Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect
Raspunsuri - Pagina 12
CriPOD spune:
try, sanzi_ana, mi-ar fi placut si mie! Si try, da, ai inteles exact ce daemoni ma poseda.
siminaf, eu am inteles inca de la pagina 3 ca tu vrei doar voi 4 (ok, poate si ceva rude, dar doar parintii tai si fratele tau), fara stat "bot in bot" cu extinsii si cu usile inchise. Am citit cu interes ultima ta postare in ideea ca voi gasi informatii noi, dar n-a fost asa. Altfel, eu chiar vad o valoare ca persoane mail ales care scriu prima data pe subiectul asta isi exprima opiniile, nu? Eu totusi te intreb... de ce simti nevoia sa afirmi nevoia asta de familie nucleara atat de vehement?
Stii... oricat de mult iti place azi sa fiti doar voi 4 (si inca 3 pe web-cam), intr-o zi copiilor tai le vor creste aripile si atunci fii pregatita pentru tot felul de renegocieri de situatii si relatii. In plus... children see, children do.
Snee, mai povesteste... 
Eram acum cateva saptamani la un fundraising pt scoala si am stat la masa cu persoane necunoscute, suntem primul an. N-am discutat prea multe, mai ales ca cei din imediata apropiere nu pareau dornici a exersa engleza 
, decat cu un tip care statea opus. Pe mine m-a surprins ce-a spus omul ala, asa la un pahar de vin, unor necunoscuti. Ca pentru el, la 40 de ani, acasa e la mama lui, ca merge de 2 ori pe an in tara sa duca copilul in contact cu familia si cultura. Ca el, ca si parinte are trei datorii dupa ce creste baiatul: sa-i plateasca prima facultate ('undergrad'), prima nunta si sa-l faca sa simte ca vine acasa oricand. Si mi-am spus... uite dom'le ca si altii isi bat capul cu chestii de-astea fara noima. Pe cuvant de pionier ca m-am conectat cu el instantaneu. Tipul e chinez, neuro-surgeon la sick kids. Deci are si casa, cred.
Chiar intre canadieni, am o multime de exemple in care familia extinsa e "alive and kicking", ba gata sa intervina daca e nevoie. O fac in alt fel, mai putin invaziv (deh, nu-s neam latin, nu grijesc nepoti si nici n-ajuta la mancare si curatenie), dar sunt prezenti in viata copiilor si nepotilor. Si respectul exista.
Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
CriPOD spune:
quote:
Originally posted by mQQm
Am citit cu interes ultima ta postare in ideea ca voi gasi informatii noi, dar n-a fost asa.
Ma refeream la penultima, da' ai mai pus una intre timp...
Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Siminaf spune:
Mie vehementza mi se pare la voi, dar va las ca sa nu ziceti ca va poluez topicul (deja vu - topice la care daca nu sinti sum trebuie, este paria). Mi-am exprimat opiniile asa cum ati facut si voi, nimic mai mult. Am incercat doar sa va arat ca sint si altfel de oameni in jurul vostru.
Despre copii numai de bine: fericirea lor este si va fi si fericirea mea. Asa cum si parintii mei au inteles asta si nu au facut scene cind am plecat de acasa la 18 ani, asa nu voi face nici eu, ci imi voi incuraja copiii sa isi gaseasca cel mai potrivit drum in viata.
Discutii placute!
CriPOD spune:
Ok, acu' nu te supara, please... Iara te trimit in urma, da' io ti-am zis inca de la pagina 4 ca este foarte ok ca suntem diferiti si ca e drepul tau sa vrei singura. Si cred ca si altele au zis la fel. Or, nu inteleg, ce putem face mai mult?
Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Donia spune:
N-am reusit nici eu sa scap de gandurile date de subiectul asta asa ca prima consecinta a fost sa stau de vorba cu mama canadianca a unei colege de scoala de-a fetitei mele. Canadianca spunea ca bunicii din partea ei ai fetitei locuiesc cam la 5-6 ore de orasul nostru, si ca se vad in cel mai bun caz cam de 2 ori pe an. Iar bunicii din partea tatalui stau la 1,5 - 2 ore, dar ca nu au nici un interes in a petrece timp cu nepotii, asa ca sunt ca si inexistenti. Concluzia ei era ca desi situatiile noastre sunt diferite, si ea simte ca bunicii lipsesc din viata copiilor ei.
