Subiect delicat...

Dragi prietene virtuale,

De 2 minute tot ma codesc cum sa formulez SOS-ul meu, si-mi dau seama ca ar trebui sa fiu un pic mai relaxata in compania voastra...Am vazut atatea sfaturi si ganduri calde adresate "nevoiaselor" incat mi-am facut si eu curaj cu problema mea. Iat-o, pe scurt. Am 25 de ani si sunt casatorita de aproximativ un an, sotul meu fiind cu 11 ani mai mare decat mine, nu e roman si locuim in strainatate. Problema noastra e ca de cand ne-am casatorit noi nu avem o viata sexuala! Am apelat la toate tertipurile posibile, de la lenjerie intima, la biletele de dragoste ascunse in geanta lui de serviciu, baie cu spuma, masaje, vorbit despre asta, cumunicat, avut rabdare, vorbit mai mult, avut mai multa rabdare si asta in situatia in care treceau si 3 luni fara sa ne apropiem intim. Cand ne apropiam eu eram initiatoarea. Am intretinut o oarecare apropiere fizica, in sensul sarutarilor, imbratisarilor, etc. insa la marea proba, patul, esuam lamentabil. Din discutiile noastre reiese tot timpul faptul ca ma iubeste cu diseperare si sufera vazandu-ma in halul in care am ajuns mai mult decat imi inchipui, eu ii spun ca-l iubesc dar ca trebuie sa incepem undeva sa remediem situatia, chiar daca la inceput nu e dorinta, ma multumesc si cu o incercare esuata, si cu a face sex, sau dragoste la modul tehnic, orice, numai sa incepem. Imi spune ca a ajuns la un nivel de stres necunoscut lui pana acum iar crizele mele de plans il bulverseaza complet. Pai dragelor, voi cum ati fi rezistat sa dormiti in fiecare noapte langa un om pe care il doresti cu toata fiinta, cu care vrei sa faci dragoste, pentru care ai face orice dar care te respinge sistematic. Am ajuns intr-un hal de nedescris, se apropie seara si e un cosmar pentru mine, am dureri de cap nu pot sa dorm, ma simt frustrata dicolo de orice limita, in unele seri am dormit in alta camera .In timp ce eu devorez carti de specialitate, situri pe internet despre problema noastra, el imi spune ca are nevoie de un tempo al sau pentru a remedia situatia. Problema se agraveaza pe zi ce trece, eu simt ca nu-l mai doresc ca inainte. Am vrut sa plec un timp la parintii mei, sa-i dau un ragaz sa se reculeze, insa imi spune ca nu poate sa faca nimic daca plec, ca asa nu imbunatatim cu nimic situatia, insa mi se pare ca nici stand si asteptand nu o imbunatatim. Nu stiu cat de elocventa am fost, tin sa precizez ca e un sot bland si bun, ne iubim, vrem copii insa undeva pe drum ceva am gresit si ne-am blocat.
Sper ca aveti si pentru mine o borba de incurajare si un sfat, sunt absolut la capatul rabdarii si puterii.

Va imbratisez,
scarmanus

cl spune:

Bine ai venit scarmanus! De ce nu apelati la un sexolog?
Claudia

scarmanus spune:

Uf, ma simt usurata, ca e cineva acolo care asculta...Am adus in discutie si sexologul, insa e un tip introvertit si mi-a spus ca mai mult rau i-ar face decat bine. In cel mai bun caz discuta cu mine problemele delicate, altfel le tine in el si le rezolva singur.

laura111 spune:

Mai, nu mi-o lua in nume de rau , dar nu cumva e homosexual ?
Sau impotent ? Are erectie ?

Ceea ce simti tu e absolut firesc, cred ca esti tare frustrata si necajita. Daca te iubeste, de ce refuza ajutorul de specialitate ?
Mai da-ne detalii (daca poti).

Si, desigur, iti urez si eu BINE AI VENIT !

Laura - mama lui Vlad

cl spune:

Scarmanus, scuza-mi indiscretia, dar voi inainte de casatorie ati avut vre-o relatie sexuala?
Claudia

ralu spune:

Draga mea,

Eu iti dau urmatorul sfat: incearca sa nu mai discutati aceasta problema catva timp (cam o luna cel mult. Lasa-i un pic de spatiu!! Eu cred ca si el se gandestete la situatia voastra, dar cred ca este frustrat pentru ca nu poate el sa aiba initiativa in viata voastra sexuala. Am o prietena care a trecut prin aceeasi situatie ca tine. Si situatia s-a rezolvat cand ea l-a lasat in pace si nu i-a mai reamintit in fiecare seara de zidul care se ridica intre ei. Dupa o luna situatia s-a schimbat cu 180 de grade si acum sunt un cuplu fericit.
Sa stii ca barbatii sunt foarte mandri cand vine vorba de viata sexuala si daca aceasta ajunge sa fie o povara pentru ei, atunci se interiorizeaza si situatia se inrautateste.
Da-i un pic de libertate in gandire. Lasa-l si pe el sa-si dea seama de situatie.
Eu cred ca situatia se va ameliora. Nu-i mai bate nici macar apropouri despre viata voastra sexuala. O sa vezi ca se va gandi el!!

Multa sanatate!

