viata ca-n filme...
Salut fetelor,
Ma bucur mult cind citesc mesajele de pe acest forum, mereu aveti o vorba de incurajare pentru fiecare, si parca ati fi o familie largita, desi am vazut ca multe sinteti raspindite in diverse colturi ale lumii (sau poate tocmai de-asta mereu se gaseste o mina intinsa, un umar pe care sa plingi).
As vrea sa va spun dilema mea, caci eu ca pe o dilema o simt, desi nu stiu ce sau daca as putea sa fac - si agonia e mai coplesitoare decit fericirea de multe ori.
Sint casatorita de aproape 8 ani, destul de fericita chiar. Am avut si perioade mai negre, sotul a mai "calcat pe alaturi" ca orice barbat, l-am iertat, ma rog, a trecut (a fost la inceput, cind eu eram tinara si naiva, iar el era "vedeta" tuturor si vroia sa-si mentina acest statut). Oricum, in timp drumul s-a mai netezit si pot spune ca avem o casnicie fara hopuri prea mari.
Nu de mult (un an si ceva) am plecat din tara, si intimplarea a fost sa cunosc un prieten bun de-al lui, plecat si el de ceva vreme din tara. Ne-am imprietenit toti trei, dar eu dupa a doua intilnire cu respectivul deja simteam mai mult decit simpla prietenie prima oara cind mi-a sarutat mina am simtit fizic un curent electric prin tot trupul... pe scurt m-am indragostit pina peste urechi de el, de firea lui blinda si afectuoasa... El stie ca il iubesc, si stiu ca si el simte ceva pentru mine. Poate nu la fel, dar s-a atasat mult de mine. Ne scriem des (in ultima vreme am lasat-o mai moale, ca ajunsesem deja la 5-6 mesaje pe zi - aparent nevinovate, o gluma, o poezioara, un filmulet, un "te pup" sau "ai grija de tine"), comunicam formidabil si descoperim uneori ca ne gindim la acelasi lucru in acelasi timp.
Dar el e mai mare cu vreo 10 ani si a trecut printr-un divort, stiu ca a suferit mult si ca nu vrea sa-mi strice viata si nici eu nu am curaj sa "misc" ceva. Au fost citeva momente cind ne-a cam luat valul, dar am reusit sa ne oprim la timp si sa ne dezmeticim. Eu sunt casatorita, sotul ma iubeste (stiu, o sa ma criticati ca nu apreciez ce am linga mine !! dar e peste puterile mele), el e loial, sau poate sentimentele lui nu sint atit de profunde... E complicat rau. Si mai rau e ca fara sa vreau creez situatii jenante, fiindca atunci cind ne vedem sau iesim impreuna cu alti prieteni e foarte greu (cel putin pentru mine, sunt ingrozitor de transparenta) am ochi numai pentru el si practic dintr-un cerc de amici noi vorbim doar intre noi, ochi in ochi, ceilalti ajung sa nu mai existe.
As avea nevoie de pareri, sfaturi, critici, orice imi puteti da... daca ati trecut prin asa ceva. Cum sa fac sa nu ne mai chinuim ? Sintem buni prieteni, n-as vrea pentru nimic in lume sa facem un pas gresit si apoi sa regretam (n-am trecut niciodata de atingeri si mingieri si oricum ne-am simtit stinjeniti dupa aceea, stiind ca e gresit si interzis). Tin si la sotul meu, asta e cel mai greu, sintem de mult impreuna si nici nu vreau si nu pot sa stric prietenia lor... nu mi-as ierta-o niciodata. Nu vreau sa-i pierd pe amindoi, dar ma tem ca nici nu-i pot avea pe amindoi la nesfirsit...
Raspunsuri
Oana_B spune:
Ai plecat din tara singura sau impreuna cu sotul? Pare putin ciudat ca el nu reactioneaza la faptul evident ca tu ai ochi numai pentru prietenul lui. El ce zice? Asa cum ai expus problema sotul tau pare putin inexistent si totul pare in ceata.
Oana_B
ruxij spune:
Draga mignone,
E foarte greu sa dai un sfat intr-o astfel de situatzie. Uneori se mai intampla si lucruri din astea. Parerea mea este ca prietenia voastra cu acest barbat trebuie intrerupta. Nu mai exista prietenie, cade pe planul doi, atunci cand e vorba de familie. Avetzi copii? Catzi ani ai? Daca avetzi si copii, atunci cu atat mai mult nu trebuie sa itzi strici casnicia. Trebuie sa fii foarte precauta si atenta, stiu ca e greu atunci cand exista o astfel de atractzie.
Prietenul, ca si prietena cea mai buna, nu sunt decat "o ciuma", cand e vorba de casnicii.
