Copii cu liniuta pe certificatul de nastere

Dupa o casnicie esuata, dorinta vietii mele a fost un copil. Acum am o fetita, sint fericita, dar tatal biologic nici nu vrea sa auda de ea. Intr-un fel eu ma bucur de asta pentru ca nu accept un tata "de duminca": in timpul saptaminii mama trebuie sa fie mai autoritara iar tata vine duminica la copil cu o bomboana sau o jucarie in mina si devine cel mai bun tata. Asa ca eu am fost foarte fericita cind am primit raspunsul "avortul e liber, nu ma implica in problema asta". Acum intrebarea mea este: cum sa-i explic copilului meu liniuta de pe certificatul de nastere? Cum sa-l fac sa inteleaga ca eu o iubesc cel mai mult pe lumea asta, ca ani de zile m-am rugat pentru un copil, ca pentru tatal ei biologic eu n-am fost decit o aventura de citeva saptamini?

ruxij spune:

Acum ai doar un bebelush. Bucura-te de el, la momentul respectiv vei gasi tu o cale de a-i explica ca taticul ei nu a putut sta cu mami, iar mami o iubeste mai mult decat orice pe lume. Cred ca explicatziile difera in functzie de varsta copilului. CAnd va fi destul de mare ii vei putea explica mai clar si sunt convinsa ca te va intzelege si te va iubi pentru ca ai dorit-o si o iubesti si tu.

Numai bine!

ruxij

cl spune:

Bine ai venit, Roxanasc! Daruieste-i copilului cat mai multa dragoste, iar cand va veni vremea explicatiilor, sigur va intelege! Ii vei spune adevarul la timpul potrivit. Vei simti cand este. Va doresc toate cele bune!
,
Claudia

bebi spune:

Bine ai venit si sa petreci cat mai mult timp pe DC!

In cazul nostru, nu a fost vorba despre o aventura, dar nici nu s-a legalizat relatia. Pur si simplu, am ajuns la un moment al vietii fiecaruia pentru care viata comuna nu mai insemna aproape nimic. Desi incantat ca vom avea un copil, pe masura ce sarcina devenea evidenta, a inceput sa bata in retragere.
Catalina (10 luni) este o frumoasa si o isteata, imi bucura inima in fiecare zi si nu am nici cea mai mica urma de regret. Tatal ei o vede ocazional, dar nici acum nu este constient ca in brate ii sta chiar fetitza lui.
Nici n-a vrut sa auda de recunoasterea copilului. Apoi, s-a mai gandit si s-a hotarat sa legalizeze situatia. Dar, eu m-am opus si cred ca este cel mai bine asa.

Ma gandeam ca timpul trece atat de repede si cat ai clipi va veni si intrebarea care pe mine me sperie foarte tare: "Unde e tata?"

Eu n-am sa am taria sa-i spun adevarul! Dati cu pietre si judecati-ma cum vreti, dar nu pot sa-i explic unui copil ca tatal ei n-a vrut-o sau a fost nehotarat. Si intalnirile ocazionale nu mai pot continua prea mult timp pt ca nu voi stii ce sa-i explic: " Cum de tata n-a vrut-o, dar mai vine din cand in cand?!"

Raman la parerea mea ca ai luat decizia corecta pentru copilul tau. Fii sigura ca va aparea omul potrivit pentru a fi si tata pentru copilul tau si sot pentru tine. Si, daca nu va fi asa, voi va vaeti una pe cealalta si veti trece cu bine prin toate.

E cam dimineata, nu stiu daca am fost prea coerenta. Cred ca, daca am sa citesc mesajul pe la pranz, am sa raman uimita
VA PUPAM SI MAI VORBIM!



Love is all around

Freia spune:

roxanasc, nu ai de ce sa-ti fie teama ca fetitza nu te va intelege. Cand se va naste fetitza mea, pe certificat tot o liniutza am sa trec. Sunt sigura ca am sa gasesc un "mod placut" si usor de inteles pt ea sa inteleaga motivul liniutei. Si, din experienta traita cu tatal meu care a lasat-o pe mama cand aveam 6 ani, pot sa-ti spun ca mai bine fara tata decat cu unul care isi aduce aminte rar de existenta mea sau doar cand are nevoie de ajutor.

Voi doua sa fiti sanatoase si fericite si cine stie, poate ii vei gasi un tata intr-o zi care o va iubi la fel de mult cum ar fi trebuit sa o faca tatal biologic.

Multa lumina si dragoste,
Freia si bebita Alexandra

osolita spune:

Eu cred ca trebuie sa-i explici pe la 3-4 ani asa cum poti situatia, oamenii sunt rai iar copiii mici pot auzi intamplator de la parinti ca fetita aia n-are tata sau alte chestii de genul asta si e mai bine sa afle de la tine si sa fie pregatita eventualelor "asalturi" ale colegilor de joaca. Dupa ce va creste sunt sigura ca te va intelege foarte bine si va fi mandra de tine.