Ralu-mamica Ioanei

scarmanus spune:

Dragelor, totul e in regula cu el din pc de vedere fiziologic, are erectie, da, nu-l intereseaza alte femei, petrece mult timp cu mine, de cate ori are ocazia. Sa va dau si mai multe detalii. A fost o relatie la distanta de 3 ani pana ne-am casatorit, problema sexului a aparut cu ceva timp inainte sa ne casatorim, dar cum ne vedeam la 2-3 luni pentru 3 zile, nu mi se parea alarmant ca nu faceam dragoste. In fond, nu pentru asta ne intalneam. Pe nesimtite am despoerit ca lipsa sexului a devenit o constanta dupa casatorie. A fost o perioada destul de nasoala pentru mine adaptarea din primele luni, socul cultural si alte cele, dar stiam ca daca noi suntem un intreg pot trece peste toate. Numai ca nu faceam dragoste. Petrecea mult timp in fata tv-ului, chipurile ca asa se relaxeaza el. Asa au trecut aproape 3 luni timp in care am rezistat admirabil si inca punandu-mi la bataie toate resursele si tertipurile. Degeaba...Dupa 3 luni am incercat sa-i vorbesc foarte diplomatic de nevoile mele, tot degeaba, imi spunea ca ma intelege, aproba intru totul solutiile pe care le ofeream, dar in pat tot nu se intampa nimic. Si tot asa am ajuns sa fac depresii majore, serii de plans in care ma el ma tinea in brate si era ca un copil pierdut, nu stia ce sa-mi faca sa ma linistesc. Sigur, au aparut alte reactii colaterale din partea organismului meu de genul hiperfibrilatie, am ajuns pe la doctor sa-mi prescrie sedative usoare, si tot asa. Sotul meu imi spune ca s-a blocat din cauza reactiilor mele, ca nu a mai trecut prin asa ceva si deci nu stie cum sa trateze situatia. Eu ii spun tot timpulca am nevoie de el si fizic, ca eu nu sunt facuta pentru o relatie platonica intr-o casnicie. Si e adevarat, nu am prejudecati de nici un fel, sunt cat se poate de deschisa in ceea ce priveste sexul. Daca stresul e intr-adevar cauza problemelor noastre nadajduiesc ca trebuie sa fie si o solutie impotriva lui...
Sper ca am fost mai clara...
Astept cu mare interes reactiile voastre.



scarmanus

scarmanus spune:

Multumesc, Ralu, pentru sfatul tau. Tampit nu e deloc dragul de el, stie perfect ce se intampla cu noi. Am incercat si ignorarea problemei la inceput, dar n-am rezistat prea mult, se instala o tacere ata de apasatoare in casa incat n-am vrut sa alunecam pe nesimtite intr-o alta problema si mai grava, inacapacitatea de a initia conversatia.
Referitor la viata mea sexual cu el inainte totul era ferfect, ok, nu ajunsesem la marele "O" cu el, insa nu era o problema asta se invata prin exercitiu, nu? Era un amant tandru, dar hotarat, stia ce vrea si-mi placea foarte mult asa.

Multumesc, fetelor, ma simt mai putin singura.


scarmanus

madadum spune:

tinanad cont ca sintem in plin sezon estival, de ce nu plecati in vacanta, intr-un loc exotic, mai retras... soarele, plaja si marea, un costum de baie potrivit, adica sexy, ar putea sa-ti dea o mana de ajutor...

mada

laura111 spune:

Nu ne-ai spus exact ce varsta are sotul tau, dar ma gandesc sa nu fie un inceput de andropauza.
Ce nationalitate are sotul tau ? Nu stiu, zic si eu , dar in unele tari arabe mentalitatea este ca femeia sa fie supusa si sa nu ia initiativa in pat si poate la el e o chestie de mentalitate profund inradacinata din educatia primita in copilarie. Ia mai lasa-l o vreme(vreo 2 saptamani), nu-l mai presa, atunci cand sunteti voi in tandreturi fii mai pasiva, poate el simie nevoia sa-l iei mai incetisor, sau poate vrea el sa fie cel care domina in pat.
Dar el are totusi vreodata initiativa mangaierilor platonice, sau tot tu incepi de fiecare data ?


Laura - mama lui Vlad

ralu spune:

Draga mea,

eu cred ca trebuie sa incercati sa aveti discutii despre altceva, sa iesiti amandoi la plimbare sa discutati despre vreo carte care ati citit-o impreuna si acea tacere sa fie inlocuita incetul, cu incetul de altceva.
Daca as fi in locul tau as incerca sa-l fac sa se reindragosteasca de mine. Stiu ca va iubiti, dar sa incerci sa reaprinzi flacara aceea de la inceput. Sa nu-l certi, sa incerci sa nu-i reprosezi nimic, sa ai grija de tine (de cum arati), poate chiar la un moment dat sa-i dai o intalnire in oras, iar apoi sa veniti acasa si intr-un cadru mai intim sa va apropiati. Dar fara sa-l fortezi.
Cred ca asta as face eu.
Este foarte greu, dar cred ca daca voi doi va iubiti, orice sacrificiu conteaza!
Eu iti urez multa bafta si MULTA RABDARE


Multa sanatate!

Ralu-mamica Ioanei