Alta intrebare este, tu stii ce intentzii are barbatul acela? De ce a divortzat? De unde stii ca "a suferit", sper sa nu fie vreo stratagema din partea lui, asta e o placa des folosita de barbatzi, cu "suferintza". Daca e iubire adevarata si nu sunt copii, el are intentzii serioase si nu doar sa seduca nevasta prietenului, cred ca pana la urma tzi se strica actuala casnicie si incepi alta noua. Dar nu te-as sfatui. In orice caz, oricare ar fi situatzia completa, pentru ca nu stim decat partzial ce se intampla, daca vrei sa pastrezi actuala casnicie, cu toata suferintza ta, barbatul acesta tb. sa dispara din viatza voastra. "Prietenii" vin si trec, putzini raman intotdeauna, o casnicie ar trebui insa sa dureze toata viatza. Ar trebui sa se retraga el discret, sa ii sugerezi cumva lui, tzie itzi va fi cam greu sa explici situatzia, fara sa iasa scandal. Daca nu vrei cu tot dinadinsul sa itzi mentzii casnicia, vezi ca potzi patzi si mai rau, adica sa ii pierzi pe amandoi. Daca el nu vrea sa se retraga singur, trebuie ca tu sa iei taurul de coarne, sa strangi din dintzi si sa ii spui sotzului tau cate ceva despre situatzie, sugerandu-i totodata ca ar fi mai bine sa nu va mai intalnitzi cu el. Cred ca va intzelege daca vei sti cum sa pui problema. Iarta-ma, sa stii ca acest fel de iubire trece si viatza ta poate ramane serios "sifonata" ulterior si e mare pacat, pentru ce? De ce sa te legi la cap, daca nu te doare? Gandeste-te, ce e in interesul tau si ce nu, nu vreau sa fac morala. Eu una dupa asta ma cam ghidez demult si de obicei coincide si cu morala. De ce sa faci lucruri care nu itzi aduc nimic bun tzie in primul rand, cand ai putea alunga din preajma ta ceea ce itzi tulbura viatza. O sa uitzi si o sa ramana o amintire frumoasa.
Imi pare rau ca treci prin asa situatzie dificila, itzi urez multa intzelepciune sa iesi cu bine din aceasta incercare, iarta-ma te rog pentru incoerentza, nici nu am intzeles f. bine situatzia exacta.
Numai bine!
ruxij
Andrada spune:
Draga Mi,
Sfatul meu se refera numai la cazul cind n-ai copii.Legea si morala spune ca nu poti avea doi barbati deodata, din pacate (:). .Gindeste-te bine cu care ti-ar place sa ramii, cu care iti place sa maninci, sa dormi, sa vorbesti, sa ai copii, sa imbatrinesti in cele din urma.
Spui ca-ti iubesti sotul. Ceva nu merge insa bine daca "ai reusit" sa te indragostesti de altcineva. Incearca sa afli ce este acel lucru. Poate nici celalat nu-l are, sau poate nu-i asa important in cele din urma. Sau poate il poti obtine totusi de la sot.Da-ne mai multe amanunte...
Curaj pentru o decizie inteleapta,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
sasuke spune:
mignone : problema este extrem de complexa, cu multe necunoscute, dar care poate exploda in orice moment !!! Cu consecinte grave pt. toti cei implicati... Asta nu inseamna ca nu te inteleg, mignone, intr-adevar ceea ce traiesti tu pare subiect de film dar sa stii ca se intimpla des si in viata. Barbatul de care te-ai 'indragostit' chiar poate fi o persoana minunata, poate te intelegi perfect cu el,dar...caci exista un mare dar, dincolo de considerentele morale si etice ale situatiei... Tu cu acel barbat te intilnesti mai rar, si in rastimpurile in care sunteti impreuna nu aveti timp sa va descoperiti decit partile frumoase, dar daca ai locui cu el impreuna ai realiza faptul ca sunt si lucruri care va deosebesc, ca sunt si probleme pe care le priviti/judecati/ apreciati in mod diferit, ca va mai si certati, etc...lucruri pe care le traiesti, de altfel, alaturi de sotul tau, si care sunt normale intr-o casnicie, chiar super-reusita de e... Ca sa rezum, cred ca e vorba despre un fel de "dragoste platonica", perfect explicabila... in viata nu exista doar o singura persoana minunata, intelegatoare, maleabila, romantica, etc... sunt foarte multe... si nu ne putem casatori cu fiecare dintre ele !!! ( desi ar fi interesant...;-}} ). Nu inseamna ca daca, pentru o persoana deosebita, simti ceva deosebit, ceva special, nu inseamna ca nu-ti mai iubesti jumatatea... eu cred ca poti sa simti ceva, sa placi foarte tare si pe altcineva, si sa-ti manifesti aceasta "dragoste" prin cuvinte frumoase, prin sfaturi, cind e la greu, prin ajutorul acordat cind e la greu... iar cind vei vedea ca e fericit ca l-ai ajutat si ca-l tratezi un pic mai special decit pe ceilalti, vei fi fericita si tu... si asta iti va satisface toate asteptarile pe care le ai in legatura cu aceasta frumoasa si misterioasa 'dragoste'...
