Sarbatoriti de nov-dec 04 (163)

miria_cristina spune:

Vreti sa mai incercati o data si sa-mi spuneti daca se vede?

Sunt la: sets - Mosul de la Radio.

http://www.flickr.com/photos/14464962@N05/2116805549/in/photostream/

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

miria_cristina spune:

Miki am vazut pozele de la botez. Sunteti frumosi cu totii, dar tu ti-ai revenit foarte repede dupa sarcina. Sa fie intr-un ceas cu noroc micutul Yannis!

Bits - Nici nu stiu cum sa zic ca este mai rau. ca ai fost departe de bunica ta cand murea sau, ca mine, ca o vad cum se stinge si cum a ajuns sa arate!
Am zis ca nu voi mai vorbi despre asta si tot nu pot sa ma abtin.
Imi pare rau!

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

roserb spune:

La multi ani Ruxita, sa fii sanatoasa si fericita!

Am vazut toate pozele, sunt minunati copiii, din pacate e un mare balamuc aici si nu am timp sa comentez. Va pup pe toate si maine sper sa fie mai liniste.

Miki, sa va fie de bine botezul, Yannis sa fie mereu fericit si sa aiba parte numai de impliniri!


Roxana&Co

POZE CU PITICII

ad_rianna spune:

cu intarziere dar cu tot dragul.... ruxitza sa fii sanatoasa si fericita

ce minunatie!!!!........miki sa-ti traiasca comorile si micului crestin sa-i fie Botezul intr-un ceas cu noroc. m-a impresionat poza asta intr-un fel....va pup si va doresc tot binele din lume
am admirat-o si pe frumoasa iris. cuvintele sunt chiar de prisos, e frumoasa orice ar purta ...si ca veni vorba de frumos...ce frumos ai decorat dana casa de craciun
am citit mesajul tau for2nity si m-a intristat tare. iti doresc ca acest Craciun sa-ti poata aduce pacea si linistea de care ai nevoie.
acum in momentele astea incarcate de atatea semnificatii ma gandesc ca nu mai conteaza toate lipsurile, toate neajunsurile vietii, toate frustrarile si neimplinirile...ceea ce conteaza sunt momentele pe care le pot petrece impreuna cu copiii mei (si pt. care nu o sa le pot multumi indeajuns parintilor mei), sa multumesc in fiecare minut al vietii mele pt. ca-i am si sunt sanatosi...restul chiar nu mai conteaza
miria ...si multa putere
oti , ana e o fotografa profesionista deja ...iar tu arati de milioane, care-i problema?
aaaaaa, ioana am vazut si eu masuta dintr-aia la miniblu, bianca s-a jucat o vreme acolo cu ea si taaaaaaare si-ar dori-o. sa vedem cum "inghesuim" in sacul mosului atatea cadouri ca deh, pretentii sunt !!!! azi ma duc sa dau o raita prin magazine ca parca vad ca iar raman pe ultima zi cu cadourile




adriana &
Bianca si Tudor
(03.11.2004)

monica-elizabet spune:

am deschis
CAPITOL NOU AICI

monica
mami de alex si ruxi
Prajituri si papa bun
Papa de Post

try spune:

quote:

---

Originally posted by miria_cristina

Buna, fetelor!

Inainte de-a povesti putin despre mine in ultima vreme vreau sa-mi cer scuze ca n-am mai intrat si, deci, n-am urat LA MULTI ANI! ingerasilor care au implinit 3 anisori.

Asa ca, LA MULTI ANI, fiecaruia in parte cu sanatate si cumintenie si voiosie in ochisori!!

N-am mai intrat pentru ca am sufletul greu si mi se opresc cuvintele undeva intr-un colt de suflet. As vrea sa vorbesc, dar nu-mi vine si mai stiu ca fiecare isi duce suferinta intr-un mod personal. Fiecare sufera pentru el chiar daca iti spune o vorba buna.
Bunica mea, adica femeia care m-a crescut si care a fost atat de buna si devotata familiei, iti numara ultimele clipe. Este tare rau! Nu pot, mai ales acuma cand fiecare se incarca de lumina Craciunului si de colinde, sa vorbesc despre suferinta bunicii, a mamei sau a mea. As strica fericirea celor care nu-s din familie si care se bucura de Craciun si m-as adanci si mai mult in senzatiile negre pe care le simt.

Rad, vorbesc, imi vad de treburi numai ca sa nu sperii si sa nu intristez fata. Ca se uita la mine si incepe si ea sa planga chiar daca nu stie de ce.

Cam asta e motivul pentru care am lipsit dintre voi atata timp in ultima vreme.
Le sunt recunoscatoare fetelor care m-au pomenit: Andreea, Otilia, Miki. M-au luat, fara ca macar sa stie, vitual de mana.

Intr-adevar, sambata m-am intalnit cu Alexa si familia ei la Radio, unde mersesem cu sotul meu la serbarea cea trista de Mos.

Fii-mea bucuroasa nevoie mare, eu pe langa ea si sotul cu aparatele ne filma si ne poza.

