Pentru mamicile de baietei/fetite ca ai mei....
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
mda...am citit si eu (acum) mesajul cu disciplinatul....
Ce sa zic, mie copiii mi se par in multe privinte superiori adultilor. Mi se pare ca trecem prin viata si adunam si lucruri bune, dar si unele proaste, si tindem sa le transmitem pe ambele. Vorbim din experienta noastra, dar asta poate presupune niste tipare inguste preluate pe parcurs. Si nu e obligatoriu ca si copiii nostri sa ne preia rolurile. Poate ei pot reusi mai mult. Se nasc cu o incredere, o imaginatie si o creativitate nelimitate - nu-i pacat sa le-o limitam noi?
Asta asa, filozofic vorbind... Evident, n-as lasa-o pe fie-mea sa incerce sa zboare. Dar imi amintesc o secventa de cind aveam eu vreo sase ani si incepeam cu liniutele - sau litere, nu mai stiu sigur. Erau niste bete, ceva, predecesoarele literelor. ![]()
Ei bine, ni s-a spus sa facem acasa o pagina intreaga plina cu betzele alea, si eu le-am facut, dar le-am facut in diagonala paginii. Motiv pentru care a venit mama si mi-a rupt pagina si m-a pus sa le fac din nou. Fara explicatii.
Ei bine, asta a fost o chestie care mi s-a parut atit de injusta incit am tinut-o minte pina acum.
DE CE trebuiau neaparat aliniate?
Ce ar trebui sa ii spun copilului meu? Ca asa trebuie, sa gindim toti la fel? Ca daca sint niste linii trasate pe caiet, toti trebuie sa urmam liniile alea, nu exista de ce?!
La urma urmei, poate copilul meu e un mic inovator
, poate gaseste o cale de a face acelasi lucru altfel. Trebuie neaparat pedepsit pentru asta?
Apropo de "disciplinat"....
Elise & BBLisa
elyanne spune:
Fii'mea are 3 ani si 4 luni si cand are chef mananca singura, cand nu... nu
A mancat singura pe la 2 ani jumate... de fapt a inceput sa manance singura... din cand in cand...
A mers singura la 1 ani si o luna (spre uimirea soacra'mii care imi tot spunea ca fii'su a mers de la 7 luni... imposibil dupa parerea mea).
Nu a avut premergator...
De pampers am scapat relativ repede si usor... Azi umplea un pampers noaptea, maine a fost gol si asa a ramas...
De pe la an am pus-o la oala... dar nu prea des... abia spre vara am inceput s-o las ziua cu oala in preajma si in fundu gol prin casa...
De vorbit... tarziu dupa unii... nici nu mai stiu, oricum dupa 2 ani a zis niste cuvintel inteligibile pt. unii... iar propozitii mai incolo...
Acum, la runda doi... au doar 1 an... asa ca nu prea ma ce sa zic...
Doar ca nu merg la 1 an (unul dintre ei a facut 3 pasi si gata). Si nici nu cred ca o vor face mai devreme de 1 an si 2 luni (singuri). Nu au premergator.
Nu fac la oala la 1 an... doar am incercat sa le fac cunostinta cu oala... dar n-am avut sanse...
Nu zic nici un cuvant... doar ta-ta repetat... si ii place lu' tac'su sa creada ca-l striga... asa sa fie???
Singura "educatie" pe care au primit-o... i-am "ivatat" sa doarma singuri... Acu' nu stiu daca a fost "meritul" meu sau sunt 3 copii cuminit la capitolul asta...
Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica
Sheannamp spune:
Multumesc in primul rand pentru sustinere si incurajari!
Sincer, ma asteptam sa primesc mai curand mesaje compatimitoare sau chiar recomandari sa merg totusi la un medic pentru a vedea daca, totusi, nu e nimic in regula cu baietii mei.