ralu spune:
Draga mea,
Sfatul meu este urmatorul: sa incerci sa nu te mai vezi si sa nu mai comunici cu acest prieten o luna sau chiar doua. Sa incerci sa iei un pic de distanta. La inceput iti va fi greu, dar pe urma vei putea sa vezi lucrurile mult mai clar. Asta cred ca este PRIMUL PAS pe care trebuie sa-l faci, apoi vei stii singura cum sa procedezi!!!
BAFTA!!!
Oricum 2 barbati in acelasi timp nu cred ca se poate fara sa ranesti pe unul dintre ei la un moment dat. S-ar putea sa-i pierzi pe amandoi!! Stii tu: cine fuge dupa 2 iepuri nu prinde nici unul!!!
Multa sanatate!
Ralu-mamica Ioanei
petruta spune:
quote:
Sint casatorita de aproape 8 ani, destul de fericita chiar.
In primul rind: Bine ai venit !
Sa revin la subiectul tau : personal nu cred ca merg cuvintele "destul de " alaturi de "fericita". Mie mi-a sunat ca si cum te-ai cam saturat de fericirea asta, sau te sufoca, sau e prea monoton. Eu cred ca daca esti "foarte" fericita cu cineva nu mai incape si un altul linga acea fericire.
Pai e greu sa dai sfaturi, desi, intilnim situatzii de genul acesta. Le vedem, si nu facem decit sa pastram comentariile pentru noi gen: " Ia uite si la astia ! Sotul ( sotia) o stii?! Ce fraier(fraiera)! Nu-si dau seama ce fac ?!" etc. A fi admirata ca femeie si de altcineva decit de sot nu-i tot una cu a fi iubita. Nu lasa sa te ia valul. Totul este sa vezi diferenta. Poate ca nici barbatul respectiv nu stie ce-i cu el. In general dupa un divortz fiecare cauta un punct de sprijin.
Tu esti in masura sa hotarasti ce sa faci.
Incerca sa privesti si tu din "exterior" situatia. Cum ti se pare ?
Iti urez multa intzelepciune
Petruta & bb Mihai
http://community.webshots.com/user/gabrielmil
mignone spune:
Va multumesc mult pentru toate parerile, ma ajuta sa-mi limpezesc un pic mintea. Cred ca in momentul asta distantarea ar fi cea mai buna solutie, ca sa nu sufere toti din jurul meu. M-am gindit si eu la asta in ultimul timp (situatia dureaza deja de aproape un an), numai ca n-am fost in stare s-o fac. Si nu doar pentru ca ma simt singura aici, lipsita de tot ce era familiar in jur, si nici fiindca el e singur si a fost foarte bolnav, ci pentru ca ii pretuiesc mult prietenia, mai presus de sentimentele celelalte pe care le am pentru el. Am primit o "critica" pentru vorbele mele "destul de fericita" - stiu ca nu se potrivesc una linga alta, dar asta e situatia. La inceput a fost iubire mare, eu nu aveam ochi pentru altcineva, eram flatata ca un tip ca el se uita la mine, cu timpul insa a devenit ceva mai plat - el a avut citeva legaturi pentru care l-am iertat (dar nu am uitat din pacate), eu trebuia sa trag mereu greul si sa lucrez si sa merg la scoala in acelasi timp, in timp ce el statea acasa si se uita la televizor, plingindu-se de viata grea din Romania... se aduna, si ajung la 30 de ani sa ma simt uzata (cum mi-a si spus-o odata!) fizic si moral... Si nu e vorba ca celalalt m-a admirat sau mi-a acordat atentie ca unei femei (el ma vede, sau cel putin asa zice, ca pe fiica lui), ci ca avem poate suflete surori. L-am ajutat cind a avut nevoie dupa despartirea de sotie si dupa operatie, cind si-a pierdut si slujba si era singur intr-o tara straina. Si asta ne-a apropiat foarte mult, si asa am invatat sa-i citesc sufletul si sa vad cit de minunat este. N-am vorbit niciodata despre vreo posibilitate, dar dupa un moment de "ratacire" mi-a spus ca nu vrea sa distruga ceva atit de minunat ca relatia pe care o avem. Si nici eu nu vreau asta, De-asta mi-e atit de greu sa iau o decizie definitiva, e dureros si nedrept ca sentimente atit de curate sint gresite in fata legii si a moralei...dar stiu ca aveti dreptate, nu le poti avea pe toate in viata si mai bine suferi un pic (mai mult) la inceput si tai o relatie din radacina decit sa vezi mai tirziu ca ai produs prea multa suferinta.
