Barbati prea ocupati?!

Cunosteti problema?: serviviu pana la 6-7 seara, apoi Tv, calculator si somn. 5 minute cu copilul, 5 minute cu tine (cat manaca) si pentru orice altceva: sunt obosit!
Ce facem?

reiki spune:

O femeie poate sa il ridice sau sa il doboare pe un barbat. Cel putin asa se spune iar eu cred ca este corect. Ce faci/facut ca sa schimbi aceasta stare de lucruri?

Missy spune:

Acest comportament a reparut de o saptamana. Am mai avut de-a face cu el in ultimele 2 luni de sarcina, si s-a rezolvat prin nasterea fetitei. acum suntem in plina constructie la casa, ce-i drpet e cam stresant si obositor pt amandoi, dar nu cred ca e cazul sa ne departam. si chiar nu stiu ce sa fac . . .

lorelei_19 spune:

Pai cred ca sunt atat de multe femei in situatia asta, ca problema s-ar pune invers: care barbat are timp si chef pentru familie, care dintre ei isi rezerva o ora pe seara pentru sotia sa??? Eu una nu stiu prea multi....

ruxij spune:

Eu recunosc ca dau in brinci straduindu-ma sa "il ridic" pe sotzul meu si chiar reusesc de multe ori. Problema este ca eu nu inteleg de ce numai femeia trebuie intotdeauna sa "il ridice" cum zice Reiki, sa faca eforturi permanente si barbatzii doar sa pretinda. Intotdeauna, noi sa facem, noi sa dregem, noi sa ii ajutam, pe noi cine d... ne ajuta? Exista vreun raspuns la intrebarea asta? De ce ma rog numai noi, noi, noi? Intrebarea "ce faci sau ce ai facut sa il schimbi", suna ca intrebarile permanente sefei mele "ce ai facut ca sa imbunatatesti rezultatele experimentului?" si "ce aduci tu nou aici?". Cat stress! Eu reusesc in mare masura, dar fac eforturi constiente, sa nu il critic, sa nu ii cer, sa nu refuz nici o invitatie, sa nu il contrazic, sa il iau pe ocolite sa aia, sa aialalta.
Lasand deoparte astea, metodele variaza de la om la om, trebuie sa stii cum sa il iei si cu ce sa ii trezesti interesul. E destul de greu, am trecut si eu prin asta. Solutiile ar fi de genul iesit doar voi doi, in general, iesit din casa. Noi asa facem si chiar dc. il luam si pe bb uneori, tot e ceva. Cate o excapada doar voi, chiar de o ora. Intreaba-l despre el si numai despre el. Ce a facut la munca, cu detalii (chiar dc. sunt plictisitoare- noi avem aceeasi meserie oarecum si asa ca macar ma pot preface interesata, desi de cele mai multe ori nu inteleg nimic din toate detaliile tehnice, ca totusi sunt specialiari diferite), sa povesteasca despre colegi, despre ce are de gand sa faca. Nu te plange, nu ii povesti de necazuri, nu critica, nu condamna. Eu ii spun bancuri. E grea viatza asta mey :-))

Te pup si succes!

ruxij

mamamariana spune:

