure tot ce ne trebuie, nu-i asa? Noi toata ziua stam cu burta la soare in timp ce hainele se spala, se calca singure, casa la fel se curata singura, ca sa nu mai vorbim ca mancarea calda cu care ii asteptam in fata in fiecare zi e adusa de zana cea buna!! Normal, copii de aia avem ca sa-i creasca cine i-a facut, adica mama. Limpede si corect, nu? Ei bine, putini sunt cei care fac exceptie de la ce va povestesc. Nici sotul meu nu e sfant, dar fiindca momentan nu am serviciu si nici copii mi se pare normal sa nu-l tot bat la cap toata ziua cu indatoririle in familie. Dupa multe discutii despre barbati si femei cu sotul meu am reusit sa aflu cateva lucruri. Iata ca am aflat:
1. daca vrei sa porti o dicutie cu sotul tau despre un lucru pe care trebuie sa-l faca (exemplul cu cartea ce trebuia inapoiata), ALEGEREA MOMENTULUI e foarte importanta. Daca se uita la televizor sau e la calculator asteptati pana termina. Barbatii nu au atentia distributiva, nu pot fi atenti la TV in timp ce observa emisiunea lor preferata si in acelasi timp sa fie intrerupri de sotie pentru un fleac. Pur si simplu ii enerveaza.
2. Comunicati (sau cereti-i) ce aveti de spus (sau cerut), in termeni limpezi, scurt si concis. Daca e vorba de un subiect mai delicat, de pilda ca am aprecia ajutorul lui in casa la una sau la alta, atunci incepeti cu o lauda, cu apreciere la adresa lui si la ce face pentru familie (adica munceste din greu la serviciu), ceva de genul: Dragul meu, apreciez foarte mult faptul ca lucrezi din greu sa ne intretii, nu stiu ce ne-am face daca n-ar fi asa, insa copilul imi consuma toata energia si simt ca nu mai am timp pentru nimic altceva. Ar insemna foarte mul tpentru mine daca m-ai ajuta din cand in cand la treburile casnice, fiindca te iubesc enorm de mult si astfel as avea mai mult timp si energie pentru tine. Dar vreau sa stii oricum ca apreciez foarte mult faptul ca lucrezi idn greu pentru noi. Barbatii reactioneaza cel mai bine la laude, nu uitati!!
3. O sa va refuze de multe ori, secretul e sa fiti temerara, fara sa pretindeti, pana accepta. Laudati-l de fiecare data cand face ceva la rugamintea voastra, spuneti-i ca apreciati ajotorul lui si ca-l iubiti ca va acorda ajutorul.
4. Laudati-va sotii prietenilor pentru un lucru bun ce l-a facut, cand o sa ajunga la urechile lui faptul ca va mandriti cu el o sa fie foarte mandru ca are o sotie ca voi si astfel o sa caute ocazii sa mai fie laudat, deci o sa va ajute cu placere data urmatoare cand il rugati.
5. Incercati sa nu va traiti viata in asteptarea sotului. Creeaza presiuni pentru el, stiind ca are acasa o sotie care abia asteapta sa sara pe el de cum intra pe usa. Fiti ocupate in afara casei, fiti independente, gasiti-va activitati la care sa participati cu copiii vostri, care sa va faca sa va simtiti ca nu va pierdeti vremea toata ziua cu treburi casnice. Barbatii isi iubesc nevestele descurcarete, curajoase, nu plangacioase si paralizate in casa.
O sa va para ca am divagat de la subiect, insa nu e asa. Cand ati reusit sa va faceti sotul sa fie mandru de voi, sa simta ca va este de ajutor, credeti-ma o sa stinga el televizorul si o sa vrea el sa petreaca timp cu voi. Alte sfaturi, mai concrete:
1. daca vine obosit acasa, puneti-va la punct cu tehnica masajului, oferiti-va sa-i faceti un masaj cum nici n-a visat, care sa-l ajute sa se destinda.
