Fulguleti de nov-dec 2006 (160)
Raspunsuri - Pagina 13
ruxandra_sb spune:
quote:
Originally posted by flore26
Eu tot cu intrebari: Irene are pe fata niste bubite mici, rosii, albe in varf...cu ce trec? sa o dea cu ceva? sa le lase ca vor trece de la sine? Doctorita ei de aici, i/a spus sa o dea cu nidoflor...a dat/o si a doua zi avea numai pete albe...am sfatuit/o sa nu o mai dea cu nidoflor, dar nu stiu cu ce sa/i dea...poate ati mai intalnit careva problema asta...
Cu nimic. Da.
Adina, eu de ce nu poci sa vaz filmuletul cu Ale.. mie-mi apare ca o poza si nu vrea sa se deschida.
Lavinia , crez ca da... Donia ii de vina..
Marani, gata te-ai hotarat sa stai cu bubamara pan la trei ani? Ce te invidiez.. [omulet rozandu-si unghiile de oftica].
Mamaana interesant ce povestesti mata acolo cu interviurile din Ca, deci nu suntem asa singlari..
Roxanica, uite c-azi am vb ca o moara stricata.. tu pe unde-ai fugit?
.. copiii dorm, mamaliga-i gata, branzica-i gata, alea scoase, alea pregatite. Fug in pat ca iar ma ia un val de bine..
Are mama doi flacai.. Matei (6) si Grigore (1)
a_deju spune:
citit in y articolul respectiv, l-oi mai lua pe litere mai pe seara, sper sa fie retina mai odihnita (..bre..am observat ca pur si simplu imi joaca cuvintele in ochi..nush cum sa explic.. cand sunt cat de cat obosita percep cuvintele ca atare, dar luate per total, sa mor de-mi iese de-o propozitie... nu reusesc sa aiba sens unul langa altul :)) cre' ca trebe' sa ma caut :))) )... dar da, exista temperament "fricos", chit la carte ii zice melancolic.. e ala care are de-a face mai adanc cu latura emotionala, si este al timizilor, sensibilosilor si al..fricosilor :)) oricum, nu exista temperament "exclusiv", adica nu esti fricos si-atat, sa zicem... trasaturile temperamentale se suprapun si se intrepatrund, functie de personalitate si stimuli exteriori.. iar de-a lungul vietii un coleric poate foarte bine sa devina un flegmatic de nota 10 :) sau invers (daca traieste in romania, si asta-i ocupa tot timpul... :))) ).
in alta ordine de idei, din punctul meu de vedere, fie ca vreau au ba, copilul de situatii nasoale care..cat de cat..pe masura proprie-i intelegeri, ii descriu in linii mari lumea inconjuratoare (cu bune, si rele)..tot se loveste... pt ca pana la urma, copilaria presupune si asa ceva, nu e totul roz, si nu tot ce zboara se mananca... adica na..de la copilul mai mare care il imbranceste nitel in parc doar pt ca el e mai mic si nu se misca mai repede pe tobogan, sau pt ca i-a luat masinuta la studiat, de la "nu mami, azi nu facem tumbe in nisip, pt ca abia ce s-a oprit ploaia si e noroi", "da mami, studiem toate rotile de masini, dar doar de la masinile din parcare, nu ai voie sa fugi in strada dupa masinile care stau la stop", "da mami, stiu ca priza e interesanta, dar nu e voie sa o smulgi din perete", "uite, o ajuti pe mami la aragaz, dar ai voie doar la butonul asta".. etc etc... situatii care pt eric, cel putin, in masura in care vede si percepe el lumea la ora actuala, pot fi un capat de tara :)) in fine..ce vreau sa zic cu asta? ca el, intr-o oarecare masura, oricat as vrea sa il protejez (sau nu), tot va intelege ca poate fi dat la o parte doar pt ca momentan e mai mic, ca sunt lucruri pe lumea asta la care pur si simplu nu e voie, oricat de mare ai creste (pt ca asa si e.. eu sunt mare, da? dar asta nu inseamna ca ma apuc sa scormon in panoul electric al blocului, de exemplu...), plus niste "norme sociale" sa le zicem (nu treci pe rosu, nu mergi pe mijlocul strazii, nu alergi dupa masini, nu faci pipi in mijlocul parcului oricat de mult ti-ar veni, nu te tavalesti prin noroi, prin magazine, bla bla bla....).
