Romania vazuta prin ochi de copil

Am deschis un nou topic chiar daca are aceeasi tema Romania.
Fetita mea, dupa ce ne-am intors din vacanta a fost foarte bulversata, a plans si nu a vrut sa se mai intoarca in tara. A vazut niste diferente pe care nu ar fi trebuit sa le observe la cei 9 ani si jumatate ai ei.
Dincolo de frumusetea calatoriei si de faptul ca am vizitat numai frumosul sta un mare adevar.
Si este de datoria noastra sa ne intrebam: Ce fel de tara trebuie sa lasam mostenire copiilor nostri? Cum ne purtam noi cu copii nostri?

Cam asa isi povesteste fata mea vacanta:

In vacanta de vara am fost cu parintii mei in mai multe tari din Europa. Cand am plecat am mers pe Valea Oltului. Mi-a placut foarte mult iar peisajele m-au impresionat.
Am trecut mai intai prin Ungaria. Autostrada e foarte frumoasa iar toaletele de acolo m-au facut sa zambesc: intri, treci usor cu mana prin dreptul peretului si iti vine pe aceeasi teava, in ordine apa sa te umezesti, apoi sapun, apoi apa sa te clatesti si la urma aer cald sa te usuci.
Cam asa sunt toaletele de pe toate autostrazile din mai toate tarile.
In Austria prima intrebare pe care am pus-o mamei mele a fost: “Mami, unde sunt cainii de pe strada?” Am inteles ca nu sunt caini si pisici. Parcurile sunt foarte curate si nu vezi hartii sau mucuri de tigari. Poti sta pe iarba, iar cei care stau acolo si fumeaza se ridica si isi arunca mucurile de tigari in gunoi. Am fost la muzeul de Istorie Naturala care este de zeci de ori mai mare decat Antipa. Mama m-a dus si la Kinder Museum care este de fapt un loc de joaca pentru copii. Acolo am cunoscut copii austrieci si am invatat despre poluare si ce trebuie eu sa fac. Copiii aceia erau foarte linistiti, blanzi si nu am auzit nicio cearta.
Si la hotel si la restaurant toata lumea s-a purtat frumos cu mine si peste tot am avut meniuri speciale pentru copii. Nimeni nu s-a suparat pe mine daca am vorbit prea tare sau am facut prostii la masa. Doamna care a facut curatenie in camera mea de hotel a avut grija de jucariile mele, le-a asezat frumos in pat si le-a invelit.
Am vazut foarte multe lebede si ratuste salbatice.
Nu stiu ce mi-a placut mai mult in Lucerna: lebedele sau ratustele. Acolo oamenii sunt foarte linistiti si foarte buni. Iar lacul la mal este foarte curat si ii vezi fundul. Nici acolo nu am vazut mizerie pe strada. Este un muzeu al transportrilor foarte mare unde au multe locuri pentru copii au chiar si trotinete cu care te poti plimba prin muzeu. Si ei iubesc copiii si se poarta frumos cu ei.
In Basel nu erau lebede dar am vazut foarte multe rate salbatice. Acolo este un rau care se numeste Rhin si lumea face baie in el atat este de curat. Am vazut panouri pe care scria asa: (mi-a tradus mama) cum intretii asa il ai, nu ai voie sa scuipi, sa faci pipi pe strada, sa asculti muzica tare, sa vorbesti cu glas ridicat.
La Paris a fost tot asa frumos numai ca acolo isi arunca tigarile pe strada, dar am vazut atatea lucruri frumoase si atatea muzee si Disneyland incat m-as muta acolo. Si aici oamenii au fost draguti cu mine.
Dupa aceea am ajuns in Luxembourg. Am vazut atatea flori si atatia oameni buni incat nu am mai vrut sa plec de acolo. De aici mama mi-a cumparat ghetute si cizme, iar vanzatoarea nu a lasat-o sa mi le ia pe cele care imi erau bune. I-a dat unele cu un numar mai mare pentru ca sa imi stea piciorul bine in ele, iarna. Mi-a placut de ea pentru ca i-a pasat de mine.
Peste tot pe unde am fost am cunoscut oameni buni, carora le plac copiii si le pasa de ei. Nimeni niciodata nu s-a uitat urat la mine cand am facut prostii. Peste tot am vazut curatenie, flori si oameni veseli.
Nu am vrut sa ma mai intorc in tara. Am plans.
La intoarcere am fost tot pe Valea Oltului dar nu mi-a mai placut. Acum am vazut cat este raul de murdar si plin de gunoaie si sticle de plastic.
Bucurestiul este murdar, oamenii sunt tristi si rai. I-am spus mamei mele ca o sa invat foarte multa engleza ca sa pot sa fac scoala in alta parte. Intr-o tara unde oamenii se poarta frumos intre ei si cu copiii.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