Este o mica si-o scumpa si-o papusica fata Alexei!

Am intrat in vorba cu ea destul de timid. O recunoscusem. De fapt, pe toti ii recunoscusem, dar ma gandeam ca poate ea nu ma stie si sa nu fac vreo gafa. Nu am stat mult impreuna pentru ca fiecare era cu clanul plus cunoscuti, dar a fost suficient ca sa ma simt bine.

Noi am facut cateva poze si le voi pune cat de curand.

Petrecera a fost vai, mamica ei, dar copiii erau veseli ca de obicei. Ce bine e sa fii copil!


Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

---

Imi pare tare rau, Miria, dar sa stii ca nu intristezi pe nimeni in sensul de a strica sarbatorile cuiva, din contra, fericirea asta de sarbatori religioase dupa mine trebuie sa vina din bucuria de a fi fost capabil sa ajuti in vreun fel pe cineva din jurul tau. S-au comercialzat tare mult aceste sarbatori, insa un om fericit si bucuros ar trebui sa fie ala care a facut ceva bine pe langa el. Asa ca daca noi putem sa te ajutam cu ceva sau sa-ti usuram povara de pe inima, se numeste ca tu ne-ai facut pe noi fericiti, nu ca ne-ai nefericit.
Si cand scriu asta ma gandesc si la For2nity si la Felis. Eu sunt genul care, daca nu ma descarc, nu ma simt bine. Ma ajuta foarte mult, psihologic vorbind, sa scot ce-am pe suflet. E ca si cand as scapa de jumatate din povara si dupa aceea vad mai mult roz pe tapet, asta e mecanismul meu spihologic sa depasesc parte din problema cu care ma confrunt. Si nu-mi fac prea multe procese de contiinta din cauza asta (adica nu mi-e teama de “rasul lumii“, cum se spune, pt ca numai unul care e prea necopt la minte poate rade de necazurile sau nefericirea unuia). Nu zic ca ar trebui sa faceti la fel ca mine, dar e bine sa va gasiti acel “ajutor” care sa va faca sa va simtiti mai bine si sa depasiti cat mai usor momentul. Caci de trecut prin el, tot veti trece, deci e mai bine sa alegeti sa treceti mai usor.
Imi pare tare rau ca treceti prin aceste probleme, dar… vrem nu vrem sunt parte din viata si trebuie sa invatam sa le facem fatza si, cum noi mereu suntem exemplu pt copii nostri, si ei trebuie sa invete sa faca fatza acestor probleme (si vor invata sa priveasca problemele astea dupa cum ii vom invata si le vom explica noi). Unii poate mai devreme, altii poate mai tarziu, altii poate niciodata. Luati lucrurile asa cum sunt si faceti-le fatza fara sa va impotriviti lor caci nu ajuta la mare lucru. Eu am invatat asta de la tata: dai de o problema? Nu te ajuta sa stai sa plangi si sa jelesti ce-a fost, sa ramai ancorat in trecut. Ridica sus capul si mergi mai departe, undeva exista o solutie si o cale sa ajungi iar bine. Nu mi le-a spus el cu cuvintele astea, dar asta ii e esenta filosofiei lui de viatza.
Mi-aduc aminte atat de bine o faza din copilarie, aveam 10 ani, iar frate-miu daduse examenul la liceu si eram in ziua rezultatului si intrase. Seara cand a venit acasa taica-miu acasa baga capul la el in camera si-l intreaba: “ce-ai facut?”, Frate-miu se preface rusinat si suparat si cu o voce stinsa ii spune ca n-a intrat. Taica-miu fara nici un fel de repros/regret/durere ii spune “Ei, asta e, mergem la scoala profesionala si apoi la mina” (de carbune) – el lucra in perioada aia ca maistru de instaltii electrice la mina – partea de suprafatza. Trebuie sa ma fi socat tare mult modul lui de abordare de mi-aduc atat de bine aminte aceasta faza. Pt mine, la varsta aia, a nu intra la liceu mi se parea ca se termina pamantul.

Miria, povesteste-i Biancai de ce esti trista si de ce plangi. Ea nu-si poate explica, ea nu stie ce insemana sa fie bunica bolnava si sa-ti fie inima mahnita. Ea poate interpreta ca durerea si tristetea ta vin de la ea. Si asta e o povara prea mare pentru umerii ei de dus, plus ca-i poate lasa urme pana tarziu in viata. Spune-i ca bunica e bolnava si ca tu o iubesti tare mult pe bunica si esti trista ca bunica nu se simte bine. Du-te pe la subiectele aferente si vezi ca-s o gramada de alte mamici care s-au contruntat cu probleme similare, vezi ce solutii au avut unele din ele pt a le explica celor mici cum sa faca fatza unor astfel de situatii ivite in familie. Dar iti spun ca a nu-i explica nimic este de 2 ori mai rau decat a-i explica gresit (caci asta e de cele mai multe ori ceea ce ii opreste pe parinti sa vorbeasca cu copii despre asa ceva, teama ca ii spui ceva gresit).
Ea plange cand te vede pt ca e prima data cand te vede asa in starea asta si ea nu are un raspuns pt ce simte ca simti tu si ca urmare plange pt ca e ceva total necunoscut pt ea si nu stie cum sa-i faca fatza, nu a mai fost confruntata cu acesta situatie pana acum. Starea ta o influenteaza si pe ea foarte mult. Tu ai o explicatie logica pt suferinta ta, ea nu are. De-aia te rog din suflet sa vorbesti cu ea si asigur-o ca sursa tristetei tale este altcineva, nu ea.