Sau macar o bataie pe umar "incurajatoare" de genul "Ei, stii tu , baieti se dezvolta mai incet decat fetitzele, ce daca a mea stie la 2 ani sa recite din Eminescu, sa se stearga la fund si sa manince cu cutit si furculitza, si ai tai, o sa faca, poate, candva acest lucru".
Dar nu s-a intamplat asa si ma intreb unde sunt toate mamicile acelea care se lauda peste tot cu realizarile progeniturilor....
Pe urma mi-am dat seama ca toate pleaca de la faptul ca ne comparam, mereu, cu altii. Initial noi si continuam sa facem aceleasi grave erori si cu copilasii nostri.
In loc sa ne minunam mereu decat de unici si extraordinari sunt (si aici se incadreaza absolut, dar absolut toti copii) ne uitam cu coada ochiului la vecina sau mamica din parc sa fim siguri ca si copilul ei e la fel si nu care cumva mai decat al nostru.
Si de aici pleaca toate, inclusiv, cred eu "infloriturile" a la Munchausen pe care le povestesc unele mamici...Motivatia exacta insa imi scapa, eu una am preferat sa fiu mai severa in aprecieri, inclusiv cele referitoare la ai mei baieti decat sa le adaug calitati si realizari pe care nu le au....
elyanne spune:
Cel mai mult imi "place" cand citesc de copii de nici un an care sunt deja invatati culorile... si formele... si partile corpului... si mai stiu eu ce...
Mi-am luat-o oricum in freza ca mi-am spus parereau despre asta... asa ca imi asum riscul s-o mai zic odata...
De ceeeeeeeeeeeeee? De ce trebuie la nici un an sa stie toate astea? Ce farmec mai are gradinita, dupa 3 ani???
De ce sa le "grabesc" ritmul de dezvoltare?
De ce sa nu invete rand pe rand, cum e lasat de la natura?
Sunt inca niste bebelusi!!! La 3 ani ce vor face? Vor citi si vor face adunari? 
Nu vreau niste genii, vreau niste copii normali... asa ca nu incerc sub nici o forma sa ii invat nimic pana nu voi observa ca ei vor asta...
Ai mei bb-ei cunosc lumea cu ajutorul gustului (in 70% din cazuri)... rod orice prind... cand gasesc ceva nou intai se pun pe gustat, ros... apoi il intorc pe toate partile si-l analizeaza si cu privirea... Si dupa asta continua sa roada si sa guste...
Iar despre mandra de 3 ani ce sa zic... nu vrea sa se imbrace singura... stie teoria, uneori ii eise si practiva, dar nu vrea... Si? Candva o sa invete sa faca si asta... sunt convinsa. Atunci cand va fi cazul...
Asa cum a invatat sa mearga singura, sa nu mai faca pe ea, sa vorbeasca, sa imi spuna culorile, formele si uneori sa-mi zica si o poezioara... asa va invata sa faca tot... Toate, la timpul lor...
Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica
avmaria spune:
Parerea mea e ca nu exista o reteta miracol universal valabila de crescut copiii, exista metodologii pe care tindem sa le aplicam si care evolueaza si ele cu timpul, mai sant si efecte de moda … Personalitatea si ritmul de dezvoltare al copiilor difera, cred ca trebuie sa fim si capabili sa ne adaptam copiilor, si nu numai sa urmam cu sfintenie niste metode pe care le-am citit sau niste trenduri (ca aud tot mai des de parinti impotriva suzetei, fara o explicatie anume, doar ca nu vor ca virgula copilul lor sa foloseasca suzi).