SimonaU spune:

Trist dar adevarat! Cu atat mai trist cu cat a ajuns sa observe un copil de varsta ei aceste lucruri!

eve44 spune:

Viviana parca ai fi vorbit despre copiii mei.
Cel mare are 10 ani si sustine exact aceleasi lucruri ca si copilasul tau.
Eu am rams uimita cum si-a expus punctul de vedere in legatura cu diferentele dintre tara noastra si alte tari europene.
Cel mic are 4 ani si zilele astea si-a exprimat dorinta de a face o plimbare cu metroul bucurestean.
Nu-ti spun ce dezamagire a avut cand a vazut ce urat miroase in statia de metrou si cat de rai sunt oamenii si cum se impingeau de parca erau intr-o cireada.
Nu cred ca mai apucam vremurile cand vom avea si noi o capitala curata si civilizata .


EVE

"Cu penele altuia te poti impodobi ,dar nu poti zbura."L Blaga

Ramonika spune:

oricum, nu ar trebui inoculata copiilor ideea ca singura solutie e plecarea din tara, ci mai degraba ce pot face (cand vor fi mai mari) sa scoata tara dintr-o astfel de situatie si sa imbunatateasca lucrurile.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor

Lali spune:

Viviana, eu nu mai sunt de mult copil si am aproape aceleasi sentimente ca fetita ta ori de cate ori ma intorc in tara. Doar ca mi le reprim mai bine...

Poate ca nu sunt exact la subiect dar azi, in Bucuresti m-am gandit la acelasi lucru: cum ne purtam intre noi si de ce mai degraba rabdam toate micile mizerii ale vietii de zi cu zi decat sa facem un efort sa le schimbam.
Ma explic:
Azi, in Piata Unirii, deci in centrul Bucurestiului erau niste santuri imense in asfalt, pe trecerea de pietoni. O batranica a ramas descumpanita in fata lor dupa ce a traversat strada, nu avea cum sa sara santul, iar masinile treceau deja in viteza pe langa ea. Era greu sa acopere santul in care evident nu lucra nimeni cu o placa in dreptul trecerii de pietoni ? Un carucior de copil sau un invalid nu aveau nici o sansa. M-am gandit sa opresc sa spun politistului din intersectie, dar am trecut mai departe.
Alt exemplu: eu stau vis a vis de Bucur Obor si e plina intersectia de vanzatori ambulanti care striga mereu preturile si fac un vacarm si o mizerie de nedescris. In primavara am inceput sa sun sistematic la Politie si ii alungau de 2, 3 ori pe zi, chiar cateva luni nu au aparut deloc. Dar nu am mai sunat si de vreo luna iar e plin. Se pare ca sunt singura care suna...
Azi, am fost la o firma de avocatura ai carei clienti suntem iar omul de ordine nu ne-a lasat sa parcam pe cele doua locuri libere din curtea lor pentru ca erau retinute pentru avocatii patroni, noi, clientii a trebuit sa scoatem masina in strada cat am stat acolo, pentru ca locurile de parcare trebuiau sa fie pastrate goale, in caz ca vine patronul sau nevasta lui (care puteau sa ne blocheze pe noi de exemplu, cele 15 minute cat am stat inauntru si apoi sa isi ocupe locurile lor). Eu am protestat, sotul meu a zis, lasa draga, ce conteaza ca noi suntem clienti, cautam aiurea locuri pe strada...

Si sunt convinsa ca fiecare trecem zilnic pe langa situatii in care putem face ceva, dar nu facem intotdeauna. Eu cred ca asa se poate schimba ceva, din ce am vazut eu, austriacul sau neamtul reclama instant ce nu ii convine si isi cere drepturile, si daca majoritatea fac asa, autoritatile si firmele sunt obligate pana la urma sa isi faca treaba...




