Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 13

maru spune:

mi-am adus aminte ce uitasem sa scriu:
am o fosta sefa canadianca cu care am ramas in relatii excelente, Jacqueline. Ei si J, dupa ce a terminat facultatea si a predat cativa ani a decis sa plece sa predea in Malawi. Familia ei a sarit 7 metri in sus, ceva frati si surori s-au opus, au facut-o in tot felul. A plecat, Malawi dictatura! si trage fata la 20 si ceva de ani toata nenorocirea dictaturii in lumea a 3-a. Ea alba span, aia negri ceaun. Se integreaza, dupamulte peripetii, inca obtine ceva fonctii inalte si se casatoreste cu un om de afaceri (negru, of course, spre dezamagirea familiei canadiene). Banii suficienti pentru bona la cei doi copii, bucatar, menajera, excursiii in Canada la cumparaturi in fiecare an!
povestea de relatia cu familia sotului: extinsa rau de tot. oricand putea apare la usa copilul unei rude sa vina sa invete la tine ceva: daca una din matusi e buna croitoreasa, toti nepotii, nepoatele vin cu randul si invata tainele croitoriei. Pe neanuntate, fara bani de mancare la ei, nimic. Doar la usa ta, zicand ca au venit sa invete. Nu conteaza daca ai unde sa ii culci (ca la conditiile de acolo oricum dormeau pe vreo patura). Si alta matusa e buna bucatareasa si tot asa...J povestea ca asta a fascinat-o si i-a placut teribil, cu toate ca ea e canadianca in fiecare celula, n-ar imparti un strugure, nu intelege ce e aia sa iti fie pofta, nimic...
Problemele in Malawi ii determina sa vina in Canada, sot negru si 2 baieti mulatri pe langa J alba ca un span. La vama probleme peste probleme, noroc ca J e o tipa tare, isi stie drepturile. Vin aici: lipsa experienta canadiana, greu de gasit joburi, unde sa stai cu 2 copii? nici una din rude, mama, surori frati nu se ofera nici macar sa ii gazduiasca o saptamana...sa se descurce. Atunci, povestea ea a simtit cu adevarat lipsa familiei extinse din Malawi. Dupa 7 de ani de la intoarcere poate spune ca e iar canadianca. Relatiile cu familia ei s-au mai inmuiat sa zicem asa, dar se simte lasata in urma: fratii ei care au ramas in canada au studii extinse, functii inalte, case mari, cottage. Ea a luat-o de la 0 ca mine si ca altii!
Merge la sarbatorile dedicate zilei canadei, dar nu pierde nici o celebrare a Malawi, ca e vorba de intalniri ale oamenilor de afaceri, membri ai guvernului in exil sau mai stiu eu ce. A, si copii au invata cecwana, cum s-o scrie, limba vorbita in Malawi. A fost doatr odata in Malawi (va mai amintiti ca am scris ca de acolo veneau in fiecare an la cumparaturi in Canada, la rude in vizita)

try, imi plac mesajele tale, lasa-le asa, ce iti faci griji?

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

nelia spune:

Nu am terminat de citit subiectul, am citit primele mesaje si ultimele, e un subiect interesant, o problema pe marginea careia inca mai discut cu sotul si cu prietenii. Nu l-am dibuit pina acum, dar pentru ca acum citeva zile am scris un mesaj legat de acest subiect, pun si aici postarea si dupa ce termin de citit ma intorc cu concluzii sau macar cu pareri...

