viata ca-n filme...
Raspunsuri - Pagina 2
dya spune:
Maudi 
Ai pus punctul pe i (ca intotdeauna de altfel). Voiam sa raspund si eu dar ideile mele se regasesc partial in ceea ce tu ai spus atat de frumos!
mignone spune:
Dragele mele, stiu ca si eu si voi in parte aveti dreptate. Maudi, tu imi citesti gindurile, sau cum ? M-am gindit si eu la asta, poate chiar el ma vede ca pe o prietena buna si doar sufletul meu a luat-o razna, el mi-a spus ca ar fi nedrept pentru binele pe care i l-am facut si eu si sotul meu sa intervina intre noi. Am inteles si am respectat asta (si o respect in continuare), dar cred ca n-am vazut dincolo de ce am vrut sa vad. Uneori ratiunea ne joaca feste, mai ales cind isi baga si Cupidon coada... Cit despre dependenta, nu cred ca ai dreptate - da, imi place mult sa ofer, simt ca inima mea e capabila sa daruiasca, si ca iubirea nu e irosita, chiar si atunci cind ramine neimpartasita. Am sa incerc sa iau o decizie cu mintea, nu cu sufletul, mai ales ca e doar decizia mea, nu pot sa fac rau cu buna stiinta niciunuia dintre ei.
Va pup pe toate si va multumesc pentru tot ce mi-ati scris. Imi daruiti tarie si optimism, si asta e ceva nepretuit.
dienuca spune:
Mignone, sa nu fie un fel de razbunare a ta mai mult sau ami putin constienta:
dienuca spune:
scuze, am apasat din greseala pe buton.
Asaaa, deci unde ramasese? A poate te razbuni pe el, ca si el ti-a facut-o tie. Ma gandesc, si eu.
Trebuie sa o lasi mai moale cu el. Sasuake are dreptate. Aceasta este o relatie "neconsumata" si vezi numai ce-i frumos la ea. Este normal. Eu pot spune ca am simtit ce simti tu, dar nu se compara situatiile. Eram prietena cu un tip si mi s-a pus pata pe altul, dar nu a durat mult. Nu mai stiu care a fost motivul, dar s-a terminat la fel cum a inceput. Este neplacuta situatia in care te afli, dar trebuie sa iesi din ea. Si numai tu poti sa faci asta. Asa ca ... go for it. Trebuie sa te si hotarasti ce vrei.
Ai grija de tine
Diana
Grace spune:
Eu am invatat de mult ca barbatii sint de doua feluri: cei care au intentii serioase si cei care, evident, nu au. So, un barbat care are intentii serioase iti marturiseste ca te iubeste, te face sa stii si sa simti ca asta isi doreste cu adevarat, te convinge chiar de acest lucru si isi face planuri de viitor din care faci parte si tu. In al doilea caz, este clar genul de barbat care provoaca cu buna stiinta situatii in care senzualitatea ta este atinsa si care te face sa visezi cum ar fi daca... asa cum numai o femeie poate visa, el urmarind de fapt sa te aduca doar in patul lui si nimic mai mult. Un barbat hotarat care stie ce vrea si daca vrea cu tot dinadinsul ceva, "pune mina si ia", nu asteapta un de zile sa treaca. Parerea mea este ca trebuie sa te gindesti f.f. bine si sa hotarasti in consecinta. Numai bine iti doresc.
anis spune:
Nu stiu de ce..dar eu una ..as alege dragostea.L-as alege pe cel care il iubesc si nu m-as crampona de diferite aspecte (chiar daca ar fi vorba si de copii)....viata e prea scurta si nu merita sa faci compromisuri care te fac nefericita!
AniS
Monica-Elena spune:
Atentie sa nu dai vrabia din mana pe cea de pe gard.........
