Sa participe barbatii la nastere?

Bobita spune:

Si eu sunt pentru DA. Aici in Romania nu prea iti dau voie medici, dar ar fi de folos un sprijin moral linga tine.

vinv

vladosmina spune:

Eu sunt pentru un DA cu toata convingerea.
Motive? Destule...
-ne-am casatorit sa fim impreuna si la bine si la greu
-e singura persoana din lume fata de care nu am complexe
-daca placerea a fost a amandurora atunci si chinul sa fie impartit
-am incredere deplina in puterea lui de decizie si s-a dovedit ca am si motive.
Eu vorbesc din perspectiva unei mamici care a nascut alaturi de sot
Nu a fost necesar sa vada cum m-au cusut si cum au introdus cupa extractorului cu vacuum, dar pur si simplu sa-l stiu langa mine si m-a ajutat enorm.
Cred ca in Romania e cu atat mai mare nevoie sa fii alaturi de sot in momentul nasterii, cu cat asistentele si doctorii sunt mai mult de jumatate niste nesimtiti si niste cruzi.
Am inteles ca se fac comentarii despre cat a colaborat mama in timpul nasterii si cat de tare a tipat. Pai e posibil ca niste asistente, care ar trebui sa considere absolut orice normal la nastere, sa isi permita asa ceva?! Imi aminteste de secretarele din facultate care, desi nu aveau decat liceul, isi dadeau cu parerea care examene sunt usoare si care grele... adica ceva cu totul deplasat.
Prin urmare va sfatuiesc sa nasteti cu sotii, poate asa le este jena cadrelor medicale si isi fac cum trebuie datoria.

Reliana spune:

Si eu sunt pe DA! De ce nu? Ca doar suntem casatoriti, si te stie si cum arati cānd te trezesti dimineata, te-a vazut si cānd ti-e rau... Ca doar n-o sa lasi omu' sa dea coltu' cānd e bolnav, ca sa pastrezi misterul...
Asta e doar parerea mea, si mai ales ca sotul pt mine e un sprijin moral de fiecare data!!!
Va pupacesc si va doresc bb sanatosi si voiosi!

Camelia spune:

Eu cred ca nu i-as fi iertat sotului meu daca m-ar fi lasat singura atunci!Bine, eram si in tara straina, mi-era greu sa gandesc si romaneste dar sa mai si traduc!
Oricum, pentru mine a fost minunat ca a stat tot timpul cu mine, m-a incurajat, ma conducea la baie sa vars cand mi se facea greata de durere , chema moasa cand aveam nevoie si....nu o sa uit niciodata cand, dupa ce mi-a facut peridurala si durerile s-au atenuat, am adormit amandoi in patul de travaliu.
In final , am intrat in cezariana de urgenta si acolo nu i s-a permis sa intre.Dar i-au pus-o pe Teodora in brate indata ce s-a nascut.Si a fost minunat cand m-am trezit din anestezie si sotul meu era langa mine, cu Teodora in brate.

Letitia spune:

Zau daca nu ma emotionati pana la lacrimi! Eu imi doresc atat de mult sa-mi rezolv problemele medicale si sa se intample incat nu m-am gandit pana acum daca vom fi amandoi in momentul in care va veni minunea!
Si totusi, acum am decis: sunt pe partea cu NU, pentru ca sotul meu e cel mai sensibil om pe care-l cunosc si asta numai cand e vorba de mine. Imi amintesc cand a fost fratele lui internat, a stat in spital zi si noapte fara nici o problema... cand insa am fost sa-mi fac HSG nu a rezistat la usa. Era atat de palid si de speriat, incat mi s-a facut frica pentru el (culmea!!!) si l-am trimis sa ma astepte in masina.
Asa ca probabil voi naste singura si o sa-l las sa ne astepte la usa!

Oana spune:

Si eu sunt pentru -nu- . N-as vrea sa fie si el acolo pt. ca mi-ar distrage atentia inutil, cred eu. Adica eu as vrea sa fie cit mai putine persoane in jurul meu atunci. Putine si calificate. Adica medicul si cine mai trebuie dar nu prea multi.
Sotul sa fie undeva pe aproape sa ma auda zbierand dar nu sa ma si vada.
Oana

camy spune:

Mai ma bufneste rasul ce fata o sa faca al meu sot cand am sa-l intreb daca o sa vrea sa fie alaturi de mine la nastere.

Eu oricum mai am pana in aprilie caci acum am doar 14 saptamani si 6 zile.

