Cineva are nevoie de sfatul dvs.!!!!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ralucami spune:

Parere personala: Asa cum a spus si Nati putine cupluri romano-japoneze sunt fericite. In mare parte de vina e mentalitate, diferentza de cultura, educatia primita etc. Stiu din propie experientza ca un divort aici se obtine extrem de simplu daca ambii soti sunt de acord si fenomenal de greu daca unul dintre soti nu e de acord. Si tot din propie experientza stiu ca un copil dintr-o casatorie anterioara poate da nastere la niste discutii interminabile intre soti care in final nu duc la nici un rezultat ci doar creaza o situatie tensionata. Buuun! In cazul meu problemele s-au rezolvat relativ simplu. Sotul meu are 2 fete din casatoria anterioara iar cea mica este (ca si in cazul prietenei tale) la fenomenala varsta de 11 ani. Este ingrozitor de rasfatzata si pana acum un an si ei faceau baie impreuna. Treaba asta ma termina psihic Nu mai are rost sa povestesc pretentiile copilei: monitorul de la calculator sa fie plasma, bicicleta ei sa fie Honda(care costa in jur de 1000$), hainele ei sport sa fie numai nike, camera video personala si muuuulte altele care m-au dat pe spate prima oara. Plus raspunsuri impertinente adresate sotului meu. Eu nici in momentul de fatza nu exist, sau in cazul in care vb sunt doar transmitatoare de mesaje: "zi-i lui tati ca la ora 7 mi se termina ora de pian si sa ma astepte"sau "astazi vreau sa iau cina cu tati;sa ii spui sa vina la ora 6 "Toate chestiile astea m-au adus de la o gastrita la un ulceras de toata frumusetea Atunci cand apa mi-a ajuns la gura am spus: Halt ca nu se mai poate! Pana aici le-a fost! Ori eu ori ei!" Din acel moment am inceput sa devin a draku` 1.In casa mea nu face nimeni baie impreuna.Exceptia o reprezint doar eu cu al meu sot. Vrei sa faci baie go home si fa-o cu mama ta! 2.Eu sunt o PERSOANA nu un robot telefonic si in concluzie mai "uit" de telefoanele de peste zi 3. I-am EXPLICAT sotului meu foarte clar ca programul casei il facem impreuna si daca mergem pe undeva sau facem ceva e IMPREUNA. Nu am venit in Jp la mama naibii sa mananc singura. 4. Daca copilului tau reusesti sa ii faci toate mofurile fara sa carnesti inseamna ca ai fonduri serioase si in concluzie si pretentiile mele poti sa le indeplinesti( si eu tot nike vreau, si pe mine ma dor picioarele cand ma duc la cumparaturi deci in concluzie vino sa ma "culegi" de pe unde sunt, chiar "imi adusesem aminte" ca le-am promis alor mei parinti o camera video si lui frate-meu ca ii upgradez calculatorul etc) Mi se rupea inima sa il vad cat de obosit era si cum incerca sa imi faca si mie si copilei pe plac, dar am lasat lucrurile sa "curga" gandindu-ma ca daca eu o sa il protejez mereu nu o sa vada adevarata mea problema niciodata si incer incet intre noi o sa se produca "marea si iremediabila ruptura". Ma gandesc Hannen ca la prietena ta o sa fie un pic mai greu pentru ca a lasat sa treaca ceva vreme . Eu consider ca nu poti vorbi franj de un divort. Daca stii cum sa aduci "soarele " si pe strada ta poti sa repari o relatie. Consider ca o casnicie este data la container doar atunci cand nu mai este iubire si presupun ca in cazul prietenei tale nu e asa. Sfatul meu: sa se conduca dupa pricipiul:"mila mi-e de tine dar de mine mi se rupe sufetul", deci sa nu se mai omoare atat cu munca. Las-o naibii de casa! Sa stea mult cu bebelusul ei , sa se joace cu el, sa-i cante, sa mearga prin parc si sa-l plimbe,sa doarma impreuna etc. Pana sa se casatoreaca cu prietena ta pe el cine il ajuta la buisness?!?! Presupun ca se descurca singur. Asa sa faca si de acum incolo! Aha! Si inca ceva. Pe cel mare sa nu il mai lase sa se atinga de bebe. Sa ii spuna CLAR: "Pana nu dovedesti ca esti responsabil si stii sa te comporti no touch!!!!" Si daca mai vede ca sotul ei face diferentze intre copii sa ii intoarca aceiasi moneda. Copilul meu merita ce e mai bun, al tau sa gaman. Am observat o treaba foarte bizara la japonezi. Ei pana nu sunt pusi in fatza unei situatii clare nu inteleg problema. Si inca ceva invatzat tot de la japonezi:"give and take". Cat dai atat primesti! Ar mai fi multe de discutat....Oricum ca sa schimbi o persoana iti ia mult timp si o groaza de nervi! Crede-ma ca stiu ce spun! Mult curaj prietenei tale si Ganbatte!!! Tie si printesei tale pupaturi multe multe!!!!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Ralucami, nota 10!
Claudia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hannen spune:

Ralucami,pot sa te aplaud?
Nicole&Amira

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GabiG spune:

Bravo ralucami! Jos palaria!

