"daca nu ma obligai nu ma insuram cu tine"

Cum vi se pare ca suna fraza asta? Voi aveti parte de ea? ca eu in ultimul timp numai asta aud de la sotul meu. Dupa esecul cu bebe am ramas amandoi tristi si cu capsa pusa. Trebuie sa astept 2 ani pana pot incerca iar sa am un bebe si sunt sanse de 50% ca totul sa fie bine. Desi ne trece repede ne certam din aproape orice. Pana acum noi niciodata nu ne raneam, iar certurile noastre semanau mai mult a negocieri decat a cearta. De la o vreme insa, imi tot spune ca ii era mai bine holtei, ca nu avea atatea responsabilitati si incheie inevitabil cu fraza "daca nu ma obligai nu ma insuram cu tine". Nu mai stiu ce sa cred. Oare acesta este sfarsitul ?

Victoria spune:

Draga mariana,

Mi se par cuvinte foarte grele... Cum adica l-ai obligat? L-ai dus in lanturi la primarie? Inteleg ca ai pierdut o sarcina, stiu cum e, te paste depresia daca nu ai grija, dar trebuie sa speri... Si, scuza-ma ca te intreb, de ce trebuie sa asteptati 2 ani ca sa incercati din nou?
Oricum, cu copil sau fara, el nu are nici o scuza sa iti vorbeasca asa. Eu iti tin pumnii, ai grija de tine, si mai scrie-ne despre tine.

V.

adda spune:

quote:

---

"daca nu ma obligai nu ma insuram cu tine"

---

Nici eu nu inteleg fraza asta...
Treceti printr-o perioada dificila, asta-i clar...nu stiu ce-as putea sa-ti spun pentru ca nu stiu exact ce se petrece intre voi doi...dar incearca sa treci peste cuvintele astea grele si...incercati din rasputeri sa comunicati (stiu, asta-i un sfat universal valabil)...vorbeste cu el, spune-i pe un ton calm, dragastos, ca-l iubesti si ca asemenea vorbe te ranesc
Nu cred ca asta-i sfarsitul (asa cum te intrebai tu)...sunt doar niste momente grele pe care trebuie sa le depasiti impreuna...




Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza

lulu77 spune:

DRAGA MEA,
Imi pare nespus de rau ptr ceea ce se intampla cu casnicia ta,dar nu dispera,am avut si eu o perioada asemanatoare,sotului meu ii sarea "tandara" din orice si erau numai nimicuri,dar ma exenuau psihic,chiar credeam si eu ca acela este sfarsitul,totul pana intr-o zii in care ,sotul meu cu replica lui vesnica:nu iti convine,asta este" eu chiar am avut o tentativa de a face un mic bagajel(intre noi fie vorba nu il paraseam),s-a speriat si mi-a promis ca se va schimba,si sincer asta s-a intamplat. este cel de care m-am indragostit. eu nu iti doresc sa ajungi aici,dar vreu sa iti spun ca de multe ori vorbele ,desi grele ,sunt spuse si la nervi,si nu intotdeauna sunt adevarate. stai si discuta cu el,spunei ca il iubeste si nu vrei sa pierzi ce ati cladit pana acum,sunt sigura ca te iubeste si ca nu vrea sa se intample nimic urat intre voi. poate este stresat,poate are probleme la serviciu,exista totusi un motiv ptr comportamentul lui... multa rabdare,curaj si sa-ti ajute dumnezeu!

LULU

Arhistefy spune:

Chiar, de ce trebuie sa asteptati 2 ani?

Nu pune la inima, draga mea, probabil l-a afectat si pe el mult problema cu bebe. Sau nu mai face fata presiunii si stresului.

Daca va iubiti cu adevarat, la bine si la greu, nu vad de ce ar fi sfarsitul.

Ai grija de tine si tine-ne la curent. Stii ca si noi tinem foarte mult la tine.




