dragi tovarasi si pretini!
Raspunsuri - Pagina 9
Andrada spune:
pentru conciziune!!
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
Oana_B spune:
Simonna, absolut fascinant!!!
Esenta unei vieti intregi, poate ca a cator altor oameni, spusa in cateva cuvinte!!
Superb
Oana_B
radu_tud spune:
Asta e imaginea reala a acelor vremuri.
Tare trist, dar asa era!
Felicitari pentru textul asta grozav.
Sper ca nu mai are nimeni chef sa faca apologia dictaturii frumos mirositoare.
trisha spune:
Am stat si m-am gandit si m-am codit daca sa mai scriu si eu ceva, dupa ce-am citit tot ce-ati scris voi, in special dupa cele ce-au spus Julie si Simonna. Am sa-i spun fetei mele cand va creste, ca, pe langa treaba cu Deniciunele (vorba lui Radu), cu programul de doua ore la televizor, cu muncile asa-zis patriotice cu care ne sufocau, cu toata lipsa si interdictia de informare pe care o aveam, cel mai rau mi se pare faptul ca eram crescuti si educati in spiritul lui "asa e bine, asa trebuie sa fie, capitalismul si imperialismul decadent, s.a.m.d.". N-am inteles niciodata de ce unii oameni care erau obligati prin natura profesiei (si ma refer la dascali) sa manance c... cu ligurita, alegeau sa-l manance cu polonicul. De ce venea dirigul cu carnetelul sa noteze cine anume a fost la biserica in noaptea de Inviere? Si cate si mai cate.....
Una peste alta,piei-i-ar numele Iepocii de Aur, acolo era de vina sistemului, insa eu am o alta intrebare: cum sa fac s-o invat pe fata mea ce-i aia dreptate, valoare, etc. in Iepoca asta, cand Justitia e cu adevarat oarba, cand razbesti greu fara pile, cand orice bigi-bigi cu bani iti rade in nas, cand bataia de joc e politica de stat, daca n-am bani sa emigrez dracului?
Trisha
iubibubi spune:
simonna, !
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
unul_dintre_cei_multi spune:
La aproape 10 ani dupa revolutie eram in salina de la Slanic Prahova. Vizitam acea...nici nu stiu cum sa-i zic...inchisoare naturala alaturi de un grup de copii de aproximativ 7-8 ani. Acolo am fost facut pionier cu aproape 20 de ani inainte. Ei bine,cei care au vizitat vreodata acel loc stiu ca inauntru inca sunt multe dintre insemnele erei de dinainte. " marcante" semne rosii. Socul cel mai mare l-am avut atunci cand un copil a intrebat (si credeti-ma era sincer) "ce o fi oare cu steaua aia rosie acolo". Am ramas mut. Nu-mi venea sa cred ca cineva nu stie ce si cum. Nu puteam crede ca cineva nu e atins de ceea ce am trait cu totii. Nici nu stiu ce am simtit in momentul ala. Ciuda pentru mine ca a trebuit sa trec prin cate am trecut sau bucurie pentru acei copii care nu trebuie sa tanjeasca dupa o "Gala desenului animat" sau mai stiu eu ce.
Dreptate si valoare, cuvinte mari dar care trebuie totusi invatate si argumentate. Trisha, tu zici de bigi-bigi cu bani de azi. Asa a fost mereu. Asa va fi mereu. Dar, nepotismul (ca daca zic pilismul iese altceva) nu e ceva pur romanesc. In occident se numeste "recomandare". Are aceeasi forma dar ambalajul e mai rafinat. Plus daca recomanzi pe cineva iti asumi o raspundere.
Dreptate si valoare....hmm...sunt convins ca si parintii tai au avut aceeasi problema cu tine si ai crescut si au reusit sa te invete asta. Sunt convins ca vei stii sa o inveti pe fiica ta sa faca distinctia intre dreptate si nedreptate , valoare si nonvaloare. Problema e daca poti sa stii sa o faci sa aprecieze si sa respecte asta.
Mult noroc,
Unul dintre cei multi
radu_tud spune:
As vrea sa accepuez un pic cele spuse de Trisha atunci cand se referea la dascalimea acelor vremuri.
