Romania vazuta prin ochi de copil
Raspunsuri - Pagina 2
l_carmen2003 spune:
am citit ce ati scris si pro si contra.
eu sunt de acord sa ne crestem copii cu constiinta valorilor nationale. cate mai sunt... dar...
alex are 4 ani si, ca am vrut sau nu, a fost necesar sa il luam cu noi de cateva ori cand am iesit din tara... cand era mai mic nu cred ca a inteles diferenta dar asta vara a observat ca la noi in tara sunt gunoaie pe strada si catei si ca trebuie sa fii atent pe unde calci in parc sau chiar si pe strada, si ca oamenii nu sunt amabili si ca la noi in tara nu sunt locuri de joaca asa frumoase... parca astea au fost observatiile mai noi pe care mi le amintesc.
nu simte lipsa copiilor din fata blocului pt ca nu e lasat in fata blocului, dar a observat ca la noi padurea are miros de padure, ca dealurile noastre sunt atat de frumoase si muntii atat de mandri...
totusi punand una peste alta, in decembrie mergem o saptamana la viena si am sa il duc la muzeul de stiinte naturale acolo si atunci cred ca va mai face o observatie pertinenta: de ce trebuie sa ajungem la viena pt a vedea asa un muzeu? de ce se face atat de putin pentru copii in romania? de ce?
viviana spune:
carmen 2003: "de ce se face atat de putin pentru copii in romania? de ce?"
Da, de fapt aceasta este intrebarea.
Si as mai aduga: Si putinul care se face de ce simtim mereu ca este fortat?
De ce simtim ca totul este facut cu hei rup-ul?
Facut ca sa fie facut pentru a fi bifat in agenda?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
danangie spune:
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Danangie, toti copiii plang la inceput la gradinita pana cand se acomodeaza. La copiii mei, desi sunt nascuti aici, acomodarea a durat 4 saptamani, iar dupa acest timp s-au obisnuit si le-a placut.
Deci nu tara straina este motivul pt. care a plans la gradinita.
De la 7 ani sigur ca e greu sa-i schimbi locul, mai ales ca merge la scoala. Copiii se obisnuiesc in orice tara daca vin de mici si daca traiesc impreuna cu parintii.
Inteleg ca de la 2,8 ani si pana la 7 ani nepoata ta a trait departe de parinti. Scuza-ma, dar aici e alta problema despre care nu vreau sa vorbesc pt. fiecare procedeaza cum crede cu propriii copii.
Maria
Vezi tu...GIULIA la gradinita in Romania nu a plans niciodata. Din prima zi cand a dus-o i-a placut gradinita la nebunie. Deci.....
Cat despre faptul ca a stat departe de parinti....e o alta poveste...prea complicata de povestit aici......da un ochi la blog-ul meu si vei intelege. Numai bine!
mult asteptat
doruletz spune:
quote:
Originally posted by simali
Este trist ca o fetita a fost intr-o calatorie in strainatate si in loc sa faca o compunere entuziasta despre lucrurile superbe pe care le-a vazut acolo a facut o compunere dezamagitoare si plina de ranchiuna despre faptul ca nu poate avea asa ceva in fiecare zi acasa. Dar calatoriile pentru asta sunt facute. Sa cunoastem alte culturi, alte moduri de viata, pe care, desigur nu le putem lua acasa. Daca te intorci din concediu si vii cu nervii la pamant mai bine nu te mai duci in concediu. Inseamna ca nu poti procesa distractia, ca nu te tin nrvii sa te intorci la viata ta de zi cu zi. Sunt semne clare de depresie si nu se trateaza cu curatenie in fata blocului.
prin urmare toti cei ce, venind din strainatate, remarca mai usor mizeria din unele locuri dn Romania, sunt ranchiunosi sau sufera de depresie si au nevoie de tratament specializat... Interesanta teorie, ai incercat sa le-o sugerezi alesilor de la primarie sau chiar de la guvern? cred ca ar fi fericiti sa ne-o serveasca la urmatoarele alegeri.
Nu mi s-a parut ca fetita vivianei a povestit despre alte "culturi si alte moduri de viata" vazute in vacanta, ea a scris despre lucruri simple: strazi curate, lebede pe lac, oameni amabili, spatii amenajate pentru copii... Insa din cate inteleg acestea sunt considerate ca facand parte din "cultura altor popoare", niste chestii de care "trebuie sa profitam in vacanta caci nu le putem avea in fiecare zi acasa" iar cei ce nu sunt in stare sa accepte acest lucru mai bine "nu mai pleaca in concediu", astfel evita ca la intoarcere sa-i "lase nervii" si sa fie catalogati drept depresivi si expediati la tratament psihiatric. Interesant.
bird70 spune:
Si pe mine m-a marcat reintoarcerea in Romania in tinerete. Ma intorceam cu bucurie la parinti si prieteni dar nu puteam sa nu remarc mizeria, oamenii nefericiti, etc. Una din iesirile din tara m-a marcat cel mai tare, aveam aproape 18 ani, atunci am stiut ca voi pleca definitiv, ca de fapt eu imi doresc sa traiesc intr-un mediu civilizat. Povestea e lunga, dar in final am plecat din tara si stiu ca vizita aia a fost momentul cand pentru mine s-a hotarat ca nu imi voi trai viata acolo.