stiu ca aparent n-are nicio legatura cu discutia. care de fapt, nici nu era o discutie :) ideea mea fiind ca intr-o oarecare masura, inclin spre cele spuse dianocica, cu precizarea ca oaresce lectii de viata cruda oricum se invata.. si-atunci de ce l-as mai impinge si eu de la spate..??? si ca da, prefer sa fiu cea care-i intinde prieteneste o mana sa se ridice cand se-mpiedica, nu sa-i pun subtil o piedica, sa vaz dac-a invatat sa cada... in fine, metafora extrema, dar se-ntelege ideea :)
Deea, mami de www.onetruemedia.com/shared?p=414b2893332a6a41d7c2a4&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Eric(15.12.2006)
"outside of a dog, a book is a man's best friend (..'coz inside of a dog it's too damn dark to read..)" Groucho Marx
dianocica spune:
quote:da. aproape 1 nr.
Originally posted by mamaana
fetelor de mult voiam sa intreb: voua v-au crescut picioarele dupa sarcina mie da, dupa prima - cu aproape 1 numar; acum dupa a doua nu
si am avut o colega in ro careia i s-a intamplat la fel
ruxandra sunt nervoasa de la cazul cela cu copilul (care era taman in slatina mea), nu de la articol. o sa mai vin cu completari cand mi-o mai trece.
de la vaccin d e mult mai iritabil, imi pare atat de rau de el. ieri ii arata mamei ca il doare, se tinea cu manuta de locul ala si i se tanguia
diana si david 03.12.06
monicabo spune:
Buna Diana si David,
Ati ajuns acasa vad Eu sunt Monica, cu Andreea care a papat in Herastrau legume
Mai vorbim si poate ne mai si vedem
Monica (Andreea Ioana - 11 iulie 2007)
poze
a_deju spune:
mamaana, mie nu mi-a crescut, si zic doamne ajuta, ca nici cu patrushunul (pe care-l aveam oricum) nu mi-e prea usor :)) pai asta mai lipsea, sa creasca si picioru', nu era suficient ca m-am improprietarit pe toti blujii mihaiului (plus toate bluzele si tricourile mai largi in sarcina).. macar sosonii (si chilotii :)) ) stia si omu' ca-s sigur ai lui, proprii si personali :)))
Deea, mami de www.onetruemedia.com/shared?p=414b2893332a6a41d7c2a4&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Eric(15.12.2006)
"outside of a dog, a book is a man's best friend (..'coz inside of a dog it's too damn dark to read..)" Groucho Marx
flore26 spune:
LAVINIA, IULIA, RUXANDRA, A_DEJU, DIA, DIANOCICA, DANITA...si pentru celelalte fete, pe care daca le/am uitat imi cer scuze...multumesc pentru raspunsuri...nu i/a mai dat cu nimic deocamdata...sa speram ca trece...
DIANARUS mi/a placut tare mult cum ai pus pb referitor la delasarea asta ...cat despre post, cunosc, se intampla atat de des, si e foarte trist...Ti/a mai spus si LAURA , ce/i al tau e pus deoparte BAMBO Bine ai revenit! ma bucur ca sunteti bine, ca se vindeca rana si ca Antonia e mai zambareata...Cat despre spital ...vai s/amar de noi...LAVINIA nu a mancat...doar a pictat , si se distra copios...eu si Nicu stateam si o admiram...apoi am bagat/o in vana la spalat...MAMAANA nici mie nu mi/a crescut...tot la 36/37 ma incadrez Alessuca iar e plecata in oras...o sa vina pe la 20 asa ca pana atunci ma rasfat..o cafeluta, un forum, o Irenuca...6+ Flore Alessia Liane (16-12-2006)
" Cel mai frumos colier al unei femei este dat de mainile copilului sau in jurul gatului" (Natalie Portman)
lizzy spune:
quote:
Originally posted by mamaana
fetelor de mult voiam sa intreb: voua v-au crescut picioarele dupa sarcina mie da, dupa prima - cu aproape 1 numar; acum dupa a doua nu
si am avut o colega in ro careia i s-a intamplat la fel
juma de numar la fiecare sarcina. acum am 38 in loc de vechiul 37.