2. Cum bine zicea cineva, intrebati-l cum si-a petrecut ziua, chiar daca nu pricepeti o iota din aia si aialalta ce va spune el, incercati sa patrundeti natura serviciului si a problemelor lui de serviciu. Nu fiti o ascultatoare pasiva, intrebati-l detalii despre ce va spune, ce solutii ar avea el si ...ati ghicit, LAUDATI-l pentru spiritul drept, clar si ordonat de a vedea lucrurile si ce losers is sefii lui ca nu realizeaza ce comoara au!
3. daca aveti posibilitatea sa organizati o seara romantica cu el(stiti voi cum, muzica de saxofon in surdina, voi imbracate in lenjerie super-sexi, lumanari, o cina afrodisiaca de ce nu, batai dese din gene), nu o sa reziste, va fi o escapada binevenita pentru amandoi.
Cam asta cred eu, nu va suparati daca credeti ca am divagat sau ca nu am dreptul sa-mi psun parerea, data fiind porpria mea situtie in momentul de fata.
Cu drag,
scarmanus
Crystinne spune:
quote:
Originally posted by scarmanus
1. ... Barbatii nu au atentia distributiva, nu pot fi atenti la TV in timp ce observa emisiunea lor preferata si in acelasi timp sa fie intrerupri de sotie pentru un fleac. Pur si simplu ii enerveaza.
2. Comunicati (sau cereti-i) ce aveti de spus (sau cerut), in termeni limpezi, scurt si concis. Daca e vorba de un subiect mai delicat, de pilda ca am aprecia ajutorul lui in casa la una sau la alta, atunci incepeti cu o lauda, cu apreciere la adresa lui si la ce face pentru familie (adica munceste din greu la serviciu), ceva de genul: Dragul meu, apreciez foarte mult faptul ca lucrezi din greu sa ne intretii, nu stiu ce ne-am face daca n-ar fi asa, insa copilul imi consuma toata energia si simt ca nu mai am timp pentru nimic altceva. Ar insemna foarte mul tpentru mine daca m-ai ajuta din cand in cand la treburile casnice, fiindca te iubesc enorm de mult si astfel as avea mai mult timp si energie pentru tine. Dar vreau sa stii oricum ca apreciez foarte mult faptul ca lucrezi idn greu pentru noi. Barbatii reactioneaza cel mai bine la laude, nu uitati!!
Cu drag,
scarmanus
Scarmanus ai dreptate in multe privinte.Unele sfaturi s-ar putea sa mearga la unii dar poate nu tin la toti. Si ei sunt atat de diferiti intre ei, cum suntem de altfel si noi, femeile.
La chestia cu atentia distributiva... stiu pe propia-mi piele ca daca incerc sa-l opresc sa spuna o tampenie in timp ce vorbeste cu cineva la telefon, e o catastrofa. Dar daca astept pana termina e si mai rau
asa ca uneori risc 
Cat despre chestia cu lauda ... eu sunt o tipa mai directa si el o stie. Daca il iau pe ocolite, cu laude, cu periat, el (leu fiind) mi-ar spune razand: " auzi... lasa vrajeala, de fapt ce vrei ?"
Am inceput de curand sa citesc o carte haioasa "Barbatii sunt de pe marte, femeile de pe Venus" Desi unele lucruri sunt cam aiurea si nu se potrivesc la toate tipurile, poti intelege mai bine reactiile partenerului (fie el barbat si femeie) si poate reusesti sa adaptezi stilul tau la al lui.
Eu razand am stat cu el si am discutat unele aspecte din carte (pe care el a citit-o mai demult). Incercati si voi.
Aaaa... si mi-a mai venit o idee cu privire la calculator si TV. Ce-ar fi sa ocupati voi locul la calculator sau Tv inaintea lui (in masura in care va permite situatia) si sa-l "rugati" dulce sa aiba el grija de copil, masa, etc
reiki spune:
Scarmanus din nou trebuie sa-ti dau nota 10 cu felicitari.