O alta consecinta a discutiilor de aici a fost faptul ca am hotarat sa o trimit pe fetita in tara in vacanta de vara... si sa fac marele sacrificiu de a o chema aici pe soacra... Dupa care s-a facut dimineata si m-am cam razgandit... Si de atunci ma tot gandesc si razgandesc... probabil ca va veni aici soacra, nu stiu daca pot sa trimit fetita departe de noi... dar bunica o sa vina, probabil, cu bune si cu rele, bucurosi le-om duce toate...
siminaf, fara suparare, dar tu vorbesti putin despre mere, cand discutia e despre pere... discutam mai putin despre efectul familiei asupra noastra, ci mai ales asupra copiilor nostri.
Cert este ca tu ai avut posibilitatea sa ALEGI daca iti doresti familia extinsa nas in nas cu tine toata ziua, pe cand copiii tai, dar si ai nostri, nu pot s-o faca. Am ales noi pentru ei si-mi pare interesant de discutat ce efecte a avut, are aceasta alegere asupra lor.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
miau-miau spune:
mie-mi place exemplul cu badea Ion care are probleme cu alcoolul, dar asta era pe vremuri. Acu' si aici la America, daca e ruda cu tine si e alcoolic si aveti relatii strinse de familie, tre sa faci ceva sa-l bagi la dezalcoolizare sau il eviti complet. Nu e accepted ca familie cu copii sa te vizitezi cu betivi, nu se mai poate ce se putea in Ro. ajungi de iti iau copilul astia de la protectia sociala, sau te judeca copilul cind se mai destupa la minte ca ai permis sa stea in mediul respectiv. Indiferent daca alcoolicul e un mare sculptor.
marcellinna spune:
quote:
Originally posted by Adela99
ce am observat io la al meu prunc e ca nu considera gradul de rudenie ca si o calitate. nu are deloc simtul datoriei/obligatiei sau cum sa-i zic (nu vorbesc despre respect) ... las' ca e varu'tau sau unchiu'tau. nici varsta nu e pentru el o calitate ... las' ca e bunica si e mai in varsta
o fi si educatia mea de vina
Idem si la noi!
Dar am fost asa amandoua inca de dinainte de a pleca din tara.
mariana_1976 spune:
Am citit tot ce ati scris si mi s-a parut interesant cum a fost abordat subiectul din puncte diferite de vedere.Chiar daca nu sunt toti pe aceasi "lungime de unda" sa zicem, eu cred totusi ca e bine sa cunoastem cum gindesc oameni diferiti care au pareri diferite...Nu e vorba sa ne combatem unii pe altii in idei, ci sa aflam ce parere au si "celalti"...
Eu am impresia ca in tarile lumii a "doua" si a "treia" (unde am calatorit cel mai mult) relatiile de familie sunt oarecum mai strinse decit in statele sa zicem, "dezvoltate".Sigur ca exista diferente de la om la om si de la familie la familie, dar in general, impresia mea ramine aceasta.Lucrul asta nu e neaparat intotdeauna pozitiv, poate avea si consecinte negative.
In tarile nordice statul prin tot felul de reforme ale partidelor social-democrate sau cu orientare mai spre "stinga", a reusit sa convinga ca el, statul, este cel dator si capabil sa aiba grija de fiecare cetatean in parte, fara discriminare. Asa probabil s-a ajuns la faptul ca putini mai cer ajutorul familiilor cind au o problema, din moment ce stiu ca pot obtine un ajutor de la stat in diferite forme si in diferite situatii...
Mie personal mi se pare ca "statul" tarilor din "lumea intai" incearca sa ne controleze din ce in ce mai mult, pe motiv ca are "grija" de fiecare cetatean...
Asa ca da, prefer sa am familia aproape in care sa cunosc si bune si rele, decit sa ma stiu "sub controlul" statului...Mie ideea asta cu "big brother- statul" nu imi suride si ma gindesc ce o sa se intimple cu copilasii mei care nu au cunoscut si un alt sistem...
In fine, ca sa nu mai bat apa in piua, familia extinsa ofera anumite experiente de viata dupa parerea mea.Ca sa inchei, 4 dintre vecinii mei sunt emigranti si ei, iar in una dintre tarile "lumii dezvoltate" in care s-au nascut, se organizeaza cursuri de "bunici inlocuitori" mai ales pentru copiii emigrantilor care au familiile extinse departe...
Mariana 
33+
mami de Monica, Matei, Markus si Magda
try spune:
quote:
Rudele, atunci cand sunt de treaba evident... vin in vizita la toti membrii familiei, sunt prieteni cu toti. Pana au copiii lor, ii rasfata pe ai tai pentru ca-si permit si le permiti sa se apropie mai mult de ei decat un "prieten standard". Asta creeaza o complicitate in familiile mari unde adesea exista persoane tinere cu varste intre parinti si copii sau intre bunici si parinti gata sa dea un pic de afectiune pura si o fac cu entuziasm, parca in asteptarea momentului in care ei vor fi parinti, bunici.