Ma apuca fiorii cand ma gandesc ca va trebui sa-mi dau copilul la scoala. Din pacate Epoca De Aur a trecut dar au ramas vii si mandrii fauritorii ei. Poate ca nicaieri nu se simtea acest exces de zel mai mult ca la Liceele Pedagogice pentru ca acolo urmau sa se fabrice pe banda rulanta generatiile viitoare de aparatori ai idealurilor comuniste. Unii au facut cariera din sloganuri, din mizerii ca cele povestite de Trisha. Mare dreptate ai!
Nu se manca kkt ci se infuleca pe rupte, chiar era concurs care dintre profi sa haleasca cat mai mult rahat si propaganda comunista.
Asta spune foarte multe despre structura lor, valorile si profesionalismul lor.
Cum pot oare acesti indivizi sa formeze pe altii?
Sunt convins ca "un orb nu poate duce alt orb".
Unii mai sunt inca profi la acea scoala si inca produc pagube.
O vreme dupa terminarea scolii am crezut ca acei oameni doar s-au prefacut, ca asa erau vremurile, trebuia sa ai un anume discurs dar ca ei de fapt sunt niste oameni adevarati.
In acesti 13 ani am interactionat cu ei in diferite contexte si am realizat ca de fapt nu se prefaceau ci chiar erau niste cretini care nu mai aveau insa suportul discursului. Erau dezbracatii de acea infatuare sterila si li se vedea stupizenia, rautatea, orizontul obscur.
Mare pacat!
Norocul meu a fost faptul; ca nu am fost un elev silitor in liceu si nu aveam prea multe de sters din minte. Am avut loc berechet pe hard sa asez lucruri bune.
Eryka spune:
Simonna foarte frumos ai povestit.Eu aveam 11ani la revolutie.Insa imi aduc aminte cand pe la 9 ani facand parte din-tr-unul din grupurile de la"Palatul Copiilor"din Bucuresti eram kematzi anual in data de 23 august la Sala mare a palatului.Altii se duceau pe stadioane ce harmalaie era in apropierea zilei de 23 august,1 mai si etc.
Eryka & sufletzelul din burtica ---„
tora97 spune:
simona, am citit tot ce ai scris si m am infiorat
as spune "ce frumos" dar ma opresc. modul in care ai prezentat realitatea acelor ani, scurt, sacadat, dureros
ma opreste
multumesc
valentinag spune:
Am stat si am citit tot ce s-a scris si nu ma hotaram daca sa scriu sau nu.Pina la urma am zis ca nu conteaza daca o sa fiu injurata eu tot scriu,asa cum am trait.
Pina la revolutie cind eram clasa a 8a:
Am fost crescuta de bunicii mei la tara,unde am facut si gradinita,fara stat la cozi,cu soba duduind iarna,cu scaldat vara la Ialomita,ca mama si tata care veneau in fiecare duminica cu rata sa ne vada pe mine si pe sor'mea.
In clasa 1 vin la Bucuresti,ai mei tocmai se mutasera in apartament,isi cumpara masina:Lada,mama ce mindru era tata ca are masina!De foame nu am suferit niciodata,aveau ai mei prieteni la abator,la alimentara,tata sofer de tir,nu prea era pe acasa dar cind venea din cursa era sarbatoare.Imi aduc aminte de sprite si pepsi la cutie,craci de banane verzi,portocale,rodii[despre care citeam in povesti],blugi si tricouri cauciucate care stirneau invidia colegilor si nu intelegeam de ce,video si combina muzicala cumparate de pe catalogul firmei Osterrman si cite altele.
A urmat chemarea la politie a tatalui meu,pentru ca aveam mai mult de o pereche de cercei tortite asa cum avea mai toata lumea sau ca mama avea mai multe inele de aur.
Au trecut si astea si vine decembrie 89 cind tata era plecat in iraq,ne informeaza un unchi despre evenimentele de la Timisoara,dupa care radioul nostru sta dat drumul non stop pe frecventa Europei Libere.Vine si tata,apucase sa intre in tara inainte de a se declansa starea de urgenta si aproape de Bucuresti afla ca a fugit dictatorul.
Doamne ajuta ca o fim si noi in rindul lumii!
Sper sa nu va suparati pe mine dar eu asa am trait.
Valentina