Arhistefy

mamica dulce spune:

ma bag si eu acum ca musca-n lapte,draga mariana...daca tu abia ai pierdut sarcina,plus ca trebuie sa astepti 2 ani,fara a fi sigura de un rezultat pozitiv...ei bine tu esti aceea traumatizata si tu ai nevoie de sprijin din partea lui.
Adica tu acum trebuie sa treci singura peste haosul din sufletul tau si sa fii si rabdatoare si gingasa cu sentimentele lui,si tot tu sa cauti solutii viabile pentru relatia voastra.
..daca tu esti convinsa ca merita(imi aduc bine aminte celalalt mesaj postat de tine)si ca purtatrea asta nu.i decat o faza proasta de-a lui,si ca vorbele pe care ti le spune nu sunt de fapt ceea ce simte..atunci fa ce stii sa-l aduci pe calea cea buna,in schimb daca crezi ca e vreo farama de adevar in ce zice...atunci numai tu stii ce ai de facut.ce a spus lulu poate fi eficient in anumite circumstante si ,ca o ultima incercare poti sa o faci,dar tu iti cunosti omul cel mai bine,al meu cu mandria lui cam fara sens cateodata..nu m.as riscadesi tare.mi vine cateodata
eu sunt tare indignata,am si eu un specimen de sot care are faze de adolescent cu bube..Doamne fereste inca n.am ajuns la sit voastra si sper sa nu se puna problema dar la faze mai marunte,el ma supara...si..apoi tot el e suparat pt ca m.am suparat eu,asa ca tre' sa stau sa rumeg si sa inghit obida,apoi ma duc si.l gadil la orgoliu.
cateodata mi se acreste de tot,asa ca pot oarecum sa.mi imaginez prin ce treci tu,sper ca sotul tau sa aiba si momente in care sa fie sarmant si intelegator.
sa ne mai scrii,astept.

ruxi spune:

Da, asa cum spun fetele, poate trece prin momente grele si spune vorbe grele fara sa le creada, dar totusi, tu nu suferi? Tu n-ai nevoie de mangaiere? Mai ales tu, ca ai trecut prin ce ai trecut? Parerea mea este ca asemenea vorbe nu au nici o justificare, si chiar de l-ai fi obligat in vreun fel ( desi nu prea vad cum?!?!), dupa asa un necaz, altul ar trebui sa fie comportamentul lui. Scuza-ma, te rog, ca poate par vehementa, dar eu nu pot concepe sa primesc asa vorbe. Acum cand ai nevoie de cat mai mult suport moral? Nu stiu ce sa-ti spun sa faci, intradevar vorbeste cu el, vezi daca chiar crede ceea ce spune, si daca asa este, atunci ....nu stiu, sa ai alaturi de tine un om care in situatii limita, in loc sa-ti fie srijin, iti arunca vorbe grele?!?! Tu decizi. Imi pare tare rau ca treci prin asa ceva, mai ales acum, fii tare si vei vedea ca vei razbi din aceasta situatie neplacuta!


Ruxi si Clara pisicuta, 11 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

mamica dulce spune:

ruxi se pare ca noi suntem la un gand....
mariana,mi se pare ca situatia ta este intr.adevar intr.un punct greu,sa dea Domnul sa ai tarie si sa treci cu bine peste incercarea asta...am citit la subiectul cu machedonii ca pentru a fi cu el a renuntat la parinti complet,nici nu va salutati pe strada si el asa face????
sunt convinsa ca ati avut multe discutii dar odata pt totdeauna trebuie sa lamuriti cat te doare atitudinea lui si vorbele care denota ca ii pare rau ca e casatorit cu tine...cel putin eu asa le inteleg(imi era mai bine holtei,m.ai obligat sa ma insor..etc)
chiar ma afecteaza situatia ta si de asta sunt asa pornita,sa nu te superi pe mine.
sa auzim numai de bine.

try spune:

Ehee, asta-i o meteahna grea a unor barbati, de multe ori ei se simt atrasi cu forta intr-o casatorie, unii din ei accepta casatoria ca urmare a presiunilor create asupra lor, ei nu aleg intotdeauna la fel cum o facem noi, plecand de la aceleasi criterii si valori in viata. Daca sotul tau ti-a spus vorbele asta o data, ele pot fi considerate cuvinte spuse la nervi, la suparare, insa cand replica se repeta, ea incepe sa fie adevarata, adica el asta simte acum si cu siguranta nu e prima data cand a simtit asta, insa nu ti-a reprosat-o pana acum. Esecul asta si supararea i-au dat suficient de mult curaj probabil ca sa-si exprime ceea ce simte. Poate ca pana acum a simtit ca nu are suficiente motive sa ti-o reproseze, a simtit ca daca ti-ar spune-o nu ar fi corect. Probabil ca momentul asta de cumpana din viata voastra (oare vom avea vreodata copii?) l-a facut psihic sa cedeze si sa-ti arunce aceste vorbe sau poate ca el priveste povestea asta cu bebe ca fiind vina ta; e crud, stiu, dar unii barbati asa gandesc, pentru unii din ei, o nevasta care nu poate face copii nu-i buna de mare lucru. Habar n-am daca sotul tau face parte din aceasta categorie, tu trebuie sa-l cunosti.
Sarcina ta ca sotie in momentul de fata este foarte grea daca vrei sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine si banuiesc ca pentru tine replica lui a fost un mic soc, nu ti-ai imaginat asa ceva si stiu ca ceea ce te inspaimanta mai tare este "daca vorbeste serios?".
Sa stii ca unii barbati care simt ca au fost ori "pacaliti" sa se casatoreasca ori care intr-o discutie sincera cu ei insisi ar recunoaste ca nu ar mai face a doua oara pasul asta cu acea femeie, nu ajung niciodata sa aiba suficient curaj in a-si parasi partenera si ajung sa traiasca alaturi de sotiile lor toata viata, dar... nemultumiti si neimpliniti. Iarasi vin si-ti spun ca tu trebuie sa-l cunosti mai bine si incearca sa intuiesti macar daca el este un astfel de om sau daca crezi ca ar fi capabil sa faca pasul spre o eventuala despartire.
Incearca sa analizezi ori sa analizati impreuna situatia fara a gasi vinovati: "tu esti de vina ca nu ma mai iubesti" sau "tu esti de vina ca ma neglijezi" ("tu" putand fi oricare dintre voi). Incercati sa vedeti ce simtiti unul pentru altul, incercati sa vedeti de ce celalat a ajuns sa simta sta sau ailalta si apoi spuneti-va unul la altul ce asteptati unul de la celalat si ce vreti in viitor. Este o metoda foarte greu de controlat, in sensul ca e foarte greu sa discutati toate aceste aspecte intr-un mod cu totul calm, dar parerea mea este ca in final veti stii amandoi unde se afla celalat, care-i pozitia fiecaruia si ce trebuie facut in continuare. Stiu ca e greu sa-ti pastrezi calmul atunci cand celalt iti spune "uite, eu simt ca nu te mai iubesc la fel de mult", iar tendinta celui "atacat" este de a raspunde cu vorbe la fel de grele sau care-l sa-l faca pe celalat sa sufere la fel de mult cum a suferit el si va cauta sa-i atribuie partenerului, la randu-i, o vina.
Ideea e ca dupa ce discutati amandoi problema pana cand amandoi aveti sentimentul ca s-a clarificat totul, nimeni nu-ti poate garanta daca veti ramane sau nu impreuna, dar macar stiti ca ati luat aceasta decizie in cunostinta de cauza, nu la nervi sau la suparare. De cele mai multe ori cel parasit ramane cu sentimentul ca nu i s-a explicat prea mult, ca nu i s-au adus argumente prea solide, ca celalat a gasit doar scuze adevaratul motiv fiind altul.
Pe de alta parte daca nu clarificati problema si ceva anume va determina sa ramaneti totusi impreuna, accesele lui pot rabufni oricand in viitor, la orice hop mai mare, el va simti din nou nevoia sa-ti reproseze ceva. E clar ca undeva in el s-au adunat niste frustrari si drintr-un anume motiv el nu a putut sa ti le spuna pana acum. Astfel de discutii sincere au rolul de a elibera constiinta fiecaruia dintre voi, odata ce poti spune cu voce tare ce te deranjeaza la celalalt sa stii ca jumate din determinare dispare si nu e neaparata nevoie sa urmeze ceva neplacut. Numai faptul ca te-ai eliberat de chestia aia iti poate fi suficient ca sa mergi mai departe pe acelasi drum.
Poate ca sotul tau simte doar nevoia sa se descarce, sa-ti reproseze, sa te invinuiasca etc. si dupa ce se va elibera va putea sa-si continuie viata alaturi de tine. El ti-a spus ca se simtea mai bine holtei, ceea ce-mi spune mie ca pentru el, responsabilitile familiale care-i revin i se par prea multe, poate ca nu era pregatit sufleteste, moral pentru a face fata anumitor probleme si atunci scopul tau e sa gasesti acele metode prin care sa-l faci sa-si asume rolul de sot in familie, de partener de viata. Sau poate ca sotul tau e unul din barbatii care se simti incorsetati de casnicie. Tactica cea mai proasta este sa-l incorsetezi si mai tare, adica prin cerintele tale de la el sa incerci sa-l legi si mai mult de tine (ex.: tu trebuie sa petreci mai mult timp cu mine, trebuie sa stai acasa sa facem cutare, trebuie sa mergem neaparat in cutare nu te poti duce la bere cu baietii sau sa joci fotbal). Din contra, dai mai multa libertate il vor ajuta poate pe el sa-si regageasca echilibrul si linistea de care are nevoie.
Poate ca dupa ce vei citi mesajul meu te vei simti mai bulversata decat inainte. Asta nu inseamna decat ca scopul mesajului meu si-a atins tinta: aceea de a te face sa te gandesti la cat mai multe aspecte ale problemei. Dar nu vei putea sa le rezolvi pe toate dintr-o data (de aici si posibila ta bulversare). Insa tu fiind cea care il vrei inca alaturi de tine, tu va trebui sa faci cele mai mari eforturi de a rezolva problema, tu va trebui sa intorci problema pe toate fetele ei, sa iei in calcul cat mai multe aspecte si sa-l determini pe el sa ia decizia cea mai buna pentru amandoi. Eu am speranta ca veti trece testul asta pentru ca undeva la inceputul mesajului ai spus ca certurile voastre de pana atunci semanau mai mult a negocieri decat a cearta, ceea ce inseamna ca sunteti capabili sa puneti problema matur, nu ca doi adolescenti.
Iti doresc sa poti sa geasesti suficienta dorinta in el in a ramane alaturi de tine.
Try