For2nity, nu trebuie sa te simti jenata ca n-ai mai dat pe forum. Aici astia au o vorba "You do what you got to do". In viata facem ce si cat putem. Iar faptul ca ai intrat mai rar aici nu te faci mai putin de-a noastra. Tot mamica de nov-dec 2004 esti ca si noi celelalte si cu acelasi drag privim la Alexia ta ca la orice alt copilas de aici.

Am vazut toate pozitele puse de voi, toti unul mai frumos ca altul, am vazut si tortuletele celebre (brava voua fetelor!, Miki, ti-am imprumutat expresia). M-a impresionat tare mult dezordinea de la miki , iar asta-mi dovedeste ca in casa aia traiesc oameni, nu robotei . Asa e si la noi tot timpul (ca-ncepusem sa ma cred anormala). In ultima vreme e ceva mai ordine ca strange mamaie/tataie cate ceva in calea lor prin casa, dar altfel… ordine la noi nu exista decat cand avem vizite. Si ordinea aia dureza cam 1-2 ore, ca apoi e totul la loc. Pupam toti gradinarii povestitori sau poeti, off vreau sa-l vad si eu pe alex la gradi mai repede. Cand aude de gradinita stiti ce raspuns imi da? ”Nuuu mami, nu me’g la g’adinita, copiii fac nani da p’anz”. A ramas saracu’ traumatizat de cand il duceam la gradi la engleza .
Pupam si pe deliuta cu rochita de sezon care incepe sa aduca din ce in ce mai mult cu frate-su, pupam si grasanu’ de Yannis, salutam din mers un Vladutz inzapezit (mey, la noi a fost furtuna de zapada ieri si avem vreo 30 cm in plus de zapada, iar pe marginea drumului sunt munti de zapada ca-n povesti, azi dimineata am avut cateva locuri pe unde nici nu puteam sa merg si a trebuit s-o iau pe strada, asa multa zapada avem. A nins cu niste fulgi ca-n povesti si nu stiai de unde pica caci viscolul ii invartea ca-n masina de uscat rufe). Pupam si pe Diana, e model fi-ta, se vede ca esti pedagog. Al meu alex, nu mananca singur si ma enerveaza asta. Si datorita lui taica-su care de cand a inceput sa se ocupe el sa-i dea mancare la masa de seara, nu-l lasa sa faca nici un efort si nu-l stimuleazaa deloc, prefera sa-i dea el si sa alerge dupa el cu mancarea. Iar fi-miu mai nou a invatat sa spuna "nu mai poti mami, m-am saturat" - ei, poftim, mai indoapa copchilu' daca mai poti.
Daca am uitat sa amintim pe cineva, va rugam sa ne iertati, memoria e scurta si ne joaca feste.

Multi ani Ruxi, sa cresti mare si fumoasa, sanatoasa si isteatza si sa ai parte numai de cele bune.

Io o las mai subtire cu cadourile de Craciun pt copii ca deja ma dispera muntii de jucarii pe care-i au. Si nici mai tarziu decat mos Nicolae ce i-a adus o masinuta care a doua zi deja avea geamul spart pt ca plodu’ a catadicsit sa dea cu ea de pamant. Asa ca prea multa huzureala pe curu’ lor. Ce e mult strica. Sa mai vina mosu’ si cu povete si voie buna, ca jucariile tin ca minunile: 3 zile. Si oricum ce le-as lua, tot ce are frate-su in mana (nu conteaza la cine ma refer, amandoi sunt la fel) e mai frumos si mai interesant. Incerc sa gasesc ceva mai educativ si mai putin de joaca (in clasicul sens).
Am facut bradu' ieri si-am zis ca alex o sa fie pe mine calare de bucurie, de unde, a trebuit sa-l strig de dincolo sa-si arunce si el ochii pe brad. Si mi-a raspuns cu un zambet de complezenta (asta o mosteneste de la taica-su) "da mami, ce frumos e", dar eu citeam deja plictiseala si dezinteresul de sub masca lui de bucurie. In 3 secunde s-a intors de unde venise, adica de la jucariile lui.
In schimb m-a uimit taticul lui care a avut chef sa ma ajute sa impodobim bradul. De fapt eu am pus doar insalatia si i-am agatat agrafele de globuri ca restul a facut el. In alti ani, ma rugam de el sa participe si nici cu ordin de la primarie nu-l carmeam.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II