si toamna trecuta mi-am luat pantofi si sandale pt 2008, ca erau la reduceri si pe mine nu ma mai incapea nimic...
Marc 1+ si Ianis 3+
Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=113084" target="_blank">Nasterea lui Marc
Mananc deci slabesc
dianocica spune:
Pentru copilul timid, ceea ce conteaza este felul in care este tratat de parintii sai si cum invata sa isi depaseasca timiditatea inascuta. (..) pe asta as comenta-o da' n-am priceput-o deci e inascuta sau e din vinamamei? sau e un cumul de forte potrivnice?
O alta diferenta a reiesit cand copiii aveau un an, iar mamele protectoare erau mai ingaduitoare si mai indirecte in stabilirea limitelor cand copiii faceau ceva ce-ar fi putut sa le dauneze, cum ar fi de ex sa introduca in gura un obiect ce ar fi putut fi inghitit. Celelalte mame in schimb erau empatice, stabileau limite foarte ferme, dadeau ordine precise, blocand actiunile copiiilor si insistand pe disciplina. deci, empatia = Form#259; de intuire a realit#259;#355;ii prin identificare afectiv#259;, dupa cum ne zice nenea dex, ala on line, pt cine nu crede ( ) poate sa caute in altul mai bun. deci identificare afectiva. adica eu inteleg ca pun in locul lui si incerc sa ii inteleg trairile, sentimentele. apai mie una nu mi-ar conveni sa nu ma lase cineva sa gust cartoful crud, sa zicem, doar pt ca nu e bun. eventual si sa-mi dea peste mana, ca nah, nu e bun...eu vorbesc acum asa..la modul general, fara nici o insinuare ca x sau y face asta, si un pic exagerat pe ici pe colo taman ca sa se prinda ideea deci eu ma pun in locul copilului meu care incearca sa guste cartoful crud. si m-as simti f nasol daca cineva, recte mama, sau nu..., mi-ar interzice asta, ferma, stabilidu-mi limitele. deci..dupa judecata mea, nu pot sa ma laud ca dau dovada de empatie in cazul in care el vrea sa bage piatra/cartoful in gura iar eu sunt ferma si ii impun limite.
De ce oare fermitatea duce la o reducere a fricii? pai eu una nu cred ca duce la o reducere a fricii ci lipsa constanta de afectiune (intr-un anume tip de situatie, sa zicem, ca sa nu generalizam)te face sa intelegi ca nu o vei primi, deci degeaba o ceri. adica atunci cand s-a speriat de nush ce zgomot, daca stie ca iti poate plange pe umar sau se poate refugia in bratele tale pt linistire, o va face. daca tu ii spui hai, gata, ca nu e nimic de 100 de ori, poate sa se intoarca cat vrea ca nu va primi nimic. si atunci nu o mai face. e vorba doar de adaptabilitate nu de reducerea fricii.
Cand intalnirea are loc cu parinti care, desi iubitori (asta m-a amuzat teribil era nevoie de precizare? ), nu se reped sa isi ridice copilasul si sa il consoleze de fiecare data cand se necajeste de ceva, copilasul invata treptat sa se descurce in astfel de momente. (..) eu vad niste delimitari aici. nu poti baga toate situatiile in aeeasi oala. daca cade si se loveste normal ca ma duc la el, sa vad. e ok? si-a spart capul? rupt gatul? stiu si io...dar daca cade si n-are nimic, atunci se ridica singur si pleaca sa isi vada de treaba importanta pe care o avea..pana sa ajung eu la el oricum nu l-as mai gasi acolo...deci aici e generalizat cam mult, as zice eu.