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bubutzu spune:

Am citit tot ce s-a scris pana acum la acest subiect;nu pot sa cred...Ralucami,atat de dificili sunt japonezii ?(ei par foarte blanzi);eu stiu ca pe ei ii caracterizeaza onoarea si respectul(de sine si de aproapele sau...)
Pe curand,Cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petruta spune:

Felicitari Ralucami !

Petruta & bb Mihai
http://community.webshots.com/user/gabrielmil

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lia spune:

Nici eu, nici sotul meu n-am mai fost casatoriti si n-avem decat un singur copil(al amandorura),deci nu am experienta de nici o culoare,da' voi spune ce gandesc pe tema asta,cu toate ca din povestirea ta lipsesc multe date despre cei doi soti si e greu de dat sfaturi pertinente cand tot ce stii despre o situatie e doar povestirea cuiva...
Nu mi se pare deocamdata cel putin, o solutie fericita plecarea in Romania cu bebelusul fara o ultima incercare de a rezolva problemele.Plecarea la modul acesta ar trebui sa ramana ca ultima solutie.Spui ca e casatorita de numai 1 an si ceva. Nu stiu care sunt posibilitatile prietenei tale vis-a-vis de cresterea unui copil singura si nu stiu nici daca acel bebelus va fi mai fericit fara tatal lui natural.
Cred ca atitudinea ei ar trebui sa se schimbe,ea ar trebui sa devina un adult hotarat,sa refuze sa mai fie victima si sa inceteze a mai astepta ca in mod natural atitudinea lui sa se schimbe.
Eu nu pot sa cred ca un copil de 11 ani gelos(si in familiile unde copiii au aceeasi mama si acelasi tata fratele mai mare poate fi gelos si dificil cand apare un bebelus in casa) poate constitui o problema atat de acuta.Spuneai ca tatal copiilor nu vorbeste cu prietena ta in prezenta acelui copil.Dar copilul merge la scoala,timpul respectiv poate fi folosit acum la maxim pentru discutii,tatal poate fi facut sa inteleaga ca si bebelusul si prietena ta au nevoie de el.
Ideea cu "copilul meu merita tot ce-i mai bun,al tau gaman" nu mi se pare o foarte buna,pentru ca-i extrema si nu va aduce rezultate pozitive probabil(e clar ca tatal e foarte preocupat tocmai de "restabilirea egalitatii",cu toate ca modul in care se straduieste sa faca lucrul asta nu e cel mai fericit).Dar cred ca ar trebui ca prietena ta sa-i explice sotului ei intre 4 ochi faptul ca baietelului de 11 ani n-ar trebui sa i se permita manifestari care denota lipsa de respect fata de ea si nici manifestari violente fata de bebelus si ca daca el(tatal lui) nu va fi capabil sa schimbe situatia,ea va fi nevoita sa ia masuri impotriva copilului,pentru binele intregii familii.Ex.cand copilul l-a impins pe bebelus si tatal lui n-a spus nimic,reactia fireasca care ar fi trebuit sa apara la ea era un DAME! hotarat pentru manifestari violente fata de bebe(furia afisata e fireasca si uneori necesara!).
Cand i s-a spus sa nu tina coatele pe masa,ar fi trebuit sa-i explice copilului faptul ca in mod natural si firesc ei nu sunt egali,ca daca nu e mama lui si el nu vrea s-o considere mama,e in regula,poate sa se gandeasca la ea ca la o prietena mai mare(in Japonia pretenarii mai mari sunt sempai,nu-i asa?iar kohai-i nu dau lectii sempai-lor),ca in cadrul fiecarei familii membrii au si drepturi,dar si obligatii,ca el si bebelusul sunt egali in fata parintilor pentru ca sunt frati,dar pentru ca bebe e mic,are nevoie de mai multa grija si atentie.
Prietena ta este MAMA si o mama trebuie sa fie PUTERNICA,ADULTA,nu victima unui copil de 11 ani.
Trebuie create niste reguli care sa fie respectate in cadrul familiei,iar sotul trebuie "motivat" intr-un mod inteligent sa coopereze.
Prietena ta trebuie sa se ajute singura,sa invete sa gandeasca la rece lucrurile si sa devina propriul ei stapan.Pentru inceput,sugestia referitoare la petrecerea timpului in favoarea bebelusului si in defavoarea curateniei in casa poate fi un exercitziu bun.Sa incerce sa-si aminteasca faptul ca e SOTIA,nu femeia in casa.Explicarea schimbarilor bruste ar trebui facuta calm,pe un ton egal,profund japonez.
Ieri,dupa ce am citit topicul postat de tine,am pus manutza pe "Survival Manual:a guide to foreigners' rights in Japan" si am constatat ca de fapt legal vorbind, lucrurile nu-s atat de negre.Adica:daca dupa ce face eforturi(in directia corecta!) sa schimbe lucrurile si constata ca nu functioneaza(va trebui intai sa se adune si sa se straduiasca sa devina ADULT si EGALUL TATALUI in perceptia copilului si de ce nu,a sotului ei),sotul nu vrea sa divorteze,poate merge frumusel la un NGO,discuta cu un avocat,deschide proces de divort(trebuie sa aiba niste motive serioase pentru asta!nu cred ca tratamentul aplicat de un copil de 11 ani poate constitui un motiv intemeiat...motive intemeiate sunt:sot violent,o inseala,lipsa relatiilor sexuale pentru o perioada relativ lunga de timp(nu stiu exact cat),lipsa suportului financiar pentru familie...Sunt trei feluri de divort:divort cu acordul ambelor parti(cel mai simplu.semnezi documentele si basta!.Apoi e divort prin "mediere"(consiliere.un judecator si doi "mediatori" vor asculta marturiile celor doi soti si vor incerca sa ajute la crearea unui consens)...costul acesteia e 1000 de yeni in Japonia.Daca aceasta esueaza,poate incepe divortul(proces),in care exista deja necesitatea unui avocat al apararii pentru ambele parti,etc.Cred ca n-ar fi rau ca prietena ta sa mearga si sa stea de vorba cu un avocat de la o NGO,daca va ajunge la concluzia ca despartirea e unica solutie ramasa,inainte de a hotara sa dispara cu copilul.
Eu ma-ndoiesc ca acest tata va dori ca bebe sa stea cu el dupa divort(daca se va ajunge acolo),daca ne gandim la faptul ca nu manifesta mare interes pentru copil...
Japonia nu e o tara araba(bat campii..spusese cineva despre lipsa drepturilor in tari cu religie musulmana,eu habar n-am ce drepturi au,sau n-au femeile in tarile arabe),dar in Japonia, legal femeile(fie ele si straine) au drepturi.Mai clar,citeam ieri in carticica despre care am povestit deja, ca in situatia in care copilul este incredintat mamei,care este straina,copilul este "real child of a Japanese National" si mama doreste sa locuiasca impreuna cu propriul copil in Japonia,in urma divortului viza de "child or spouse of a japanese national" se poate "transforma" "long term resident".
Pentru femei abuzate de soti(nu de copii dintr-un mariaj anterior) in Japonia exista adaposturi si ajutor social.
Probabil cuvintele mele suna dur,n-am rabdare si timp sa recitesc si sa "periez" mesajul ca sa sune mai bland...asta e parerea mea.
Sper din toata inima ca prietena ta sa reuseasca sa-si rezolve problemele.Numai bine si tie si fetitei tale!
Lia(parere personala)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aurelia spune:

Dupa cite stiam eu o actiune de divort nu poate fi initiata si un divort nu poate fi pronuntat decit in tara unde casatoria a avut loc!daca ma insel si in Japonia este diferit va rog chiar din suflet sa-mi spuneti ,plus de asta am inteles ca copilul are certificat de nastere rominesc deci are si nationalitatea romina! in situatia in care ea va ajunge sa apeleze la solutia ultima (si cea mai de nedorit) nu cred ca are nevoie decit de bani de bilet si sa se poarte frumos cu sotul pina in ziua cind va pleca astfel incit sa nu-i dea nimic de banuit! reactia copilului de 11 ani eu nu o vad decit ca URA! dispret si aer de superioritate! e clar copilul asta e sefulm in cas aia si nu cred ca se va schimba in vreun fel situatia atit timp cit el va trai in casa aceia!bebelusul ei va avea numai de suferit acolo!!!!iar ea daca nu are firea lui "ralucami" niciodata nu va putea schimba ceva ,trebuie sa aiba o putere enorma ca sa o faca !!!!!!!stiu ca mesajul meu pare dur si taios dar nu pot sa-i scriu altceva ,eu una am trait un calvar de genul asta care a durat patru ani si de atunci suflu si in iaurt!!!!i-i doresc multa forta ,curaj si putere sa ia o decizie si sa o duca la bun sfirsit!dumnezeu sa o ajute!