mihaela_s spune:
Noi am fost cu fetita cea mare prima data in strainatate, in SUA si Canada, atunci cand ea avea 7 ani jumate. Dupa 2 saptamani plangea ca nu mai voia sa ne intoarcem, ca ea vrea sa ramana si sa traiasca acolo. Sincer, n-am spus absolut nimic despre diferente, sau cat suntem noi de fascinati de ceea ce vedeam. EA era fascinata mai mult decat noi! Magazine, locuri frumoase, verdeata, oameni politicosi. Astea le vedea ea. Noi am vazut si alte lucruri, dar in mintea ei de copil era destul. Cel mai mult au fascinat-o magazinele de jucarii si cele de haine pentru copii, ar fi vrut sa cumparam toate magazinele. Apoi Muzeul de Stiinte Naturale din Washington si Disneyworld-ul. Bine, aici e ceva de basm, e normal sa fie fascinati copiii, nu e lumea reala. Starea mea de spirit cand m-am intors nu are rost sa v-o spun, e vorba aici de copii...
De atunci am mai fost plecati, impreuna cu copiii, in mai multe locuri din Europa. De fiecare data Diana observa aceleasi lucruri si ma intreba de ce la noi nu poate fi asa...
Drept pentru care, acum la 11 ani s-a acomodat foarte repede in noua tara. Desi suntem numai de 2 luni jumate aici, Diana e deja foarte multumita si ii place absolut tot in jur. Nu ca a depasit faza cu magazinele, e in continuare fascinata de ele, de curatenie si de amabilitatea vanzatoarelor, mai ales ca a mers de cateva ori singura la cumparaturi, dar acum a putut vedea si ca un profesor se poate purta cu un elev ca un camarad si ca respectul reciproc nu dispare, ca se poate face scoala si fara "tras de urechi" si strigate la copii, iar copiii pot sa iasa in pauze fara sa se impinga, sa se respecte unii pe altii si sa fie camarazi in adevaratul sens al cuvantului. Copiii de aici au fascinat-o de-a dreptul. Si a ramas uimita ca nu trebuie sa-si curete cizmele de noroi in zilele ploioase 
.
Copiii nu ajung neaparat sa vada diferentele din cauza parintilor, lucrurile sunt destul de evidente iar un copil de scoala deja e "apt" sa le vada.
Mihaela si fetele mele
Hobby
Donia spune:
Noi am fost in vara asta in Romania cu fetita de 6 ani. Am urcat cu telecabina pe Postavarul, pe cand asteptam toata lumea era relaxata si binevoitoare, insa cand a ajuns telecabina jos si a venit momentul sa ne urcam... potop, toata lumea buluc, calcare in picioare!
Fetita: "Mama de ce ma imping oamenii?"
Eu: "Pai se grabesc"
Ea: "Dar de ce nu asteapta in linie sa le vina randul?"
Eu: "..."
Ea: "Mamaaaa, de ce nu stau oamenii in linie?"
Legenda: linie = coada
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
lai spune:
Si eu imi amintesc de o excursie pe care am facut-o cu ai mei in Suedia cand aveam 12 ani si la plecare, eram pe feribot care se indeparta incet incet de mal, era noapte si se vedeau doar luminile de pe tarm, pierzandu-se incet, incet in zare. Si m-a busit un plans de numa'-numa', ca plecam si cine stie daca o sa ma pot intoarce vreodata si eu nu voiam sa pleeeec.. Nu era prima data cand mergeam cu ai mei in strainatate si chiar avusesem ocazia cu putin timp inainte sa ramanem cu totii in alta tara, si ai mei au luat hotararea sa ne intoarcem in Romania, era la putin timp dupa Revolutie si ei aveau incredere ca se vor schimba lucrurile mult in bine in Romania, deci nu incercau sa imi insufle ideea ca Romania ar fi fara de speranta si ca ar fi mai bine sa putem trai altundeva. Nici n-as putea spune ca in clipa aceea am avut o revelatie si ca de atunci am trait zi si noapte cu gandul ca vreau sa plec definitiv din Romania, pentru ca nu a fost asa, dar atunci in momentul acela asa am simtit..
Lai
simali spune:
Si baiatul meu plange cand ne intoarcem din vacante. Anul acesta am fost pe o insula aproape pustie care avea sat cu numai 50 de locuitori. Totul "basic", plaje pustii, deplasare pe magarus, fara magazine - numai un mic magazin satesc - etc. Si cand a fost ziua de plecare copilul a inceput sa planga. Plangea pentru ca s-a terminat vacanta, cu tot ce inseamna ea, nu pentru ca ne intoarcem in Romania.
alice
grenouille spune:
cu scuzele de rigoare, imi e greu sa cred ca un copil de 9 ani ar putea sa se uite si sa scrie (!!) despre toaletele de pe autostrada (folosite de camionagii...). si iar, imi e greu sa cred ca tot la 9 ani ai obsesie pentru curatienie - din ce stiu eu copiii pe la varsta asta se uita si sunt entuziasmati de altele, nu neaparat de curatenia apei, a ierbii din parc, a vanzatoarei de la supermarket samd.
nu sufar de patriotita cronica, in caz ca s-ar interpreta asta.