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

moto spune:

Draga Mariana incearca sa ai o discutie serioasa cu el ,fii sincera si spune-i ce te deranjaza, la fel sa-ti spuna si el si incercati sa nu va mai jigniti.Tu treci acum printr-o perioda f. grea si ai nevoie de compasiune,sotul tau trebuie sa fie alaturi de tine sa stii ca nici lui nu-i este usor, de aceea trebuie sa treceti impreuna peste momentele asta grele si sa fiti alaturi, nu cred ca ceea ce spune vine din suflet ,la nervi ce nu spune omul?Ar fii pacat sa dati cu piciorul la tot, de aceea ne-am casatorit sa fim impreuna la bine si la rau.....nu?Moto

mariana_flo spune:

Este foarte adevarat ca si eu am contribuit la aceasta situatie incordata. Din martie eu tot incruntata am fost. N-a fost zi in care sa nu plang ore in sir. Sotul mi-a fost aproape. A incercat sa ma consoleze, si chiar a incercat sa ma scoata la terasa, sau in vizita la prietenii nostri. Din pacate toate incercarile lui s-au dovedit a fi un esec total. Vizitele la prieteni mai rau ma oboseau psihic decat sa-mi faca bine. M-am inchis atat de mult incat nici la telefon nu vroiam sa mai raspund. Vroiam sa fiu lasata in pace, nun mai aveam energie ptr a zambi si a vorbi baliverne doar de dragul de a sustine o conversatie. In schimb sotul meu simtea nevoia sa se inconjoare de prieteni. In afara de asta, analizele si onorariul medicilor ne-au costat foarte multi bani si nu le puteam intrerupe ptr nimic in lume. Am fost nevoiti sa ne imprumutam cu dobanda de la un camatar pana ce banca la care cerusem imprumut ne-a virat banii.
De toate astea s-a ocupat sotul meu, si credeti-ma ca a facut aproape imposibilul. Acum imi spune ca s-a saturat sa vina acasa si sa ma vada tot trista. Am incercat sa ma prefac ca e totul bine, dar ma cunoaste, simte ca nu e in regula. Si ar mai fi o problema la care eu nu m-am gandit pana azi. Acum realizez ca incepe a 8-a luna din an si ca eu n-am simtit nevoia contactului sexual. Si nici nu-mi da inima ghes spre asa ceva. Poate ca e si asta un motiv de stres ptr sotul meu. Nu prea stiu cum sa rezolv problema asta.