Depinde mult si de felul cum stii sa ii transmiti valorile unui copil, la cum le percepe prin prisma de vedere a ta, ca parinte, dar are mare nevoie si sa experimenteze pe cont propriu. Eu am avut un soc cind am constat acest lucru. Am trait cu toata familia la un loc, cu bunici, unchi, matusi, verisori de la prima pina la 'nspea spita (mai putin parinti pina la 11 ani, dar asta-i alta poveste!) si nu a fost nevoie sa-mi explice nimeni ce e ala bunic, ce e aia matusa. Am crescut la tara, cot la cot sau picior la laba cu toate orataniile din curte, am deschis ochii pe pruni, meri, caisi... stiam ca rosiile cresc in gradina si nu in copaci, ca puii vin din poiata nu din magazine etc. Pe la 3 ani cind m-a intrebat Agata cum se numeste copacul unde cresc strugurii si cind a desenat casa gainii... un magazin... am zis ca nu-i adevarat. Apoi, cind mi-am dat seama ca nu am pur si simplu cum sa o invat conceptul de bunica in absenta... bunicii. Ii explicam ca si noi avem o mama si mama noastra e bunica ei... nu intelegea, adica intelegea, dar asa, cumva pe deasupra, nu interioriza ceea ce-i spuneam. A venit bunica, prima intilnire a fost groaznica, trei luni cit a stat aici mama sotului i-a facut Agata viata imposibila. Dar a inteles ca e bunica ei, ca exista ca sa o buniceaca pe ea (bunicaaa, vreau clatite, bunicaaa, vreau sa-mi citesti - concluzia: nimic nu e mai bun ca ce face bunica), ca e un alt adult pe care poate sa se bazeze. Romania era tara unde e bunica, muntii erau in tara unde e bunica, mama si tata au crescut in tara unde e bunica... Si am crezut ca daca a cunoscut o bunica, va intelege usor ca mai are inca o bunica si inca un bunic, daca a vorbit la telefon cu ei si cu matusile, unchii, verisorii si a vazut poze ii va accepta ca atare, asa cum am facut-o noi, cind eram mici. Dar nu a fost deloc asa, in absenta, devin niste persoane, cu voci, cu chipuri, dar fara nici un alt fel de conotatie. A fost nevoie de o vacanta in Romania, sa traiasca efectiv in casa acestor oameni, sa simta relatiile mele cu ei, sa ma vada in raport cu ei, ca sa intre si ea in raport cu ei si sa-i accepte la propriu ca pe membrii familiei ei. Din acest motiv ne-am fortat sa-i oferim vacanta de anul trecut, pe cea de anul asta, pentru ca altfel stiu ca va creste cu notiunea de familie, dar golita de continut. Si, chiar si asa, ce nu a fost cind a trebuit sa fie, nu se mai poate pune: Romania s-a marit pentru ea, este tara unde s-a nascut ea (si stie maternitatea, locurile pe unde am plimbat-o), este tara unde s-au nascut mami si tati (si stie in mare pe unde au calcat acestia cind erau copii), este locul unde are restul familiei si spune asta oricui, este locul unde e marea (pentru ea nu mai exista alta mare si aia va fi iubirea ei pentru totdeauna, chiar daca va mai vedea sute, pentru ca a vazut-o cu ochii copilariei), anul asta va cunoaste cu adevarat muntii, de jos in sus, si de sus in jos, o luna vor fi numai expeditii in munti, cu tati si sint sigura ca-i va iubi pentru a nu se poate altfel. Dar... pina la coada, Romania este tara unde traieste bunica, primul membru din familie pe care l-a cunoscut atunci cind avea nevoie sa o faca. Nu Romania in sine e importanta aici, putea sa fie orice alta tara, daca era cea unde existau lucruri de care ea trebuie sa invete sa fie legata sau macar sa le experimenteze, desi pentru ea, care s-a nascut acolo, e important si faptul ca Romania e tara unde se afla toate aceste lucruri. Apoi vor urma Tudora, apoi Lisandru... pentru toti trebuie sa facem acelasi lucru. Tudora e avantajata ca a experimentat de mica aceste lucruri, chiar daca acum nu pare ca a inteles mare lucru si nu-si mai aduce aminte mai nimic, nu stie nici sa spuna bunica, vorbeste cu ele la telefon si nu sint sigura ca nu stie cine sint, cind va mai creste si le va constientiza, vor veni in mod natural peste ceea ce a experimentat anul trecut. De aceea, din nou, e musai sa ajungem la anul in Romania, pentru Tudora, ca sa-si contureze notiunile, ca va fi mai mare si pentru Lisandru ca sa primeasca baza pe care va face conexiunile mai tirziu.