Aura&Luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aliada spune:

Ralucami,m-ai uns la suflet cu raspunsul tau!Fata desteapta ce esti!
Am primit aceasta poveste de la o prietena de-a mea si m-a intristat enorm,de asemenea m-a infuriat.Ce bine ar fi ca si ea sa aiba aceeasi putere ca tine sa schimbe lucrurile in favoarea ei maca putin.Cred ca e si putin slaba de inger.Are mare nevoie de cineva in jurul ei sa o sprijine.
Am observat un lucru foarte trist aici in Japonia:copii sunt de o proasta crestere ceva de speriat ,pe langa faptul ca sunt extrem de alintati.Treaba nu a stat asa din totdeauna,din cate mi-a povestit bunica sotului meu,altfel stateau lucrurile cu o generati,doua in urma.Aici sunt de vina parintii care in loc de afectiune si atentie directa se zbat sa le ofere copiilor cat mai multe facilitati materiale cu gandul ca pot compensa afectiuneNicioadata si pretul il platesc sau il vor plati in momentul cand vor deveni niste adulti imaturi.
In legatura cu fata noastra eu cred ca nu are rost sa se mai consume,e clar ca buna-ziua ca sotul ei nu are nici pic de consideratie fata de ea si bb,ca sa nu mai zic dragoste ca asta nu se intrezareste de nici o culoare.Sa-si vada de viata ei si de bb si sa-i ignore macar din cand in cand.Pe cel de 11 ani greu de reparat ,tratamentul cel mai bun ar fi sa-l ignore in totalitate deoarece si el face acelasi lucru.
Pana la urma de ce sa sufere singura printre straini cand poate merge acasa cu tot cu bb si sa obtina de acolo si divort si pensie alimentara si sa-si refaca viata in liniste.Din cate vad timpul trece si pe langa ea si copilul ei va avea de suferit.Pentru ce?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hannen spune:

Draga Lia,raspunsul tau este ff bine gandit si frumos formulat.Ai mare dreptate!
Eu nu am explicat situatia exacta ,ci doar in mare dar stiu ca daca veti afla mai multe veti avea mai multe idei ptr un real ajutor.
Este adevarat ca nu vorbesc cat este copilul acasa ,iar de dus la scoala il duce taica-su cu masina in fiecare zi.Deci ei pleaca amandoi,vin amandoi!Copilul acela nu i-a adresat ei nici un cuvant vreodata.Chestia cu coatele pe masa a auzit-o de la sot care i-a zis asa,,copilul meu nu m-ai poate suporta sa te vada cu coatele pe masa!!,,El se plange tatalui mereu ptr ca stie ca acesta va lua masuri in favoarea lui.De cate ori a fost singura in casa cu copilul(foarte putin de altfel)a incercat sa vrb cu el``ti-e foame? ti-e frica sa stai singur ,vino jos,vino la tv,hai sa jucam un joc,hai sa jucam carti,hai sa vrb despre scoala`` raspunsul copilului este mereu ``ii desu``Cand cel mic s-a agatat de piciorul alui mare si l-a trantit cu capul de pamant ,ea a sarit si l-a intrebat ce face,taica-su a sarit in picioare si i-a luat apararea celui mare pe care apoi l-a trimis sus,si apoi au plecat amandoi sa vorbeasca.De ce nu vorbeste cu el de fata cu ea sa auda si ea ce il invata el pe copil ,nu inteleg.Zice ca el a plecat seara de langa ea ptr ca a venit baiatul si l-a trezit pe la 4 am ca are ceva de vorbit.Adica ce era asa urgent de discutat in toiul noptii?Nu putea astepta ziua sa vorbeasca ca oamenii?Prietena mea i-a zis toate astea si l-a intrebat,tu nu intelegi ca baiatul tau face asta intentionat?El zice ca nu-i asa ,ca ea nu intelege ,ca nu il place pe copil si ca ea``nakayoku shita kunai``Si multeee altele!
Acum fetelor situatia cred ca se inrautateste.Draga Lia daca stii cate ceva te rog mai spune-mi.Ei i s-a expirat viza de un an pe 19 iulie.Au fost la immigration si deja a primit instiintarea acasa precum ca cererea i-a fost acceptata.Sotul ei acum i-a luat foicica aceea si zice ca o se gandeasca daca merge s-au nu cu ea sa-si ea viza,ca el decide daca ea va sta s-au nu.Ce sa faca ea acum ca o sa fie si mai rau daca e over stay si cu copilul.Astazi sunt ff suparata ca-mi vine mie sasparg vreo doi peretzi.Si tot el cica vrea sa se gandeasca ce sa faca cu ala micul,adica daca il da s-au nu
Dragutelor cred ca v-am facut cu nervii.Va rog mult sa nu va suparati,si daca stiti ce ar mai fi de facut va rog mult heeelp.
Va pup dulce
Nicole&Amira

Mergi la inceput