Normal ca sunt obosit atunci cind vin acasa dupa o zi de munca si nu mai am chef de nimic si daca ma mai bate la cap si scumpa mea sotie atunci chiar ca nu imi mai am nici un chef sa vin acasa. O fi curat spalat, copilul ingrijit...etc, dar si eu am muncit astazi!!!
Am macar atunci cind ajung acasa dreptul sa ma pot odihni sau sa fac ce imi place. AM SAU NU DREPTATE? Daca ma mai si siciie cu intrebari si ma mai pune si la treaba imi strica tot cheful si numai ma streseaza asa ca...
Ma mai si ameninta ca imi blocheaza accesul la calculator, nu cred ca ar indrazni sa mi-l vinda, dar sigur o sa ajungem ne certam cumplit pe tema asta...
Mie imi convine starea asta de lururi de ce trebuie sa ma sacaie si sa ma tot critice de fiecare data cind ajung acasa? Nu poate sa se abtina, nu stie cit muncesc? O sa ajung sa nu mai vin acasa doar atunci cind ea a adormit sa nu ma mai siciie. Mai bine e la o bere cu baietii e mult mai placut...
Ma concentrez asupra munci mele pentru ca de acolo ne vin banii si nu mai sunt atit de grijuliu cu voi? Imi pare rau iubito dar nici nu v-am bagat in seama, vroiai sa-mi spui ceva?
Iar ma duc acasa si imi gasesc sotia obosita, plina de nervi si cu chef de cearta dupa ce a stat toata ziua acasa si s-a "indobitocit", e normal, nu are contacte cu nimeni si atunci cind ajung are chef de vorba sa imi spuna ce a facut si ce trebuie sa facem amindoi .... in loc sa iasa si ea in lume, sa se mai aranjeze sa fie o atmosfera placuta atunci cind in sfirsit reusesc sa ajung acasa....
Ce spun eu aici sunt extreme dar e posibil ca sa se ajunga si la asta.
Felelor, pot sa va tin asa pagini intregi, dar nu cred ca trebuie.
Ati prin ideea, sper.
Daca va siciiti si va fortati soti sa faca treburi gospodaresti, daca or sa le faca, nu o sa fie facute cu placere si in nici un caz nu o sa dureze.
Cred ca ce a scris Scarmanus este ffff corect si de bagat in seama.
Amalia spune:
Scarmanus si reiki, aveti mare dreptate cu ce ati spus. Totusi, intrebarea care a ramas fara raspuns este, de ce trebuie numai sotia sa faca ceste lucruri? Poate ca ar trebui si sotul sa aiba grija ce si cand spune sa n-o supere. Sa tinem totusi cont si de faptul ca in marea majoritate a cuplurilor, ambii soti lucreaza, deci si sotia munceste cat e ziua de lunga la servici, dar cand ajunge acasa tot ea face treaba. Si cand ajungi la 20-21 de la munca, culci copilul, faci mancare, curatenie si speli rufe, nici sa vrei nu-ti mai ramane energie sau timp de altceva. Si cu toate acestea nu sari la gatul lui ca te deranjeaza cand te roaga ceva..si tu poti sa faci mai multe lucri o data...te intrerupi de la calculator cand faci ceva ca sa vezi ce face copilul, daca suna telefonul, daca vorbestebsotul cu tine..etc etc...si nu te superi...ti se pare chiar normal sa le faci pe toate o data.
La capitolul "treburi casnice" nu pot spune ca am discutii cu sotul meu, si asta pentru ca nu-i cer sa faca cate ceva decat atunci cand stiu ca poate si are chef si nu zic nimic decat la sfarsit de saptamana, cand are si el timp mai mult. Pe mine ma deranjeaza ca nu discuta nimic despre el sau servici, spune mereu ca se descurca singur sa-si rezolve toate problemele (de parca am pus vreodata problema ca nu ar putea) si se arata deranjat cand vreau sa vb cu el. Acum ce sa fac? Sa fac o lista de discutii pt week cand are timp mai mult? Ce sa facem atunci toata saptamana...sa ne salutam si atat?