She, ca sa-ti raspund la intrebarea ta oarecum retorica, si copilul meu a fost crescut pana acuma in mare dupa aceleasi principii pe care le enunti. Dar, de ex a mancat singur repede pt ca asa a dorit el, are un caracter extrem de autonom si incearca sa faca orice singur pt ca repet, asa e caracterul lui. A umblat tarziu, « ultimul » de la seria de piersicute DC. De vorbit nu vorbeste inteligibil ci numai pe limba lui, daca spune altfel 5 cuvinte e mult. Dar toate aceste trasaturi sant legate in primul si in primul rand de ritmul lui de crestere si nu de educatia pe care i-o dau eu. Totusi sa nu crezi ca n-am inteles mesajul tau – referitor la stimulare- ca doar am vazut azi vara pe litoralul romanesc o gramada de mame care-si duceau de maini copiii mici care de abea stateau in picioare, sa-i invete sa mearga. Nu ma iau dupa cei ai caror copii sant grozavi si le fac pe toate, dar in schimb ma feresc sa gasesc alte compensatii (poate nu-s neaparat ai nostrii cei mai veseli si mai sociabili)... pt ca pur si simplu evit sa compar prea mult.
Cum spuneam mi se pare ca mai exista si gri in educatia unui copil, uite sa-ti dau un ex, mi s-a intamplat de cateva ori – nu de multe ori - sa-l las pe fi’miu sa planga. De cele mai multe ori era 11 noaptea (culcat la 8h30), el inca nu dormea si eu inca nu mancasem de cina si nu apucasem sa-i fac lui mancarea pe a 2 a zi, in conditiile in care ne sculam amandoi de dimineata sa mergem la datorie. In perioda aceea de criza a somnului care a durat cateva saptamani intrasem intr-un cerc vicios, cu stat in brate cu orele si tot degeaba. Si deci desi idealul meu era sa nu-mi las copilul sa planga, uite ca l-am lasat de cateva ori, si totusi iti spun cu mana pe inima ca nu ma simt cu nimic mai prejos ca oricare mamica care a reusit performanta respectiva.
szivarvany spune:
Sheana, 

mesajul meu a fost ala incurajator
La 1 an multe nu le am facut, dar acum multe da. Ramane aia cu vorbitul pt care eu chiar merg la un specialist (initial pediatra m a trimis pe mine sa ma verific
). Am eu o problema cu {ne}vorbitul Giuliei.
Edit: fi`mea (are 3,6 ani, da ?
) este fff interesata de corpul uman, cumparam revista, montam, demontam, explicam. Ea e fascinata. Mie mi e oleak scarba de kestiile alea de plastic care arata asa ... realistic 
Daria &
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada
Elise spune:
elyanne,
cred ca depinde si de interesele copilului respectiv. Uite, fie-mea la 1 an si trei luni cam stie partile corpului (evident, nu le pronunta, dar daca i le spui tu ti le arata) - si asta pentru ca m-a tot tras de urechi pina am inceput sa repet "urechi!"
, dupa care a descoperit ca are si ea unele... la fel cu bagatul degetelor in toti ochii din jur, aratat si cautat manutele, picioarele. Nah, au fost niste chestii care au interesat-o foarte tare la un moment dat, n-am fortat eu copilul sa le invete. De fapt, habar n-am cind ar fi trebuit sa le invete. Nu ma prea iau dupa statistici.
Pe de alta parte, si daca ar fi interesata de algoritmi probabil m-as stradui sa ii explic.
Si daca nu e interesata de ceva, nu aduc subiectul in discutie.
Va fi, oricum, la un moment dat.
N-am intilnit nici un adult caruia sa fi omis mama lui sa ii explice cum sa faca pipi la toaleta, de exemplu.
Elise & BBLisa
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Sheannamp
Multumesc in primul rand pentru sustinere si incurajari!
Sincer, ma asteptam sa primesc mai curand mesaje compatimitoare sau chiar recomandari sa merg totusi la un medic pentru a vedea daca, totusi, nu e nimic in regula cu baietii mei.
Sau macar o bataie pe umar "incurajatoare" de genul "Ei, stii tu , baieti se dezvolta mai incet decat fetitzele, ce daca a mea stie la 2 ani sa recite din Eminescu, sa se stearga la fund si sa manince cu cutit si furculitza, si ai tai, o sa faca, poate, candva acest lucru".
