Ajutor! Sapt. 6+, fara batai de inima!!!
Raspunsuri - Pagina 3
Pepsi spune:
of, sper sa ai vesti mai bune, nu dispera pina in ultimul moment, stai sa vezi exact! stiu ce simti, am pierdut o sarcina la 12s!sanatate multa
Flavia mamica fericita de David 22 iunie 2007 si Dominic 17 mai 2004
albumele de familie
nikipuisor spune:
Buna fetelor!
Buletin de analize, miercuri, 18.07.2007, betaHCG = 376,4
Buletin de analize, vineri, 20.07.2007, betaHCG = 862,7
ce sa va zic, sunt fericita...medicul ginecolog mi-a spus ca sunt bune, doar ca sarcina e mai mica decat credeam. Cauzele? pai un ciclu neregulat...o fecundare intarziata...ceva de genul asta.
va multumesc din inima pentru suport, m-au ajutat enorm incurajarile voastre. deci bb al meu are 3-4 sapt...sunt asa de fericita, sper ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie bine, sa fim sanatosi.
Tinem legatura pe forum, sa auzim numai de bine!
paraluta spune:
...n-am mai scris pentru ca n-am avut vesti bune pentru voi deloc...-
Dar sa imi reiau povestea...
M-am dus ulterior la alt specialist, care mi-a confirmat ca sarcina mea nu este intacta; era doar un sac gestational gol, la deja 8 sapt. +, iar doctorul mi-a recomandat sa fac chiuretaj, pentru ca altfel mai devreme sau mai tarziu organismul va recunoaste asta ca pe un corp strain si vor apare sangerari.
Ce sa va spun, in orasul asta nu cunosc pe absolut nimeni, si mi-am adunat ultimele puteri si nervi ca sa ma duc la clinica, sa ma interesez cum se poate rezolva totul.
Aici se face chiuretaj numai prin narcoza, asa ca am fost foarte speriata, pentru ca stiam ca unii nu se mai trezesc...
In fine, joia trecuta m-am internat.Am fost plasata cu inca 2 femei in salon, dintre care una avea cancer la san, iar cealalta ceva pe col. Erau foarte linistite, si asta mi.-a dat si mie incredere in mine.
Am asteptat 8(!)ore jumate sa-mi vina si mie randul, simtindu-ma singura si parasita de toata lumea. Mi-a venit si mie randul. Am fost dusa cu pat cu tot la un etaj superior, unde erau salile de operatie, vedeam din pozitiá culcata in care eram, doar luminile din tavan cum se perinda deasupra ochilor mei...
Plangeam deja in hohote de frica cand am ajuns la anestezist. I-am spus sa aiba grija de mine, pentru ca mai am multe de rezolvat pe lumea asta... Si-a dat jos masca, m-a privit cu niste ochi mari si verzi, si m-a intrebat "arat eu a om in care poti sa nu ai incredere?" i-am raspuns ca nu, plangand din toata inima; mi-a pus apoi masca pe fata, am inspirat putin, dupa care m-a intrebat daca imi e ceva mai bine, i-am raspuns ca da... Pe urma , am inspirat in continuare; el mi-a spus ca o sa visez frumos, iar pe mine m-a apucat de data asta un ras plin de fericire, dupa care am adormit si n-am mai stiut nimic...
A trebuit sa innoptez la clinica, pentru ca , nefiind nimeni la mine acasa, nu m-au lasat sa plec. Asa ca am innoptat cu saraca femeie (una a plecat acasa) operata de cancer la san.
Au urmat cateva zile foarte grele. Psihic reusisem sa trec peste tot, insa am avut sangerari si dureri, si a trebuit sa strang cu unghiile in carne si sa inghit in mine totul...
Dragele mele, v-ar lasa sotii sau familiile singure intr-o astfel de situatie? Este foarte - foarte greu, mai ales intr-o tara straina, si intr-un oras in care parca nici nu existi, nu te cunoaste nimeni si nu cunosti decat cateva persoane, de care insa nu esti suficient de apropiat ca sa le ceri ajutorul. Am facut-o, oricum, dar am fost refuzata.
Sotul meu se distreaza bine-mersi in RO, eu cand a fost el cu psihoza, am stat langa el zi de zi, chiar daca ne-am certat sau m-am purtat urat cateodata cu el , i-am fost alaturi.