Toata perioada cat am stat acasa mi-am facut timp pentru mine. Mai ales de cand este si copilul la cresa, am iesit destul si mi-am facut programul meu distinct de al lui. Nu m-a gasit obosita si agitata cand a venit de la servici (sau poate au fost momente, dar nu au fost cele care au primat....iar casa era in ordine.
E tare greu cand la un moment dat se ajunge ca doar unul dintre soti sa traga pentru o relatie. Intre noi s-au schimbat multe de cand ne stim si pana acum...adica de 6 ani incoace.
Cel mai tare ma doare faptul ca mi se spune ca daca nu am chef sa fac un anumit lucru, nu sunt obligata sa-l fac...ca-l face si singur si gata. Nu cred ca in termenii acestia ar trebui sa se puna problema comunicarii intr-o relatie. Se simte ca e frustrat. Nici sentimentele nu mai sunt aceleasi (din partea lui pentru mine) si am descoperit (de vreo 2 ani incoace) ca el considera orice discutie in contradictoriu pe care o avem ca fiind cearta...si eu care ziceam ca ne intelegem bine si ca reusim sa comunica...cam de rau m-am inselat.
Referitor la ce spunea scarmanus cu "incercati sa nu va traiti viata in asteptarea sotului" nu mi se potriveste, pentru ca am incercat mereu sa-mi fac si programul meu separat de el. In plus eu sunt o peoana foarte deschisa si am multi prieteni (lucru care nu se poate spune despre el..)
Imi este teama de ce ne va astepta in viitor, In stilul aceste, nu stiu cat de departe vom reusi sa ajungem si nu as vrea sa ajungem sa ne instrainam de tot...mai ales cand nu exista conflicte majore intre noi, nu-i pot reprosa cine stie ce monstruozitate de comportament si avem si un copil impreuna...plus ca il iubesc ca pe ochii din cap 9lucru care nu se mai poate spune si despre el...deh...nu la toti tine iubirea o viata).
V-am ametit de tot
Sanatate maxima!
scarmanus spune:
Draga noastra,
Raspunsul la intrebarea ta este, in ceea ce ma priveste, urmatorul: barbatii sunt cam din topor, vorba aceea, trebuie INVATATI cum se iubeste o femeie, in lumea lor dovezile de iubire nu sunt cele teoretice, articulate, de genul "te iubesc" (asta e un detaliu, ceva mic) , sunt cele materiale, de genul iti aduc bani in casa, nu sunt un derbedeu, tin familia, ce mai vrei. Intelegi ce vreau sa spun? Repet asadar ca barbatii trebuie invatati ce anume o face fericita pe sotia lui.
Fiecare femeie are o asteptare primordiala de la casnicia ei, unele vor in primul rand siguranta, altele relatie fizica implinita, altele companie, comunicare, etc. Avem nevoie de toate cele enumerate mai sus, insa doar UNA, o nevoie primeaza. Nu-mi permit sa presupun care este asteptarea ta primordiala de la casatorie, insa privind prin prisma aceasta casatoria cred ca ne putem ajuta sotii sa inteleaga clar ce vream de la ei de fapt, pentru ca odata implinita asteptarea in noi se declanseaza fenomenul de dragoste neconditionata in numele careia facem lucruri care-i displac partenerului, si asta fara sa le simtim ca fiind corvoada.
Cred ca a cuma eu te-am zapacit de-a binelea...
scarmanus
Missy spune:
Dati-mi voie sa intervin si eu putin. Partea cu atentia distributiva, sunt de acord, nu poseda. Momentul ales pt discutii ... nu stiu cand: pe drumul dintre tv si pc? si chestia cu noi sa-i intelegem pe ei? da' pana cand? si pe noi cine ne intelege: copil, casa, mancare, cumparaturi si unde mai pui ca eu, de exemplu, acum (ca de altfel de 3 ani incoace) castig de 3 ori mai mult ca el, deci tot eu aduc banii in casa. venitul lui e ca un bacis. nu pot sa zic, am si ajutorul lui, adica sta sambata 4 ore cu copilul, pt ca in timpul saptamanii il duc dupa-miezele cand sunt la srevici la maica-mea, cu toate ca nu e de acord sa stea cu mama, dar nici nu si-ar schimba programul sa vina mai repede sa stea el dadaca. si seara, dupa o zi sfasietoare, tot eu sa-l inteleg, sa-l mangai, sa-i fac masaj etc. si el ce-mi ofera: multumesc de masa si un pupic de noapte buna. eu una chiar m-am saturat sa-l inteleg...