Va pup pe toate, sinteti minunate ca ma ajutati sa gasesc un pic de liniste si ratiune in furtuna din inima mea.
Cami_30hu spune:
Sa sti ca te apreciez cum gandesti. Stiu ca este foarte greu sa renunti la unul dintre ei dar din pacate trebuie. Decizia ta insa iti apartine, tu trebuie sa vezi de ce ai nevoie, noi de aici iti putem da sfaturi pe care noi le consideram mai optime dar tu esti cea care trebuie sa cantareasca avantajele si dezavantajele din viata ta.
Sper ca vei avea intelepciunea necesara de a alege in aceasta situatie. Eu sunt alaturi de tine.
Te-am pupat Cami
petruta spune:
Mignone, singara departe de casa si de familie e greu greu sa rezisti, sa nu-ti amintesti ce ai facut, cit ai iubit, pe cine, ce ai primit in schimb, cit te-ai zbatut pentru amindoi etc.
Hai ca te aduni tu si vei stii ce sa faci.
Petruta & bb Mihai
http://community.webshots.com/user/gabrielmil
maudi spune:
quote:
Originally posted by mignone
La inceput a fost iubire mare, eu nu aveam ochi pentru altcineva, eram flatata ca un tip ca el se uita la mine, cu timpul insa a devenit ceva mai plat - el a avut citeva legaturi pentru care l-am iertat (dar nu am uitat din pacate), eu trebuia sa trag mereu greul si sa lucrez si sa merg la scoala in acelasi timp, in timp ce el statea acasa si se uita la televizor, plingindu-se de viata grea din Romania... se aduna, si ajung la 30 de ani sa ma simt uzata (cum mi-a si spus-o odata!) fizic si moral... Si nu e vorba ca celalalt m-a admirat sau mi-a acordat atentie ca unei femei (el ma vede, sau cel putin asa zice, ca pe fiica lui), ci ca avem poate suflete surori. L-am ajutat cind a avut nevoie dupa despartirea de sotie si dupa operatie, cind si-a pierdut si slujba si era singur intr-o tara straina. Si asta ne-a apropiat foarte mult, si asa am invatat sa-i citesc sufletul si sa vad cit de minunat este. N-am vorbit niciodata despre vreo posibilitate, dar dupa un moment de "ratacire" mi-a spus ca nu vrea sa distruga ceva atit de minunat ca relatia pe care o avem.
mignone, sper ca nu te superi pe mine daca fac o remarca, pornind de la felul in care vorbesti tu despre cei doi barbati din viata ta...fii atenta si reciteste...nu scrii nimic despre ce iti daruieste vreunul, observi? numai despre ce faci tu pentru ei...mignone, asta poate insemna stii ce? ca tu esti putin dependenta de dependenta altora fata de tine, intelegi? adica te poti atasa usor de cine are nevoie de tine...probabil sotul tau nu prea mai are, iar tu te simti "uzata" si "nefolosita", adica simti ca toate disponbilitatile tale afective raman inutilizabile si acuma a aparut prietenul asta de familie care chiar are nevoie de cineva care sa il readuca pe linia de plutire in viata...
nu stiu...nu vreau sa te intristez...dar cred ca prietenul nici nu are vreun interes sa oficializeze relatia sau sa mearga mai departe, chiar daca l-a luat valul la un moment dat. tu esti exact ce are el nevoie: o femeie cu potential de oferit...ma mira ca a rezistat un an de zile...un adevarat indragostit si un barbat care te iubeste profund...pai, te-ar fi sedus si cucerit si smuls pana si din cuibusorul familiar la o adica...el cred ca te vede ca prietena, chiar daca te si doreste ca femeie, strict senzual...altfel nu imi explic....
si poate ar fi vremea sa te gandesti ca e rindul tau sa primesti in viata, rolul de cornul abundentei e minunat dar coplesitor...vine o clipa cind chiar nu mai ai de unde sa dai, intelegi? putin instinct de conservare poate n-ar strica si sa clarifici tu singurica ce simti pentru prietenul acela, instinct matern nesatisfacut (acela de a darui) sau dragoste de femeie matura (care mai si ia )...succes si sa auzim de bine :)