Ai dreptate in ce-ai spus aici. asa este. Mi-aduc amitne si eu cat de entuziasmata eram de copii verisorilor ma imari, unchilor mai intaziati/tineri decat parintii mei si cu cata placere ma implicam cand ma intalneam cu acei copii. Prima data cand am avut grija de un bebe mic aveam 8 ani. am stat 2 sapt. la matusa mea sa am grija de fetita ei (cant ea era la servici) si am fost atat de fericita cand mama m-a predat spre "infiere" matusi-mii pt alea 2 sapt., intotdeauna am fost innebunita dupa copii mici.
Mai tarziu, cand fratii mei mai mari au avut copii, eu eram inca in fac. si mergeam acasa in orasul natal in vizita de dragul si de dorul lor. Mergeam sa dorm la ei peste noapte (spre disperarea maica-mii saraca, ea ar fi vrut sa ma tina mai mult pe langa ea, si-asa calcam relativ rar pe-acasa in ultimii ani de fac.).
maru spune:
mai am doua pagini de citit si pot spune ca sunt la curent
da nu ma pot abtine sa nu remarc ceva:
intr-un fel sau altul fiecare generatie emigreaza din mediul in care a fost nascut si crescut: mama si tata au plecat de la sat, unde au crescut la oras sa ofere copiilor conditii mai bune, noi am emigrat sa oferim odraslei alte cnditii de viata. Mama si tata nu au putut sa ne ofere noua nicidecum experiente similare celor traite de ei in copilarie si de multe ori ne povesteau cum au fost ei de copii, cum au fost crescuti, care au fost relatiile. Noi copii n-am crescut la tara decat sporadic, dar eu am ramas cu nostaligia vietii de ferma si mi-am promis sa muncesc ca o roaba si sa imi cumpar la pensie o mica ferma, un caottage ceva acolo, sa cresc o gaina, o salata, o ridiche! deh, taranca
Ca un ciclu al vietii, la pensie parintii mei s-au retras la tara in ideea ca se vor putea descurca mai bine din pensiile alea nenorocite daca vor creste ceva animalute pe langa casa si vor culege leusteanu din gradina, nu cu 5 mii de la taraba. Si atunci primii 4 ani de viata ai copilului meu acolo s-au intamplat, da ai mei l-au crescut cam 80 la suta din timp la tara, in creierii Vrancei, intr-un satuc nepoluat, cu aer curat si apa vie (of)
Dar curios, nu a ramas cu nostalgii, nu duce dorul, il pasioneaza mai mult tehnologiile noi, ce e la ultima moda in materie de gadgeturi si altele. Odata adus la oras nu a cerut niciodata sa se intoarca la tara, decat daca mami vine cu el si daca tataiu isi pune cablu sa poata vedea desenele!
Acu, peste ocean duce dorul motanului pe care l-am avut in apartament in anul dinaintea plecarii si care musai va veni in vizita in Canada. Visul lui nu e sa vina tataiu si mamaia in Canada ci sa vina ei cu motanul, ca nu poate veni singur!
m-am lungit aiurea
ideea e ca nici o generatie nu a fost crescuta la fel cu precedenta, progresul a facut ca si relatiile umane sa se schimbe, sa se complice. Nu pot spune ca familia mea extinsa a fost una armonioasa, dar nici una disfunctionala. Am verisoara in Montreal de care am fost f legata din copilarie, si stiu ca as face orice pentru ea si ea pentru mine.
copilul meu? va avea experientele lui de copil dezradacinat
acu trebuie sa recunoastem: familiile romanesti nu sunt atat de legate ca familiile venezuelenilor, sau asiaticilor. Ei emigreaza si apoi aduc toata familia pana la a7-a spita, ca asta e traditia. Ori ai mei cand s-au mutat la oras nu si-au luat parintii dupa ei, nici noi nu avem de gand sa ii dezradacinam pe bunici ca sa ii oferim lui nadrei o pseudo familie, sau pseudo identitate romana. El e canadian de origine romana si gata
mai stiu ca adolescentii au crizele lor de identitate, stiu familii venite aici cu copiii mari, copiii care au muncit veri la randuls a isi cumpere bilet de avion si sa se intarca inapoi in tara
sper sa nu treaca valul asta si peste plodu nostru
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/