lorelei_19 spune:
Eu cred ca tot scarmanus are dreptate, chiar daca ma enerveaza s-o recunosc. (Nu sa recunosc ca ai dreptate, draga Scaramus, ci sa-mi recunosc greselile). E greu si pentru noi, dar si pentru ei.
Ce-mi place foarte mult la forumul asta e ca atat femeile, cat si barbatii pot sa discute deschis despre o tema, in felul asta invatam ambele "tabere" multe.
Mda, problema vazuta de voi, barbatii, iarasi e adevarata, in definitiv, orice s-ar spune, in multe cazuri adevarul are mai multe fetze. Cred ca e cumva de datoria noastra, a femeilor, sa facem o atmosfera frumoasa in familie, sa ne ingrijim de sanatatea psihica a familiei noastre (si spun asta in calitate de femeie). De multe ori am gresit incercand sa fac prea multe. De multe ori daruim atat de mult, incat nu mai ramane pentru noi nimic. Sau mult prea putin in comparatie cu nevoile noastre. Cred ca trebuie in primul rand sa ne concentram asupra noastra insane, sa ne descoperim, sa incercam sa traim fara sa depindem sufleteste de nimeni. Dupa cum se spune: daca nu ai, nu ai de unde da. Sa incercam sa ne imbogatim viata sufleteasca, sa incercam sa redevenim acele femei de care s-au indragostit ei, pline de farmec, cochete, sigure pe sine si nu niste plangacioase (e de fapt si autocritica in randurile astea), sa fim mandre si afectuase in acelasi timp si sa facem pur si simplu atmosfera frumoasa acasa printr-un zambet, printr-o vorba frumoasa. Si iarasi revin la vorba ta, Scarmanus: imi spunea sotul deunazi: decat sa stai imbufnata cerandu-mi sa deduc starea ta sufleteasca si stricandu-ne la amandoi o seara intreaga, mai bine vino zambitoare si spune-mi: mi-as dori asa de mult sa ma iei in brate... Cate dintre noi nu procedeaza la fel??? Poate ca iau asupra noastra prea multe responsabilitati, e adevarat ca avem multe pe cap: spalat, calcat, copii, curatenie, etc, dar daca intr-o zi in loc sa aspiram, ne-am rezeva o ora pentru noi, daca in ora aia am incerca sa facem ceva placut pentru noi (citit, dormit, plimbat, ceva care pur si simplu va face placere), atunci seara nu am mai fi triste si artagoase, cu un sentiment de neimplinire si ar castiga intreaga familie cu mult mai mult. Si orice ar fi, fiecare dintre noi gasim timpul asta. Ma refer la cele care stau acasa. La cele care lucreaza, e mai dificil, dar cred ca si acolo se poate gasi o seara pe saptamana pentru voi, (prietene, sport, sauna, etc), o seara care sa va revigoreze, care sa va aduca soarele in suflet.
Sa fiti iubite 
hannen spune:
Toate avetzi dreptate!!
Adevarat ``graiesti`` scarmanus ,si rieki mi-a placut cum a raspuns dar si Amalia si Missy perfect adevarat.Si pana la urma ce sa facem??Cum sa o ``dam``sa fie bine ca tot nu pricep?Poate sunt
da ` sa va zic una buna ,dintre multele discutii avute cu sotul meu,apropo`s de maturizare si independenta.
Cica ,,maturizeaza-te si tu o data,numai gandi si nu te mai comporta ca un copil,,Buun ai arat ca am facut-o mai mult s-au mai putin si zice,,aaa deci asa,esti o femeie independenta,stii ce vrei de la viata poti alege singura drumul pe care sa mergi,apoi ce nevoie mai ai de mine???,,
Acum ziceti si voi nu-ti vine sacu capul tau s-au al lui??
