intrebare pt fetele cu soti de alta nationalitate

Buna fetelor, nu stiu daca nu ar fi trebuit sa-mi scriu mesajul tocmai la subiectul respectiv dar poate e mai bine separat.
Sotul meu e roman get-beget si ne-am casatorit inainte de a pleca din Romania. Cind am ajuns aici nu aveam prieteni, nici macar cunostiinte. Cu timpul am reusit sa ne facem o mica "gasca" de prieteni cu care insa nu ne intilnim foarte des din lipsa de timp(a lor, nu a mea, eu nu lucrez, stau acasa cu fetita deocamdata), ne conversam mai mult la telefon.
As vrea sa intreb fetele care si-au urmat sotul intr-o tara straina, nu-i asa ca faptul ca sotul e "bastinas" va ajutat sa va integrati mai bine in noua societate? Sau credeti ca nu a avut nici o importanta? Intreb asta fiindca mi se pare interesanta pozitia unui emigrant roman intr-o noua "lume" si as vrea sa stiu daca faptul ca sunteti casatorite cu soti bastinasi v-a ajutat sa fiti acceptate mai repede de catre ceilalti bastinasi, nu ma refer la alti emigranti romani.Sau credeti ca nu are legatura una cu alta?
va pup si numai bine
cristina73

Iris2002 spune:

Draga Cristina,

Cred ca ai in mare masura dreptate... in momentul in care te stabilesti intr-o alta tara pentru ca acolo locuiesti cel pe care il iubesti, esti primita intr-o familie, si intr-un cerc de prieteni... la (mai)toate intrebarile pe care le ai, cu privire la obiceiuri, la aspecte sociale si culturale, ai un raspuns.... stiu ca in primele saptamini de scoala nu deschisesem vocabularul (sunt lenesa) pentru ca scumpul meu vocabular "ambulant" imi raspundeam amanuntit si cu detalii interesante la toate intrebarile mele legate de limba.
Evident ca treci prin perioada de adaptare, care nu e usoara, insa esti mai repede unul "de-al lor"....
Conteaza foarte mult sa inveti limba repede, sa muncesti (daca se poate) si sa iti faci si proprii prieteni, sa nu ramai "agatata" de prietenii vostrii pe care i-ai "primit" la venire...prietenii sotului meu, acum prietenii nostri, m-au primit cu bratele deschise si imi sunt dragi, se numara printre prietenii mei de suflet... insa am avut nevoie sa imi fac cunostintele mele, prietenii mei, intai la scoala, apoi la prima slujba, la a doua....Asa ca de cind sunt aici cercul de prieteni al sotului meu s-a dublat, si nu mai stim cum sa impartim weekend-urile...
Pe de alta parte, depinde mult de personalitatea si puterea de adaptare a fiecaruia...cunosc si o fata care e casatorita aici de doi ani si jumatate, nu vorbeste inca limba, nu are servici sau copii, si sta doar acasa toata ziua, nefericita si deprimata...cu prietenii sotului nu se intelege bine, nu ii intelege, si oamenii la un moment dat se plictisesc de conversat in engleza si o dau pe olandeza...
Poate daca ar fi fost aici cu un sot roman, i-ar fi fost mai usor sa se adapteze, am senzatia ca au si probleme de comunicare...cred ca prietenii olandezi ai lui asteapta ca jumatatea straina sa vorbeasca repede limba, (mie imi aduceau prietenii olandezi carti, reviste, mama sotului meu la fel, veneau sa cantam cintece in olandeza impreuna, ma rog, tot arsenalul l-au folosit, si cu succes....modest smile...)Daca insa astfel de "actiuni" raman fara urmari, e posibil sa nu mai aiba chef sa te "adapteze"...
In concluzie: un sot bastinas poate fi un avantaj la adaptare, sau un dezavantaj...depinde in mare masura de tine insati....
Nu stiu daca m-am facut inteleasa, nu am timp sa recitesc si sunt dupa citeva ore de tocit la soare...si acum fug ca e ziua tatilor in Olanda si trebuie sa il vedem pe scumpul de Pa (tatal sotului meu)... cel mai dulce si mai minunat socru din lume, sa imi traiasca inca 100 ani in sanatate!!!!

caterina spune:

Cu sot de alta nationalitate, mi-a fost usor sa-mi fac prieteni la el in tara si am fost foarte repede acceptata de rudele si prietenii lui. Daca as fi avut sot roman, nu stiu cum ar fi fost... Poate greu, poate usor. Iti urez acomodare placuta si sa va faceti multi prieteni.

alexa spune:

Noi am stat trei ani in Elvetia, amandoi eram de alta nationalitate, si aveam prieteni romani pe care i-am cunoscut la biserica.
Te inteleg, dar asta este situatia....

Aurelia spune:

Raspunsul e DA;categoric,da,totul merge mult mai usor ,bineinteles ei asteapta si de la tine sa te adaptezi cit mai repede,eu desi vorbesc relativ bine (inainte vorbeam doar engleza si italiana,franceza am detestat-o toata viata!!!!!)de scris abia acum incep sa scriu cit de cit ,nu mi-e rusine s-o spun caci iata la magazinul unde lucrez un sfert din clenti fac mai multe greseli de scriere decit mine desi sint francezi ,francezi prin nastere ,ma uit cum completeaza cecurile si sint catastrofici!iar unii si mai rau ma roaga pe mine sa le completez cecurile!,prietenii sotului sint si ai mei,adevarul ca sint si pe gustul meu ,dar nici el nu a avut niciodata nimic de obiectat sa iesim cu prieteni pe care mi i-am facut eu aici unde lucrez s-au cu mamici romince s-au de alta nationalitate casatorite cu francezi pe care eu le-am cunoscut in diferite ocazii si mi-u placut!