Lali si Dragos (27 decembrie 2004)

"Daca ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa ii iubesti " Maica Tereza

Marox spune:

Bun, ati avut noroc ca ati fost la Paris, care e vitrina Frantei pentru turisti. La disneyland cred ca erau mai multi straini decit francezi. Dar daca fetita ta ar fi trait in Franta ar fi putut sa-ti spuna:

- mama, am vazut muuuulti rahatei de catel in Boulogne/Mer
- mama, (nici) astazi nu avem invatatoare la scoala. E absenta de 3 saptamini si se pare ca nu va veni pina la Craciun. Doamna directoare a zis ca are "excelente motive ca sa fie absenta". Intre timp noi sintem impartiti in alte clase.
- mama, daca lucrezi la Paris, ia-ti zile de concediu saptamina viitoare pt ca va fi greva in transporturi, administratie, etc. Se stie cind incepe si nu se stie cind se termina.
- mama, sper sa nu ne imbolnavim in week-end pt ca nu exista medic de urgente la cabinet si la spital se asteapta 6 ore!
- mama, mi-a spus de la scoala ca trebuie un control de dioptrii. A, da, nu se poate puiu', sintem in septembrie si doctorul nostru ne poate primi de-abia la anu' in mai! Si inca pe tine nu te poate primi pt ca nu esti inscrisa la el, iar el nu mai accepta alti clienti, ca de altfel toti ceilalti doctori de la noi din oras (Orléans-150000 loc.)

Boo spune:

Viviana nu mai sunt de mult copil dar crede-ma ca am aceleasi sentimente cu fetita ta cand ma intorc din concediu. Pur si simplu ma apuca depresiile cand vad in ce hal am ajuns cu totii aici in Romania .. si mai ales in Bucuresti. Oamenii mi se par pur si simplu frustrati, colerici, insensibili, mitocani .. si lista poate continua. Exemplele sunt multiple, nu trebuie decat sa scoti capul afara din casa. Mizeria de pe strada .. nebunia din trafic .. batjocura cu care te trateaza funtionarii, medicii, politia, vanzatorii din magazine - doamne fereste sa ai nevoie de ceva vreodata .. nesimtirea dusa la extrem a unor oameni...
Poate ca si in alte tari se intampla multe lucruri care nu sunt normale, poate ca noi mergand in concediu nu vedem decat lucrurile frumoase de multe ori, dar totusi parca la noi s-au strans toate lucrurile proaste ! Mie una mi se pare incredibil tot ce se intampla. Nu pricep cum nimeni nu ia atitudine la nimic, cum toti acceptam sa fim tratati in halul asta, cum stam cu capul plecat si nu comentam cand un functionar ne trateaza urat, dar vecinului ii taiem cauciucurile ca ne-a luat locul de parcare ..
In ce tara ne crestem copii ? .. E retorica intrebarea ...

viviana spune:

Ramonika, nu inoculam copiilor aceste idei. Ei observa si pot face diferente.

Ei mai observa adultii care se poarta diferit si care la urma urmei reprezinta un model pentru ei.
Noi ca parinti sunt convinsa ca facem multe pentru ei si le dam educatie cum se cuvine. Dar nu suntem secondati de un sistem educativ bun si unitar in scoala.

La Kinder Museum din Viena lucruruile s-au petrecut cam asa: era de fapt un loc de joaca pentru copii (unde iti lasai copilul singur daca doreai)si la fiecare 3 ore aveau o alta tematica. Noi am prins tematica cu poluarea. O doamna le-a povestit despre poluare, dar nu le-a aratat lucrurile rele (cum se face la noi prin cartile de naturale) ci numai doctorii poluarii personificati pentru fiecare element poluant in parte. Dupa aceea i s-a spus ca se poate duce la joaca, poate face orice si atinge orice. Acolo a facut un portofel dintr-o cutie de carton de suc, a sortat deseuri casnice in cadrul unui concurs, a facut o morisca din deseuri de carton si lemn plus alte si alte jocuri pe aceeasi tema.

Degeaba ii spui copilului sa nu arunce hartii pe jos daca ii vede pe adulti facand-o. Si tot atatea exemple pe care le putem da fiecare dintre noi.

Noi, adultii, trebuie sa ne schimbam pentru ca ei sa ne poata imita la maturitate.

Copila mea mi-a reprosat intr-o zi ca sunt prea buna, ca nu tip ca nu o bat si ca ma port frumos si cu cei care ma enerveaza si ca alte mamici nu sunt asa.
Ati citit bine REPROS. Va dati seama ce vede ea in jurul ei de a ajuns sa-i fie "rusine" cu mine ca sunt prea bine crescuta?

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

danangie spune:

Buna seara,

Frumos povestit de fetita ta. Felicitari.