Stiu sigur ca oricum as da-o tot el are dreptate.
Alte idei ,sfaturi??Haideti poate asa intelegem si invatam ce sa facem ,mai ales daca v-om mai avea si parerile altor barbati.
Nicole&Amira
ruxij spune:
M-am mai gandit la problema pusa in discutie. Reiki a expus f.bine cam ce doresc barbatii (sau unii, sau majoritatea). Se vede de acolo ca intervine mereu persoana I. Eu vreau asta, eu vreau aialalta. Eu, eu, eu... Pe de alta parte si noi ne gandim tot la noi. Dupa o zi de munca, fie doar acasa,fie atat la serviciu cat si acasa, munca dubla,responsabilitati multiple, ne dorim putina atentie, o vorba buna, comunicare, relaxare, sa facem si noi ceea ce ne place, asa cum si ei vor sa faca ceea ce le place. Doar ca se pare ca ne plac lucruri diferite si de fapt pe noi ne doare cand el prefera computerul si TV-ul in locul unei conversatii cu sotia, cea de care, macar teoretic,ar trebui sa se simta cel mai bine. Eu cred ca problema o pun gresit ei,barbatii, pentru ca multi considera ca responsabilitatile lor se opresc la usa casei. Adica nu trebuie decat sa mearga la servici, apoi sa faca ceea ce le place. Nu considera ca e responsabilitatea lor sa isi ajute sotia, chiar sa discute cu ea, sa petreaca timp cu copiii, sa participe la treburile din casa. Astea le considera corvoade si sunt de parere ca nu ar trebui sa le faca, dc. sunt obligati, nevasta e cicalitoare si prefera, cum a spus Reiki, sa vina acasa cand ea doarme. Nu e corect deloc, asta e doar egoism si lipsa de consideratie. Casatoria implica responsabilitati, nu vii acasa doar ca sa faci ce iti place tie si sa nu tii deloc seama de cei din jur. Daca e asa, angajaza-ti menajera si nu te castori si atunci nu ai nici o obligatie. Poate ca si femeia ar dori ca atunci cand vine de la servici sa faca doar ce ii place, dar acasa o intampina probleme, iar dupa ce le rezolva si pe acelea mai cere si ea intelegere si atentie. In concluzie, ca femeie, va spun ca trebuie sa renuntati sa depindeti de atentia barbatilor care din pacate, trist, dar nu apreciaza nici un efort al sotiei (adica intretinerea casei si copilului, munca sotiei nuvaloreaza prea mult, ei sunt cei mai importanti si ce fac ei e cu muuuult superior) si dupa o vreme nu se mai poarta nicidecum ca la inceput. Deci, fetelor, scuturati-va de aceasta dependenta. Ceea ce a spus Scarmanus e foarte corect, asa trebuie procedat daca vreti sa aveti ceva rezultate, desi succesul nu e garantat la toti barbatii. Dar alte solutii nu exista. Ei nu se vor apuca sa constientizeze ceea ce am spus mai sus, adica "saraca nevasta-mea, cat a muncit azi, poate are nevoie de o mangaiere, de o vorba buna, sa o ajut, sa mai stam de vorba etc.". Nu, pentru ca se gandesc doar la ei. Si e normal daca nu e ceva exagerat, pt ca si noi ne gandim la noi, dar intr-o masura mult mai mica, renuntam la mult mai multe si astfel apar si frustrarile.
Mie una imi merge destul de bine din punctul asta de vedere, dar aplic destule din tehnicile descrise de scarmanus. Mi se pare ca nu e corect, dar cand fac ceva in mod deliberat si obtin rezultate bune, asta ma incanta. Dar fara dependenta. Eu am scapat de asta dupa 7 ani. Nu e ushor, dar se poate.