Stiti cum ma simt? De parca as avea ciuma. Parca nu contez pentru nimeni pe lumea asta. Ma uit la mailuri in fiecare zi, si vad ca nu-mi scrie nimeni. Imi place de un alt barbat, e si el casatorit, exista o simpatie intre noi, dar si o linie peste care nu vrea sa treaca; de fapt, nu cred ca insemn pentru el nimic.
Am sa plec la inceputul lui august in Romania, unde ma asteapta mama si tata bolnav grav cu accident vascular.
As vrea sa ma iubeasca si pe mine cineva mult, si sa nu ma lase niciodata singura, cineva pe care sa ma pot baza, si care sa fie totul pentru mine. Si sa am multi multi prieteni.
Sa stiti ca m-a surprins ca mi-ati scris in continuare. M-am gandit ca subiectul asta se va inchide. Va multumesc pentru umanitatea de care ati dat dovada scriindu-mi.
Va iubesc din tot sufletul!!!
A voastra paraluta.
monalac spune:
paraluta,imi pare tare rau pt vestile triste pe care ni le ai dat...sper ca dumnezeu sa ti daruiasca candva,copilul mult dorit,iar atunci cand va veni,sa ai alaturi un barbat caruia sa i pese de tine si care sa te faca fericita!
alinushca spune:
Eh, daca nu a fost sa fie pe undeva pe acolo exista un motiv bun. Dupa multe multe multe ganduri de la pierderea sarcinii am reusit sa imi dau seama de adevarul afirmatiei asteia. Acum ce a fost a fost.
Daca te simti singura si parasita acolo printre straini, vezi poate poti face ceva sa te intorci mai repede acasa la parintii tai. Familia ta oricum te va face sa te simti macar ca acasa si sigur in orasul din care esti tu mai ai cateva prietene cu care sa te simti bine.
Poate nu trebuie sa dai prea tare vina pe sotul tau ca nu te intelege. NIMENI care nu a trecut prin asta nu te va intelege. Chiar mamele care nu au pierdut nici o sarcina se uita uneori ca la ciumate - cum spuneai tu - la cele care au pierdut sarcini. Si le inteleg. Pana nu ajungi tu sa simti durerea asta, putin probabil sa intelegi ce si cum. Crede-ma draga paraluta ca sotul meu este de vis si ne intelegem foarte foarte bine si avem aceleasi dorinte in viatza etc. etc. etc. Si TOTUSI nu a reusit deloc sa inteleaga prin ce am trecut. S-a rezumat la a ma tine in brate si mi s-a facut si ciuda cand s-a intristat mai tare cand a pierdut biletele la concert...
Dar nu-i invinovatesc deloc. Oamenii (si in primul rand eu) au tendinta sa fie IGNORANTI la durerea altora pana nu o traiesc chiar ei. Trebuie sa te linistesti si aici pe forum sigur sunt multe fete care te vor sustine si te vor ajuta! Te vor intelege si iti vor spune vorba buna de care ai nevoie. Poti veni la "Durerea unei pierderi de sarcina". Acolo am aterizat si eu acum vreo luna si m-au ajutat FOARTE mult fetele cu sfaturi si ganduri bune.
Imi imaginez cum trebuie sa te simti. Mi-e mi-a fost groaznic de urat cat am fost singura in strainatate si fara sa mai am si asa o durere pe cap... Hai intoarce-te mai repede acasa si mergi la un preot daca poti sa iti citeasca si roaga-te ca in scurta vreme Dumnezeu sa te binecuvinteze cu o minune mica (macar una) 
Cuarj!
:) Sanatate!
paraluta spune:
Cat de frumos mi-ati scris!
Multumesc inca o data!
Asa este, sotul meu n-are pana la urma nici o vina, pur si simplu n-a putut sa vina la mine atunci cand am avut mai mare nevoie de el, asa ca n-o sa-l mai invinovatesc. Si el incearca sa faca ceva in viata asta, si asta-l scuza pana la urma.
Intr-adevar, draga Alinuscha, m-am gandit si eu mult la cele intamplate, si , deocamdata e mai bine ca s-a intamplat asa. As fi avut probleme si mai mari; n-are rost sa le expun aici, dar pur si simplu( desi se spune ca niciodata nu vei gasi momentul optim pentru a face un copil) nu era momentul cel mai fericit pentru noi. Dumnezeu stie ce face, si le aranjeaza frumos pe toate pana la urma, asa cum spune mama mea.