Ce pot eu sa va spun.........eu am o nepoata de 8 ani. GIULIA. e o comoara de fetita. Giulia s-a nascut in Romania. A trait in Romania pana cand a implinit 2 ani si 8 luni. Am adus-o aici ca sa incercam sa o dam la gradinita. 2 zile. Atat a rezistat. A plans in acele 2 zile cum nu a mai plans niciodata. Sora s-a decis sa o trimita inapoi in Ro ca sa inceapa gradinita acolo. A stat in Ro pana cand a implinit 7 ani. Pana la aceasta varsta si-a facut in fiecare vara vacanta aici in Italia. Deci, de anul trecut Giulia sta aici. Merge la scoala de aici, stie italiana la perfectie, viziteaza foarte multe locuri, atat cu scoala cat si cu noi. Dar..........vreau sa va spun cu mana pe inima ca Giulia noastra prefera Romania. O intreb mereu de ce prefera Ro in locul Italiei. Imi zice.....in Ro am copiii mei....(amicii ei de cand se stie), sta afara foarte mult.....aici in Italia nu e ca in Ro ca iti poti lasa copilul la scara blocului sa se joace cu copiii vecinilor, acest lucru ii lipseste cel mai mult. Ii place in Ro ca acolo sunt snacksuri bune, dulciuri bune, ii place acolo ca nu trebuie sa dea explicatii ca de e din Ro, ca de ce nu are tata, ii place Ro ca acolo sta mamaita si tataita, ii place casa lui mamaita si lui tataita.....Giulia sufera dupa Ro. Giulia si maine s-ar intoarce in Ro. Giulia e asa. Nu o intereseaza ca in It nu sunt caini pe strada, ca wc-urile sunt curate, (si va pot spune ca marea majoritate nu sunt ok), nu o intereseaza ca aici e frumos , ca da parcurile sunt foarte frumoasa.............Giulia vrea si duce nostalgie Romaniei.......poate vi se pare straniu.....dar stiu ca Giulia in fundul sufletului ei sufera ca e aici. Ii place Romania pentru sarbatorile de iarna. Nu va pot spune cat sunt de urate sarbatorile de iarna a italienilor. Nu simti deloc ca e Craciunul.....ca e Revelionul.....a parte pocnitorile..........de asta Giulia iubeste Ro.....dar poate gresesc cand spun ca iubeste chiar Romania.........ea iubeste locul unde a crescut si acolo vrea sa se intoarca....indiferent daca e curat sau murdar.......

---

mult asteptat

simali spune:

Eu am vazut multi parinti care odata iesiti din Romania, in loc sa se bucure de vacanta, incep sa-si amarasca viata facand continuu comparatii cu "uau cum e la ei", "daca era asta la noi..." sau "la noi nu o sa vezi in veci asa ceva", sau "nu se compara cu ce e la noi".
Copiii aud si incep, fara sa vrea sa gandeasca la fel.

Este trist ca o fetita a fost intr-o calatorie in strainatate si in loc sa faca o compunere entuziasta despre lucrurile superbe pe care le-a vazut acolo a facut o compunere dezamagitoare si plina de ranchiuna despre faptul ca nu poate avea asa ceva in fiecare zi acasa. Dar calatoriile pentru asta sunt facute. Sa cunoastem alte culturi, alte moduri de viata, pe care, desigur nu le putem lua acasa. Daca te intorci din concediu si vii cu nervii la pamant mai bine nu te mai duci in concediu. Inseamna ca nu poti procesa distractia, ca nu te tin nrvii sa te intorci la viata ta de zi cu zi. Sunt semne clare de depresie si nu se trateaza cu curatenie in fata blocului.

Nu spun ca pe mine nu ma deranjeaza mizeria care exista in unele locuri din tara. Dar intamplator locuiesc inr-un oras detul de curat, pe o strada frumoasa si am o gradina pe care foarte multi occidentali si-ar dori sa o aiba. Pe langa toate acestea am in jurul meu familia si niste prieteni care gandesc exact ca mine.

Cred ca daca fiecare ar incerca sa faca o gradina in desertul in care traieste, lumea intreaga ar fi un loc inflorit. E usor sa te uiti cu invidie in curtea altuia. Este mai greu sa te apuci de plantat. Iata ce-i spun eu copilului meu si copiilor prietenilor in timpul calatoriilor in strainatate.

alice

mariamunteanu spune:

Danangie, toti copiii plang la inceput la gradinita pana cand se acomodeaza. La copiii mei, desi sunt nascuti aici, acomodarea a durat 4 saptamani, iar dupa acest timp s-au obisnuit si le-a placut.
Deci nu tara straina este motivul pt. care a plans la gradinita.
De la 7 ani sigur ca e greu sa-i schimbi locul, mai ales ca merge la scoala. Copiii se obisnuiesc in orice tara daca vin de mici si daca traiesc impreuna cu parintii.

Inteleg ca de la 2,8 ani si pana la 7 ani nepoata ta a trait departe de parinti. Scuza-ma, dar aici e alta problema despre care nu vreau sa vorbesc pt. fiecare procedeaza cum crede cu propriii copii.

Maria