Dimpotriva, mi-a spus Kagan, "Acei copii care au ajuns sa fie mai putini timizi pana la varsta de gradinita se pare ca au avut parinti care i-au supus unor tensiuni usoare pt a-i face sa fie mai deschisi. mai, problema mea e: vrei? merita? mergand pana la capat, io zic ca daca-l bati bine bine cat e mic, cand e mare n-o sa mai aiba frica nimanui. si acum vb f serios, nu e gluma. dar nu vad necesitatea unei interventii in acest sens. iaca ca vine pasajul edificator
Chiar daca aceasta trasatura temperamentala pare ceva mai greu de schimbat decat altele - poate pt ca are si o baza fiziologica - nici o insusire umana nu este mai presus de schimbare"asa, deci, de ce sa schimbi ceva ce e natural? daca vorbim depre trasatura temperamentala (iar treaba cu temperamentul fricos mi se pare cam manipulatoare, pen' ca daca vb in termeni tehnici, sa o facem, daca nu, nu. de aia nici nu e numit asa, ci melancolic, pt ca nu asta e trasatura de baza) a, ca incerci sa nu lasi sa domine, asta e alta parte, dar de aici pana la schimbare mi se pare un drum lung si nenecesar.
De-a lungul copilariei, unii copii timizi au devenit mai indrazneti pe masura ce experienta de viata a continuat sa le modeleze circuitul neural cheie. as indrazni sa spun majoritatea. pt ca asta e mersul lucrurilor, evolutia normala. daca nu te grabesti, daca nu vrei sa schimbi mai devreme, daca nu tii mortis sa intervii, rezultatele se vor vedea singure, in timp. eu una nu consider ca castig nimic daca imi imping copilul sa faca ceva atunci cand nu e pregatit. si aici intra multe: mancatul, statul in fund, mersul, cititul, contactul cu alti copii...fiecare o face in ritmul sau. poate ca fulguletul x chiar acum e la locul de joaca pt copii si e calare pe un altul sutindu-i jucaria. (ola, crinuta ) sau altul se retrage rapid cand apare unul care tipa si zangane o jucarie in capul lui. de ce sa ma pun eu in calea evolutiei lor? de ce sa ii grabesc undeva? crinuta (na ca ramasei cu gandul la ea ) va invata singura ca ccc copiii se vor juca cu ea daca nu le va mai fura (toate ) jucariile, d va intelege ca ccc copiii nu vin fix sa ii faca lui rau ci doresc sa comunice. si oare rezultatele nu sunt mai bune daca ei insisi inteleg asta decat daca le explic eu? sau dana? sau tanti atotstiutoare din parc?
m-am lungit.....io mai astept pareri, asta e a mea proprie si personala, si oricat am incercat sa ma abtin nu pot sper ca va ramane la stadiul de discutie constructiva
diana si david 03.12.06
dianocica spune:
no, daca m-au deconspirat, atunci sa va zic si voua. azi am intalnit 3 mamici cu puiuti de 7-8 luni. mai fetelor, ma uitam la ei si..nu imi venea sa cred. ca nu merg, ca nu vorbesc ca stau in carucior si studiaza erau atat de scumpi toti dar efectiv nu reuseam sa imi aduc aminte de d in perioada aia. il vad numai asa..cum e acum..si ucm era in primele zile. asa ca fug repede sa ma uit la niste poze cu el pispirel
diana si david 03.12.06
Ktrinel spune:
cred ca foarte multe neintelegeri referitor la articol se datoreaza traducerii...am citit cateva pasaje in limba in care au fost scrise si suna altfel...m-am bagat ca musca in lapte stiu, nu am nimic cu nimeni, dar zic si eu