ENYA spune:

Buna, Roxana,

Fetele deja ti-au raspuns, foarte corect - dupa parerea mea,
astfel incit eu chiar nu mai am nimic de adaugat.
Doar ca, dupa cum stii, si Vladi are liniuta pe certificatul de nastere, si eu va trebui sa-i explic cumva (in functie de virsta), unde este tati si de ce nu este cu noi. Dat fiind ca voi trece mai curind decit tine prin toate astea (Vladi fiind mai mare decit Lizuca), iti promit ca iti voi povesti cum ne-am "descurcat" noi in aceasta situatie...

Pina atunci, un pupic mare de la Vladi ptr Lizuca

Amalia si Vladi (3 ani)

http://community.webshots.com/user/amalia2000

Danza spune:

Roxana, bine ai venit pe DC!
Vroiam sa-ti psun ca e mai bine asa, decat atunci cand copilul isi cunoaste tatal, sta cu el de la nastere, iar apoi, pe la 2-3 anisori el pleaca si copilul ramane numai cu intrebarea unde e tata?
Danutz are 1 an si 10 luni, numai cu tata pe buze se trezeste dimineata, cand aude usa striga in gura mare tata, iar seara, la ora cand ar trebui sa vina tati de la servici - iarasi intreaba de tata de nenumarate ori. Dar, din pacate relatia ns. nu merge deloc, e un chin si oricum trebuie sa-i punem capat. Ce e mai rau la noi, ca asta continuie de cand am ramas insarcinata, dar de fiecare data am cedat si am reluat relatia cu gandul ca se va schimba la aparitia copilului.
Acum imi musc coatele de furie si suparare ca nu l-am lasat in pace sa plece (ultima data, caci a plecat de 3 ori) cand Danutz avea numai 2 saptamani. Oricum, puiu ma are pe mine, care traiesc pt el, o are pe buni, bunelul si toata lumea ce-l iubeste. Cat despre certificat, la noi este trecut numele tatalui, dar copilul poarta numele meu, tocmai pt ca am vazut ce comportament are si am simtit ca mult nu va mai merge asa.
Nu-ti fie frica! Te va intelege. Stii doar ca fetitele sunt mai apropiate mamelor decat baieteii si mai sufletiste. Succes si multa sanatate bebelushei tale

Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz - 1 an si 10 luni pe 20 iulie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

Lauraa spune:

Ce situatie urata... Imi pare rau ca s-a intamplat sa fie asa, e pacat mare sa ai un copil si sa nu-l recunosti... Si eu vreau sa te incurajez,dar uite eu de exemplu, tocmai ce-am facut cununia civila si nunta, si nu-ti spun de cate ori a trebuit sa completez pe enshpe mii de formulare numele tatalui meu.Stiu ca au fost multe ca ma chiar gandeam ce bine era daca avea si el niste prenume mai putine si mai scurte ce de timp scuteam... Pe cand un copil cu liniuta in certificat va trebui sa dea din umeri la intrebarea :"numele tatalui?" aruncata pe sub okelari de o functionara acra.... E o situatie grea,de care nu esti tu vinovata ci doar miselul care nu-si are curajl responsabilitatii...

LAURA

mihaelas spune:

Iulia mea are scris pe certificat numele tatalui. Si ce folos, daca a trecut deja o lina de cand nu a vazut-o? Ce folos, daca imi trimite SMS-uri cu "Spune-i Iuliei ca o iubesc"... Daca nu sta cu noi, daca nu e in gandurile lui zi de zi, clipa de clipa... este doar un nume. Caci tata nu e cel care il procreaza, ci cel care sta alaturi de ea sa o creasca. Cel care stie dimineata, la prinz si seara ce mananca, daca mai are sau nu lapte, prin ce a trecut la gradinita, ce poezie a invatat.. ce e in sufletul ei. Si noi suntem singure, dar nu regret. Ne distram bine, desi inca nu are 2 ani, ne plimbam, vorbim, ne imbratisam... Este greu sa fii si mama si tata, insa nu e imposibil. Si dragostea copilului penru tine va fi dubla... daca nu inzecita, cand va realiza ce eforturi ai facut pentru el. Nu ai de ce sa regreti. Mult noroc si pupici de la noi doua.

roxanasc spune:

Va multumesc mult pentru incurajari. Au venit la tanc tocmai acum cind fetita mea a spus primul ei cuvint: "tata". Nu ma doare dar am o senzatie ciudata cind o aud repetind mereu: "tata, tata".
Mai spuneti-mi despre voi.
Lizuca si Roxana