Scuze pentru incoerenta, a sosit sotul si trebuie sa ii acord atentie altfel sunt eu cea care sta la computer :-)
Va pup!
ruxij
cl spune:
quote:
Originally posted by reiki
Scarmanus din nou trebuie sa-ti dau nota 10 cu felicitari.
Normal ca sunt obosit atunci cind vin acasa dupa o zi de munca si nu mai am chef de nimic si daca ma mai bate la cap si scumpa mea sotie atunci chiar ca nu imi mai am nici un chef sa vin acasa. O fi curat spalat, copilul ingrijit...etc, dar si eu am muncit astazi!!!
Am macar atunci cind ajung acasa dreptul sa ma pot odihni sau sa fac ce imi place. AM SAU NU DREPTATE? Daca ma mai si siciie cu intrebari si ma mai pune si la treaba imi strica tot cheful si numai ma streseaza asa ca...
Ma mai si ameninta ca imi blocheaza accesul la calculator, nu cred ca ar indrazni sa mi-l vinda, dar sigur o sa ajungem ne certam cumplit pe tema asta...
Mie imi convine starea asta de lururi de ce trebuie sa ma sacaie si sa ma tot critice de fiecare data cind ajung acasa? Nu poate sa se abtina, nu stie cit muncesc? O sa ajung sa nu mai vin acasa doar atunci cind ea a adormit sa nu ma mai siciie. Mai bine e la o bere cu baietii e mult mai placut...
Ma concentrez asupra munci mele pentru ca de acolo ne vin banii si nu mai sunt atit de grijuliu cu voi? Imi pare rau iubito dar nici nu v-am bagat in seama, vroiai sa-mi spui ceva?
Iar ma duc acasa si imi gasesc sotia obosita, plina de nervi si cu chef de cearta dupa ce a stat toata ziua acasa si s-a "indobitocit", e normal, nu are contacte cu nimeni si atunci cind ajung are chef de vorba sa imi spuna ce a facut si ce trebuie sa facem amindoi .... in loc sa iasa si ea in lume, sa se mai aranjeze sa fie o atmosfera placuta atunci cind in sfirsit reusesc sa ajung acasa....
Ce spun eu aici sunt extreme dar e posibil ca sa se ajunga si la asta.
Felelor, pot sa va tin asa pagini intregi, dar nu cred ca trebuie.
Ati prin ideea, sper.
Daca va siciiti si va fortati soti sa faca treburi gospodaresti, daca or sa le faca, nu o sa fie facute cu placere si in nici un caz nu o sa dureze.
Cred ca ce a scris Scarmanus este ffff corect si de bagat in seama.
Reiki, am si eu o intrebare: daca tu esti obosit cand ajungi seara acasa, cum crezi ca este sotia ta? A sta acasa cu copilul si a te ocupa de lucrurile gospodaresti, ca totul sa fie bine, nu este un lucru usor! Si asa cum vrei tu sa te odihnesti seara, ea de ce nu ar avea dreptul? Nu este tot om, nu are si ea limitele ei? Si, la urma urmei, copilul nu a fost conceput doar de unul, nu? Copilul are nevoie de atentia ambilor parinti, amandoi trebuie sa se implice in educatia lui! A sta doar in weekend cu copilul, nu mi se pare normal! Si mama are si ea nevoie de un timp al ei, altfel o ia razna! Stiu din experienta ce inseamna sa stai acasa 3 ani! Nu e deloc usor! Am avut si eu astfel de probleme cu sotul si dupa indelungi convorbiri am ajuns la o intelegere: amandoi stam cu el in cursul saptamanii, pe rand, in functie de treburi. (Asta dupa ce intr-o seara am declarat greva generala! Am spus ca nu vorbesc cu nimeni si nu ma intereseaza ce fac, ce mananca, daca fac baie sau nu, treaba lor! "Sunt obosita, ca doar n-am fost la plaja, ci la munca! In seara asta e randul meu la butonat telecomanda!") Copilul are nevoie de amandoi parintii, indiferent de cat de ocupati sunt! Dragi mamici incercati sa comunicati cu ei si sa le spuneti ce va deranjeaza! Va doresc multa bafta!
Claudia