Dar nu s-a intamplat asa si ma intreb unde sunt toate mamicile acelea care se lauda peste tot cu realizarile progeniturilor....
Pe urma mi-am dat seama ca toate pleaca de la faptul ca ne comparam, mereu, cu altii. Initial noi si continuam sa facem aceleasi grave erori si cu copilasii nostri.
In loc sa ne minunam mereu decat de unici si extraordinari sunt (si aici se incadreaza absolut, dar absolut toti copii) ne uitam cu coada ochiului la vecina sau mamica din parc sa fim siguri ca si copilul ei e la fel si nu care cumva mai decat al nostru.
Si de aici pleaca toate, inclusiv, cred eu "infloriturile" a la Munchausen pe care le povestesc unele mamici...Motivatia exacta insa imi scapa, eu una am preferat sa fiu mai severa in aprecieri, inclusiv cele referitoare la ai mei baieti decat sa le adaug calitati si realizari pe care nu le au....
hehe, si cite mai urmeaza: vine scoala, cind al meu/a mea este si trebuie sa fie primul/prima in clasa, sa aiba doar FB sau 100% pentru ca stie'mama ce talent extraordinar a nascut, doar cui ar putea semana altfel
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
elyanne spune:
Elise e o diferenta maaaare... a ta le-a invata "din mers" ca sa zic asa...
Dar sunt mamici care la nici un an iau cupilu din dotare si incep sa-i explice (mai bine zis repte insistent): rata galbena (e un exemplu oarecare)... si copilu, cand il intreb dupa o vreme de repetat non-stop care e culoarea galbena, va arata rata galbena... zic ele... nu-i testata de mine ca ai mei s-ar uita crucis la mine... sau nici macar nu m-ar baga in seama...
Iote ca io cu fii'mea n-am procedat asa la varsta de 1 an si acu stie si culorile, si partile coprului... si le stie de ceva vreme ![]()
Eu am incetat de muuult sa-mi compar copiii cu alti, din toate punctele de vedere...
De la ce m-am "dres"? pai de cand ma stresam cu greutatea mandrei si a mea era/este cea mai mica si pitica din gasca de sept-oct 2004... si diferenta e destul de mare...
Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica
dianocica spune:
cred ca asta e greseala cea mai des intalnite la mamele care isi adora copiii. sa nu vada ca acestia sunt pregatiti. de teama sa nu se inece sa nu ii dea mancare solida desi ei sunt pregatiti, de ex (un ex oarecare..., nu e un apropo). eu imi doresc din tot sufletul sa reusesc sa il las sa faca totul in ritmul lui. d nu vb mai mult de 2-3 silabe o data pe zi, si asta pt ca stie ca il inteleg din priviri, deci nu are nevoie sa comunice altfel deocamdata. dar stie toate partile corpului, pt ca asta a vrut el, nu pt ca i le-am aratat eu. stie o gramada de litere (avem niste puzzleuri) si ii plac la nebunie. vine cu cate una noua la mine si ma intreaba din priviri. si eu ii spun, el repeta...da, probabil in cateva luni va sti tot alfabetul
dar sunt multe lucruri pe care alti copii la varsta lui le fac si el nu. dar sincer...nici nu stiu care-s alea. pt ca nu m-a interesat. adica da, aud (sau vad) ca x face asta. bravo! dar nu imi pun nici o clipa problema ca al meu nu face. pt ca stiu ca el e orientat spre altceva. dar acel altceva il sustin, ii satisfac curiozitatea, dorinta, placerea. pe la 7-8 luni a vrut finger food. puteam sa zic ca nu, ca deh, copiii nu mananca mancare solida la varsta asta (ca n-au dinti sa mestece
). dar l-am ascultat si avea dreptate: era pregatit!
ce incerc sa zic de fapt e ca e o moneda cu doua fete. trebuie sa ii respecti ritmul. si atunci cand e mai incet, si atunci cand e mai rapid.
diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