Am sa vin acasa, si, sa vedem, poate urmatorii trei ani vom trai prin Bucuresti. S-ar putea sa gasesc ceva destul de bine platit acolo, dupa cum spune sotul meu. si am fi impreuna...
Deocamdata am si de aici o oferta buna din toamna,asa ca va ramane sa ma hotarasc.
Alinushca, am auzit de un doctor foarte bun in Bucuresti, il cheama Suciu, cred, e prieten bun cu nasii nostri de casatorie. Ti-l recomand cu toata caldura, sperand ca in acest fel sa intorc macar putin binele pe care mi l-ai facut incurajandu-ma!
Sa stii ca faptele bune nu raman nerasplatite de Cel de sus! Iti doresc toate cele bune, si ai speranta, ca pana la urma vei putea sa te bucuri si tu de copilasul mult dorit!
Mi-ar placea tare mult sa ne cunoastem candva!
Chiar daca acum in august poate n-o sa am timp sa te caut,neavand acces la internet si nestiind exact cand voi fi acolo, in eventualitatea in care in cateva luni ma voi afla la Bucuresti, am sa te caut neaparat!!!
...Oamenii frumosi ca voi, dau vietii un sens si lumina!
Sa va binecuvanteze Dumnezeu!
alinushca spune:
Of, as fi sperat ca nu esti din Bucuresti . Cauta-ma cand vii oricum si vorbim! Bucurestiul este un oras ingrozitor... FOARTE aglomerat, plin de oameni nesimtiti (ii simti cum te impung cu cosul la cumparaturi, cum te claxoneaza pe trecerea de pietoni si altele), murdar, fara vegetatie cat de cat... m-am nascut aici dar as fugi cu mare placere in alta parte (dar tot in tara ca mie imi place aici la noi . Daca ai stat nitelush mai mult in Germania s-ar putea sa ai un soc neplacut intorcandu-te... mai ales din Germania unde e asa ordine si curat... Si eu vin peste o saptamana acolo (intr-o mica vacanta), la vreo 50-60 de km de Hamburg. Am sa ma gandesc la tine!
Succes mult!! Si curaj!
:) Sanatate!
paraluta spune:
Nu sunt din Bucuresti, sunt din Cluj.
Am locuit ultimii aproape 6 ani in apropiere de Hamburg.
Acum locuiesc in sud.
M-as bucura sa ne cunoastem candva!
Am sa te caut neaparat dupa ce se mai linistesc apele si pe la noi...
Te pup!!!
violetan spune:
asa ca n-o sa-l mai invinovatesc. Si el incearca sa faca ceva in viata asta, si asta-l scuza pana la urma...."
Paraluta
Dragalasho, toate fetele de pe forum suntem prietenele tale, asa ca sa nu mai zici vreodata ca esti singura. Chiar daca nu ne cunoastem personal, legaturile sunt create deja. Eu nu scriu fff des, dar citesc tot timpul si va iubesc pe toate 
Mie imi face ffffffffffff bine forumul asta si in mod cert nu sunt singura! Cand am avut sarcina extrauterina si eram speriata si deprimata fetele de aici m-au ajutat si sustinut f mult!
Stai linistita, Dumnezeu va aranja toate lucrurile, ai sa vezi! Tot raul spre bine, stii tu cum se zice...pupici si sa fii linistita! Ai sa ai si bebe si pe cineva care sa va iubeasca mult indiferent daca va fi sotul tau sau altul:)
http://bd.lilypie.com/ZcINp3.png
violeta, 37+ 
Val_ spune:
Paraluta imi pare tare rau ca vestile tale nu sunt bune. Si eu am citit de la inceput despre problema ta si am tot intrat sa vad care este situatia chiar daca nu am scris nimic.
Stiu si eu cum este sa pierzi o sarcina si intr-adevar numai cine a trecut prin asa ceva poate intelege. Asa ca un barbat oricat de mult ar tine la tine poate doar empatiza dar nu poate simti exact ceea ce simti tu.
Sunt sigura ca Dumnezeu iti va da, atunci cand va sosi momentul, copilul dorit. Si sper si barbatul care sa te merite pentru ca, desi poate am inteles gresit, acum nu ai o relatia chiar foarte buna cu sotul tau.
Dumnezeu sa aiba grija de tine. 
Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)