Se poate sa existe si oameni universali, care pot trai foarte bine si fara aceste lucruri, ba chiar foarte bine, dar cred ca acestia sint exceptiile sau extremele... Oamenii obisnuiti, ca noi, au nevoie de ele ca e aer, altfel exista riscul sa se simta taota viata ca o frunza in bataia vintului...

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

Simonna spune:

Uite c-am gasit si eu subiectul :)

Ma uit la fiu-meu si ma gindesc cum spune Ana, ca inca e mic si n-a ajuns in faza in care se simte dezradacinat/respins/etc. Mi se face un pic frica si nu sint sigura daca e bine ca refuz sa-l trimit vacantele in Romania. Pe urma imi spun ca mai mult il aiuresc de cap, lasa-l sa stie ca aici, in Canada, e tara lui, locul lui, viata lui. Lasa sa fie Romania tara lui tati si a lui mami. Lasa-l sa nu stie ce frumos e in Romania in vacanta...

mQQm, adevarul-adevarat e ca si eu, ca persoana, sint extrem de dependenta de prietenii mei, de familia mea. Sa stii ca am vrut sa scriu familia mea / prietenii mei dar nu era corect, ordinea e inversa. Asa ca prima mea grija in Ca a fost sa-mi fac prieteni. Multi, cit mai multi. Sa aiba copilul (si eu, hai sa nu=mi fur caciula) impresia ca apartine, ca are repere. In timp, s-au triat, au ramas citiva familii care au devenit, in timp, familia extinsa. Iar Atomix stie ca ei sint referinta noastra, nu poate concepe sa nu-i vada periodic, ne intreaba el cind ne vedem... Ca sa raspund concret la intrebarea ta: eu am crezut mereu ca un copil are nevoie de o comunitate, asa ca i-am inventat-o, in lipsa celei de singe (si asa as fi facut si in Ro, daca ar fi fost cazul).

E drept ca, exact in incercare asta de a-l tine aproape de familie, de a-i creea amintiri cu bunicii, tata vine aici in fiecare vara. Mama nu se inghesuie, dar mesajul e clar: toata lumea la Canada, nu ma plimb in Romania ca ma confuzez si pe mine si pe el. Am fost de 2 ori si am suferit cumplit la intoarcere, eu din motive sentimentale si de semne de intrebare apropo de emigrarea in sine, el pentru ca nu pricepea de ce sa mearga la gradinita cind Biutza lui, cu tot suflatul in fund aferent, ar putea sa stea cu el...

Acum ne-am calmat amindoi, daca=l intrebi ce e spune ca e "canadian - roman si din Quebec". Mare progres! In 2004 numai aluzia ca ar fi canadian si=l facea sa se otzarasca tot! Nu stiu ce ne asteapta peste ani, sper sa trecem peste toate etapele cu binisorul... Norocul meu e ca mai am timp sa iau masuri, sa ma asigur ca "familia extinsa" va exista intotdeauna, chiar daca nu sintem neamuri!

Ah, inca ceva. Fratele lu' Colegu' e in State din 2004. Nepotul nostru are acum 20 de ani, venit la 16 ani, adica, merge in Ro in fiecare an. Baga McDo, tunde gazoane samd si pune banii deoparte pt. biletul de avion. Am vorbit cu el nu de mult si, surprinzator pt. mine, i-a scazut muuult entuziasmul. Merge pt. ca prietena lui e acolo, dar spunea ca anul viitor incearca sa o aduca pe ea aici.

Ultimul paragraf :) Regretul vietii mele o sa ramina faptul ca n-am putut sa-i ofer reperul care mie mi se pare cel mai important. Un frate, o sora, cineva cu care sa creasca impreuna, chiar si la distanta de citiva ani, pe care sa se bazeze in viata... Din punctul meu de vedere, daca noi doua am pune in balanta ce avem, tu, cu adolescentul tau indragostit de Romania si sorella dumnealui, conduci detasat :)

Cu drag,
Simonna

oanagabriela spune:

Simonna, din pacate exista si contra-exemplul: eu am o sora si este ultimul om pe care m-as putea baza pe lumea asta...Deci ca in orice, trebuie sa ai si putin noroc. Eu nu am avut deloc noroc cu familia de singe, am avut mari dezamagiri de la fiecare dintre ei si am suferit f.mult. In schimb am avut super noroc cu familia sotului. Si in Romania, parintii mei au fost total rupti de orice neamuri, asa ca nu am cunsocut decit f.vag matusi, unchi si verisori. La mine se aplica zicala: familia este "sublima, dar lipseste cu desavirsire", deci nu am ce regreta. Si in cazul sotului a fost cam tot asa, putine neamuri si destul de distanti. Eu pentru Antonia incerc sa fac ca si tine, sa-i creez un alt cerc de prieteni in care sa se simta ocrotita, pina va fii capabila sa-si faca singura.

CriPOD spune:

Simonna, nici ai mei nu se iubesc din cale-afara, ca sa ma exprim corect politic. E mult mai rau in realitate. Fiu-meu are un relationship adevarat doar cu prietenii, restul sunt niste oameni pe care ii ia "for granted" si fara filozofii. Sa vedem cum mai evolueaza...

Si sa stii, contrar opiniei, fiu-meu se cataloga canadian, cel putin pana a plecat, ba mai mult, tot ce venea din "bagajul" nostru era catalogat "some random romanian thing", "foreign". Ideea cu a-l convinge sa mearga acolo si sa se invaluiasca in mediu un pic i-am inoculat-o cu mare, mare dificultate si chiar refuzuri categorice. Initial nu a vrut sa auda, a crezut ca nu mai este nimic dincolo de stilul de viata de aici si prietenii lui. Pana la urma a considerat-o o experienta interesanta, apoi a acceptat, daca nu tine prea mult si cu anumite conditii pentru cazul de forta majora ca gasea acolo ce credea el ca va gasi... Acum e timpul sa vina inapoi, i-am prelungit biletul dejs odata, azi imi zicea ca ar merge inapoi cu noi in august (n-are prietena acolo). Imi scrie romaneste, imi vorbeste romaneste ( "imi ameninti biletul?" adica "amani"), a fost o experienta extraordinara, si-a facut prieteni, a fost la scoala, a vorbit cu profesorii, a vazut dincolo de lungul nasului, in concluzie. Si chiar daca mi-e dor de el, a meritat.

Am polologhit asta doar ca sa clarific un pic expresia "indragostit de romania", pt ca nu e deloc (doar daca s-a-ntamplat ceva intre timp), dar a vazut ca mai exista si alte stiluri de viata si societati. Si acum poate relationa mai bine cu bunica si "neamurili" si, de ce nu, si cu noi, parintii. Subietul asta l-am deschis tocmai pentru ca am vazut efectul experientei asupra lui si nu am putut sa nu ma intreb cum ar fi fost el influentat ca si persoana si cum ar fi fost influentata relatia noastra cu el daca era mai mult in contact cu "originile".

Eu nu am gasit aici, din pacate nimic stabil destul sa inlocuiesc "satul". As fi vrut...

Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ

ari spune:

Mda...Suntem tare diferiti, e drept. Si e normal sa fie asa. Ce lume monotona ar fi, daca toti am gandi, actiona, visa, etc. la fel!...

Si totusi, de ce *dezradacinati* ? Eu am emigrat si imigrat si nu ma simt deloc *dezradacinata*...Nici copilul meu...Ar putea cineva sa-mi explice de unde catalogarea asta? Mi se pare mie, sau cineva a pus o eticheta pe toti cei care sunt departe de tara de origine?

CriPOD spune:

Pai daca nu te simti, nu esti...
Ce profunda-s azi!

Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ

Siminaf spune:

Si muult mai toleranta decit cind mi-am exprimat si eu idei asemanatoare.

CriPOD spune:

quote:
Originally posted by Siminaf

Si muult mai toleranta decit cind mi-am exprimat si eu idei asemanatoare.

Eiii, toti avem dreptul la o opinie... mai ales la etate de cateva mesaje!

Eu nuo cred c-am fost intoleranta... desi nu neg ca manifest uneori o intoleranta la repetitie, explicatia o fi ca "i'm getting it the first time" de obicei

Hai ia o

, si nu mai purta pica, n-am nik cu tine!

Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