Monica
Mausin spune:
Situatia aceasta imi este familiara deoarece am trecut si eu prin acelasi lucru. Cunosc framantarea, durerea si tensiunea teribila, traind-o pentru mai mult de un an. Asta este prima data cand vorbesc despre ceea ce mi s-a intamplat; felicitari celor care sunt in stare sa ceara un sfat - si sa suporte criticile; felicitari si mai multe celor care sunt in stare sa dea un sfat obiectiv. Eu n-am putut face nici una, nici alta multa vreme.
Situatia mea a fost similara; mi se destrama casnicia pe zi ce trecea, dar nici eu nici sotul meu nu vedeam asta; ne complaceam intr-o stare mediocra, in care ar fi trebuit sa fim fericiti - heh, nimeni nu tipa, nu zbiara, nu acuza, nu nimic, nu tu lipsa de bani, nu tu probleme deosebite... dar acum STIU ca nu eram fericiti, ci ne ascundeam de noi insine.
N-am putut O DATA sa spun un cuvant rau despre sotul meu, si totusi, a aparut ALTUL. Legatura nu a fost fizica, ci mentala; dar putea foarte bine sa fie, nu-mi fac iluzii... si putea sa fie oricine, numai sa fie cineva. Dar atunci nu stiam asta, credeam ca mi-am gasit sufletul pereche, jumatatea, pe EL.
O sa trec peste detaliile care ilustreaza suferinta la care am supus pe toata lumea in timpul asta, inclusiv pe mine; suficient ca rahatul devenise foarte exploziv si numai mana sortii ca sa spun asa m-a ferit de a lua decizii pe care le-as fi regretat ulterior; sau poate ca nu; nu mai conteaza. Oricum, vreme de mai mult de un an am ratacit prin diferite faze.
Intai mi-am invinovatit sotul ca m-a indus in eroare -sau asa ceva- fiindca nimic nu mai era ca inainte; bratele sale nu mai erau atat de primitoare, umarul sau nu mai era asa de "impermeabil" si capabil sa preia lacrimile mele. El era singurul vinovat; nu ne potriveam, de fapt, in nimic. (Cui ii place astrologia stie ce bine se potriveste un rac cu un varsator. Deloc.) Nu aveam aceleasi gusturi, aceeasi modalitate de exprimare, aceleasi obiective, nimic, nimic. Doar o dorinta de a nu ne rani reciproc degeaba, care unii ar numi-o respect. Ei bine, pentru atata lucru, respectul, nu se merita... Si am inceput sa ma gandesc serios sa-mi iau naibii zborul inspre zarile albastre in cautarea fericirii.
CELALALT ... ce greu mi-e sa vorbesc... heh... NU s-a dovedit a fi un ticalos, cum ar fi normal intr-o telenovela; a fost un om deosebit, un PRIETEN, si rabdator pana la Dumnezeu si 'napoi - asta m-a si atras la el. Am invatat multe din aceasta relatie virtuala. Mi-am dat seama cat de mult conteaza pentru mine ca celalat sa aiba NEVOIE de mine, si sotul meu nu mai dadea semne de asa ceva; nu mai era practic nimeni pe lumea asta care sa aiba nevoie de mine... pana intr-o zi, cand fiind atat de disperata din cauza cercului vicios din mintea mea si incapacitatii mele de a lua o decizie (credeti-ma, situatia era disperata, incepusem sa iau Zoloft la greu si corpul sa-mi cedeze fizic), am avut o revelatie: EXISTA o persoana care are nevoie de mine, si aceea este EU!