Este un tip cam pudic din fire. Nu stiu ce sa fac?
VOI cum ati abordat subiectul fetelor??

vladosmina spune:

Eu una am idei putine, dar fixe si inca din adolescenta formate
Drept urmare am stiu precis cum vreau sa fie barbatul cu care ma castoresc, ca vreau sa-mi nasc copilul in strainatate si....ca vreau sa-l am pe sot langa mine cand nasc. Asa ca sotul meu a stiu inainte sa ne casatorim ce-l asteapta.
A incercat el sa se strecoare, dar nu a mers, ca sunt indaratnica din fire. Pai ce:la placinte inainte, la razboi inapoi?
Nu nenica, cum v-am mai zis ne-am luat sa fim impreuna si la bine si la greu!
Si apoi de ce n-ar suporta "saracii" de ei sa ne vada in chinurile nasterii, ce-s de mamaliga? Pai si pe mine m-a crescut mama de nici rufe nu spalam, nici mancare nu faceam, nici curat, nimic , nimic( ca o printesa) si de cand m-am maritat le fac pe toate.
Lasati dragelor, ca n-or sa moara daca sunt langa voi cand nasteti, si nici voi nu mai fiti asa protectoare cu ei si pudice( doar faceti sex impreuna, nu?)

Lidia spune:

quote:

---

Originally posted by vladosmina

Eu una am idei putine, dar fixe si inca din adolescenta formate
Drept urmare am stiu precis cum vreau sa fie barbatul cu care ma castoresc, ca vreau sa-mi nasc copilul in strainatate si....ca vreau sa-l am pe sot langa mine cand nasc. Asa ca sotul meu a stiu inainte sa ne casatorim ce-l asteapta.
A incercat el sa se strecoare, dar nu a mers, ca sunt indaratnica din fire. Pai ce:la placinte inainte, la razboi inapoi?
Nu nenica, cum v-am mai zis ne-am luat sa fim impreuna si la bine si la greu!
Si apoi de ce n-ar suporta "saracii" de ei sa ne vada in chinurile nasterii, ce-s de mamaliga? Pai si pe mine m-a crescut mama de nici rufe nu spalam, nici mancare nu faceam, nici curat, nimic , nimic( ca o printesa) si de cand m-am maritat le fac pe toate.
Lasati dragelor, ca n-or sa moara daca sunt langa voi cand nasteti, si nici voi nu mai fiti asa protectoare cu ei si pudice( doar faceti sex impreuna, nu?)

cosmina

---

Brava, Cosmina... asa imi place. Ce atata: mister, pudicitate, blah,blah,blah... ce naiba, mai fetelor, vorbiti de sotii vostri nu de vecinul de palier. Eu consider ca este absolut normal ca tatal sa asiste la nastere. Sa stie si ei in primul rand cum au venit ei pe lume si apoi cum a venit copilul lor pe lume. Si sa stie prin ce trece o femeie pentru a le aduce pe lume odraslele. Ca ne vad ei cu burta pana la gura, dar nu prea realizeaza cum este sa nu poti sa te intorci de pe o parte pe alta in pat, sa-ti amorteasca soldul pe partea pe care dormi, sa nu poti sa-ti pui soseste sau sa-ti legi sireturi! Ca sa nu mai vorbim de greturi, dureri de spate, bebe dand cu piciorul/capul/cotul/genunchiul in ficat, rinichis coaste si alte alea.
Eu n-am reusit sa-l conving pe al meu sa asiste la nasterea lui Danut (1996, Municipal, Bucuresti) desi doctorul mai ca nu s-a rugat de el. In primavara cand s-a nascut ingerasul meu Nicholas iar am regretat ca nu a putu fi langa mine (toti prietenii nostri s-au dat "impuscati" in ziua aceea - duminica- si nu aveam cu cine sa-l lasam pe Danut). Dar tare as fi vrut sa fie si el acolo, sa-si tina copilul in brate macar odata si sa-l vada cat de dulce si perfect era, nu doar in fotografiile facute in spital. Si nu numai atat: am petrecut o noapte intreaga singura (bine, era asistenta de garda, foarte draguta si de mare ajutor) asteptand sa-l nasc pe Nicholas si stiind ca nu va trai. Asteptand sa aduc pe lume un copilas care nu avea nici o sansa de supravietuire. Asistenta imi spunea sa dorm, dar cum as fi putut?
Asa ca fetele mele, nu-i mai "cocolositi" atat, ca nu-s de sticla. Si daca ati fost sexi si apetisante pentru ei pana acum, veti fi si dupa, daca nu mai dihai...

Lidia
Este imposibil sa-i multumesti pe toti!

sorana spune:

Pentru Camy:
Aproape ca nu s-a pus problema sa NU participe la nastere. Sotul meu a fost tot timpul cu mine la doctor in timpul sarcinii. Acum este expert in citirea ecografiilor (de altfel asa il lauda si doctorita spre finalul sarcinii). Cand am hotarat intre cezariana si nastere normala am discutat. De fapt nici el nu-si pusese problema ca nu v-a fi acolo tot timpul.
Pentru Cosmina: CORECT! Nici eu n-as fi zis mai bine!