La noi tati vine cateodata si mai tarziu... chiar la ora 8 seara. El petrece 2 ore pe drum cu masina si daca mai sta acolo vreo 9, plus ora de pauza, se fac 12 ore. Pleaca dimineata la 8 si vine seara la 7, chiar si 8. Dar cand vine, are un program bine stabilit de mama. Daca nu mergem in oras sa mancam, atunci stam amandoi la masa, dupa care facem baitza lui Emi - adica el face baita si eu privesc, facand eventualele observatii. Dupa aceea, eu ii dau laptic si el spala vasele, apoi vine el si o pune in patut la culcare. Intre timp se face ora 9, chiar 9 jumate. De multe ori, la ora asta eu sunt cea care nu mai pot de somn si ma culc, dar in ultima vreme, am incercat sa mai dorm cate putin la pranz si sa pot sta mai mult treaza seara. Daca totul e OK si bb doarme, iesim afara pe terasa in fata casei si stam la un suc sau bere cel putin inca o ora. Apoi, dupa dus si spalat pe dinti ne postam in fata televizorului si ne prinde cateodata ora 12 noaptea. Sunt doar 4-5 ore, dar eu le simt din plin... Dimineata luam micul dejun pe terasa si mai stam de vorba la o cafea in timp ce bb sta la ultraviolete. Deci inca o ora.
Daca iesim in oras sa papam, atunci ii fac eu baitza lui bb si el vine mai devreme de la servici, adica pe la 6. Nu intarziem in oras mai mult de ora 9 jumatate ca atunci bb tre' sa doarma deja in patutul ei. Pe urma, terasa, tv, la fel ca in celelalte zile.
Poti sa te gandesti si tu la un program pe care sa i-l oferi dupa ce vine de la servici, sa faci cumva sa petreceti mai mult impreuna timpul care a ramas din zi.
Si apropo... la calculator nu are voi decat sambata si duminica. Sta toata ziua in fata calculatorului la servici, asa ca acasa e interzis din motive de sanatate - nu a obiectat niciodata.
Incercati si veti reusi... Soacra mea spune - copilul si sotul ii ai cum ti-i cresti. Si eu zic ca are dreptate.
Bafta multa!
Mamamariana

Amalia spune:

Missy, ce ai descris tu este exact ce am si eu acasa. Indiferent ca sta toata ziua la calculator la servici, acasa tot cu capul in el este. Nu reusesc sa-l sperii ca nu-i face bine, pentru ca este foarte tanar si nu se gandeste acum la cum va fi peste 30 de ani. Noroc ca sambata si duminica apucam sa mai iesim pe undeva toti 3 sau sa primim vizite.
Pentru mine surpriza nu este prea mare, cu programul pe care il are. Asa facea si in studentie, cand eram prieteni, asa face si acum. Si doamne fereste sa incerc sa impun ceva sau sa zic ca ar fi mai bine altfel, ca taman pe dos va face. Este foarte orgolios si e greu sa schimb ceva la el.
Ruxij, ce povesteai tu cu ascultatul problemelor lui, la mine nu se potriveste. Asta pentru ca el nu e de acord sa vina cu problemele de la servici acasa (deh, ideile lui) si considera ca poate sa si le rezolve singur in timpul alocat lor. In plus, acasa nu mai vrea sa-si mai aduca aminte de ele. Dar vorba ta...numai noiiiiii???

Sanatate maxima!

Missy spune:

Multumesc de sfaturi. credeti-ma am incercat mai multe variante de petrecut timpul impreuna: la Tv ori te uiti la ce ma uit eu, ori treba ta, in oras e vesnic prea obosit ca sa iesim, baitza o facem ce-i drpet impreuna, da' de restul ma ocup singura ca a inceput filmu (apropo, de cand am nascut -10 luni- nu am vazut mai mult de 5 filme de la cap la coada), sambata mai lucreaza cate ceva prin curte iar duminica e ziua de calculator, si nu cumva sa indrazneasca cineva sa-l scoata din casa . . . mai iesim cateodata la munte, asta daca se trezeste inainte de 12. iar cu discutiile despre munca lui: "nu am ce sa-ti povestesc, ca nu s-a intamplat nimic interesant sau care sa merita sa fie povestit" si gata! adevarul este ca nu mai stiu ce pozitie sa adopt: daca intreb de ce intreb, daca nu zic nimic de ce tac. Sunt cam derutata, help

alexxia spune:

Draga Missy
La noi timpul petrecut impreuna este si mai scurt, sotul meu lucreaza de la 9.00 la 2200 si ajunge acasa pe la 23.00 ( cel mai des frant de oboseala ), totusi reusim sa avem putin timp pentru noi . Eu il astept intotdeauna si mai nou si fetita noastra se scoala cand vine el. Stam cu el la masa ii povestim ce am facut in timpul zilei....
Ce am observat e ca cel mai mare dusman al vietii de familie ( atunci cand timpul petrecut impreuna este scurt ) este TV. Ne rapeste nepermis de mult timp,din acest motiv noi am redus uitatul la TV doar la cateva ore in WE.
Alexia

Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

Amalia spune:

Dupa discutia de aici, chiar aseara m-am lovit din nou de acceeasi problema. Chiar daca a fost sambata, a avut ceva de facut si a trebuit sa plece de acasa...a plecat la 8 si s-a intors la 19 si ceva (e adevarat ca nu se intampla mereu). Abia l-am asteptat sa vina, si eu si David. Am simtit ca ma pravalesc cand am vazut care este prima lui reactie...a intrat in camera salutandu-ne, dupa care s-a dus DIRECT la calculator. Scuza a fost ca daduse o eroare si a vrut sa vada despre ce este vorba. Abia cand i-am facut eu observatie ca a uitat sa ne si pune, s-a conformat. E normal asa? Asa fac si ai vostrii?
Aseara am explodat efectiv. Dupa faza asta care mi-a picat numai bine dupa ce l-am asteptat toata sambata sa ajunga acasa, am pus sa manca toti 3 (avusesem grija sa fie mancarea calda si sa gatesc peste zi ceva gustos pentru a-i face o surpriza). A fost atat de absorbit de ce facea la calculator incat acolo a mancat si nici macar nu si-a adus aminte in final sa si multumeasca pentru masa (o fi preocupat, dar bunul simt trebuie sa fie prezent intotdeauna, zic eu).
Pan aici toate bune...inca inghiteam si nu ziceam nimic. Apoi caut ceva printre niste carti si dau de 3 care erau ale unui coleg de servici de-al lui si fusesera imprumutate pentru mine. Le-am luat si l-am intrebat unde sa i le pun ca sa le vada si sa i le duca omului inapoi (lucru pe care il mai spusesem de 3 ori si saptamana trecuta). raspunsul..."pune-le unde vrei" (de parca eu trebuia sa le duc inapoi si sa stiu unde sunt )....si asa am explodat...si sa te tii cearta.
Concluzia? Nu stiu sa-i respect timpul cand il vad ocupat. Vezi doamne, l-am deranjat teribil cu intrebarea mea (repetata de vreo 5 ori), cand el avea de lucru de la calculator. De acceasi problema ne-am mai lovit in ultima vreme. Vine pe la 20-21 de la servici si se aseaza DIRECT la calculator...acolo se schimba de haine, acolo mananca...iar cand termina se spala si se culca direct. Asa ca sunt tare curioasa sa stiu cand ar trebui sa vorbesc cu el ca sa nu-l mai deranjez.
Imi cer scuze, daca am deviat cumva de la subiect.

Sanatate maxima!

Crystinne spune:

Hmm... eu nu am problema asta.Din punctul asta de vedere stam bine cu iesitul, cu discutiile in doi. Eu il "opresc" din avantul lui de cele mai multe ori, il trag de maneca sa se aseze la masa de "discutii" pentru ca avem o problema de discutat. L-am si "amenintat" ca daca e ceva (rational) ce nu-mi convine si el ignora am sa procedez intr-o zi cand o sa-i fie lumea mai draga exact ca el.
Am observat ca el (poate mai sunt si altii) simte mai bine pe propia-i piele. Ce-ar fi sa-i amentintati ca le vindeti calculatorul sau ca le inchideti usa catre calculator ? Sau sa le faca mancare, copii, si ...restul... calculatorul...
Dar vorba lui Ruxij ... noi trebuie sa stim cum vorbim cu ei, sa nu-i fortam, sa nu-i criticam, sa nu insistam... etc. Fir-ar sa fie!! De ce tot noi???