Incet incet am inceput sa-mi daruiesc mie insami ceea ce incercam sa daruiesc lumii intregi, care parea imuna la eforturile mele; toata dragostea din mine in primul rand. Am inceput sa ma lupt pentru mine insami ca si cum m-as fi luptat pentru cel iubit; mi-am dat seama cat de mult merit. MERIT! Merit sa fac pentru mine tot ceea ce incercam sa fac pentru ceilalti... si nu reuseam. Ei bine, CEI DOI au ajuns sa nu mai fie focus-ul meu principal; eu am ajuns sa imi satisfac dorintele cele mai intime - lucruri care pana atunci erau pe planul tz, cum ar fi hobby-uri din copilarie, cititul in loc de uitat la tv, alergatul pe afara in ploaie in loc de vegetatul langa "caminul" casnic si asteptatul ca oricare din EI sa zica ceva... si in general am inceput sa fac orice imi trecea prin cap si simteam tragere de inima sa fac.
Si toate astea, dintr-un "split" psihologic, dintr-o incapacitate de decizie... din toate astea a rasarit in sfarsit EU. Si tot rasare, in fiecare zi.
Cum s-a sfarsit povestea? hai s-o spun si pe asta. Fiecare stia de fiecare, asta e clar. Toata lumea era "impartiala" si arunca matza in curtea celuilalt. De FRICA, asta e clar. Eu evident, nu eram in stare sa iau o decizie. Dar am mers pe calea mea; si intr-o zi, nu l-am mai "iubit" pe celalalt; intr-o zi, iluzia s-a transformat in ceea ce era menit sa fie: doar doi oameni care s-au intalnit si si au avut de invatat unul de la altul. Iar asta a coincis cu ziua in care el, celalalt, s-a "retras". Fara vorbe, fara durere, fara explicatii nenecesare. A plecat. Si a coincis cu ziua in care sotul meu mi-a spus - foarte atipic pentru el - "eu ma voi lupta pentru dragostea ta". Si Dumnezeu, sau cine ne iubeste acolo - a luat decizia pentru mine, nehotaratul... si s-a uitat, si a vazut ca a facut bine...
Toata lumea a invatat o gramada de lucruri ... eu am invatat ca nu trebuie sa fug niciunde ca sa ma regasesc pe mine insami, si ca daca fug, intotdeauna fug doar de problemele MELE personale. Sotul meu a invatat sa fie un PRIETEN, iar celalalt a invatat ca uneori oamenii sunt singuri pentru ca asta este ce le e necesar; sau cine stie ce a mai invatat... si au trait happily ever after... pentru ca asa au vrut.
Mie mi-e bine acum; STIU ca sunt multe, multe de invatat fiind cu o persoana cu care te potrivesti NU. Nu e simplu, dar cu siguranta, e foarte interesant sa pricep cum gandeste cineva care e atat de diferit; invat mult mai multe acum, incercand sa inteleg, decat opunandu-ma.`Si el la fel; i-a fost de ajuns GROAZA ca o sa ramana singur; la urma urmei, cum era? "Si omul nu era facut sa fie singur [...] si si-a luat o nevasta"... sau asa ceva...
Se spune cum caci confesiunea face bine la suflet; ei bine, numai cand e facuta la momentul oportun.
Sa fiti fericiti!
Arhistefy spune:
Mausin, si tu sa fii fericita, draga mea. Am avut multe de invatat din povestea ta si voi incerca si eu sa incep sa inteleg decat sa ma opun. Mai ales ca barbatul meu este Leu iar eu Capricorn (doua pietre tari...).
Cu mult drag,
Mihaela
mignone spune:
Draga Mausin, nu-ti pot spune cit m-au zdruncinat vorbele tale ! Nu credeam ca exista ceva atit de similar ca doua povesti identice pe lumea asta... inteleg poate mai bine ca oricine ce ai simtit, ce suferinte cumplite ai indurat, si sper sa pot si eu sa descopar - sa MA descopar singura, sa fiu in stare sa iau o decizie sau sa astept o decizie de undeva de sus, sau din partea sortii... cine stie ? E greu, e multa suferinta - de ce s-o sporim si noi ? Si mai grea e senzatia ca niciodata nu stim ce e bine si ce nu, decit poate prea tirziu, ne conducem dupa legi ale moralei sau dupa inima... of Doamne, sper sa am puterea ta !