AuraGalerne

luminiss spune:

crsitina, tu de unde esti? eu sunt in texas si am venit aici acum 2-3 luni, prietenul meu este roman, iar eu sa fiu sincera ma simt groaznic aici. este f. diferita viata aici, n-avem multi prieteni, el e la servici, eu acasa si sunt si gravida in 10 saptamani. cel mai greu mi se pare ca nu am cum sa ma misc in nici o directie fara masina, n-avem inca a 2-a masina, pe strada nu umbla nimeni si nici n-ai unde, sunt distantele f. mari. cred ca daca el ar fi fost american ar fi fost mai bine in primul rand pt. starea mea psihica, aveam drepturi cel putin... si asa te integrai mult mai repede.
numai bine,
luminita

ani35 spune:

Luminta,n-ai idee cum te inteleg!Parca ma vad pe mine acum 12 ani,cand prietenul meu mi-a dat un ultimatum:ori il insotesc,ori rupem legatura,asa ca ...via Madrid!Uite,dupa atata timp,ma simt de parca m-am nascut aici,am prietenele mele de suflet,care nu sunt romance,am doua fetite minunate si...sunt fericita!!E drept ca tot ce am acum(nu ma refer deloc la partea materiala)m-a costat mult sacrificiu,dar a meritat,crede-ma! , si multa rabdare!! Sa vezi cum,putin cate putin,lucrurile vor decurge de la sine.Nu intra in panica,n-ai de ce.Mai ales acum, ,trebuie sa fi plina de speranta! .Aici,ai sigur,cel putin,o prietena... virtuala.Ani

rici35 spune:

Hallo,
cind ai un partener ce deja sta de ani de zile in tara respectiva, este un pic mai usor.
Insa una este foarte clar:
Exista unii care doresc sa se adapteze, si altii asteapta ca cei din jurul lor sa se adapteze la ei...
In orice caz, eu cred ca cel mai bine procedeaza cel ce o data stabilit in alta tara, sa incerce sa isi gaseasca foarte repede prieteni bastinasi din tara respectiva. Exista cluburi, intilniri, biserica, scoli de limba de exemplu, dar trebuie sa existe si vointa din partea fiecaruia.
Cunosc unii, mai si neamuri si stau la mine in bloc, astia pur si simplu refuza sa se integreze. Chiar reuseste tipa, ca stind in Germania, sa vorbeasca tot mai prost germana, si asta fiind cu tata german. Prieneni au numai din romania, si ii considera pe toti bastinasii ca fiind prosti.
Eu pot sa iti dau un simplu sfat. Daca vrei sa iti placa in tara in care esti, incerca sa te integrezi. Du-te fa scoli de limba, si mai ales cu copil mic, intereseaza-te la biserica. Exista grupe de mame cu copii, incearca sa participi la viata comunitara. Si incearca sa iti faci viata in primul rind cu bastinasii, si nu cu comunitatea romana. Asta nu inseamna sa nu ai prieteni romani.
Sotia a ajuns aici. Nu a stiut o vorba germana. Si dupa citiva ani, a fost sefa grupei, la grupa de mame si copii. Ei nu i-a parut un moment rau ca a venit aici.
Altii stau toata ziua si se pling, ca in Romania au fii dus-o mai bine.
Fiecare, cum se asterne, asa doarme.

Cu drag

Rici

ruxij spune:

Eu cred ca are legatura. Daca ai fi fost casatorita cu un american, normal ca el ar fi avut prieteni americani, care te-ar fi acceptat cu ushurintza ca sotzie a lui. Desigur, daca nu exista bariera limbii, cum a spus cineva. Dar depinde si daca simtzi nevoia. Eu nu "sufar" deloc-deloc ca nu ma baga americanii in seama, e adevarat ca nu prea se baga cu noi strainii, dar nici eu nu ma bag cu ei, prefer romanii, nu stiu de ce, probabil diferentze culturale, nu le intzeleg petrecerile si mi se par plicticoase la maxim, prefer chefuri cu hore si mici.... Nici eu n-am chef de ei si nici ei de mine. Stiu ca altzii, care fac mai multe eforturi, isi pot face prieteni americani. Depinde ce vrei, trebuie sa te duci tu pe capul lor, sa ii imitzi, sa incerci sa fii ca ei, daca vrei sa itzi faci o gasca de prieteni din tzara respectiva, ca ei nu vor veni la tine... Eu una nu "rezonez" deloc cu ei. Nu vreau sa spun ca sunt anti americana, dimpotriva, chiar sunt pro-americana, ii admir ca sunt muncitori si imi place societatea asta, dar nu simt nevoia sa am relatzii personale cu alte natzionalitazi. Si am vazut: hispanicii cu hispanicii, chinezii cu chinezii s.a.m.d. Chiar si in parcul in care il duc pe Bogdanel, fiecare e cu ai lui, isi plimba copiii impreuna, nu chinezii cu argentinienii sau cu americanii etc. Mie imi convine grozav de bine asha si nu ma simt exclusa, e prea heterogena societatea aici ca sa te simtzi exclus. Mai nasol mi se pare in Romania, zau, ca e invidia asha de mare ca parca nu potzi respira cateodata.... Aici macar e fiecare cu treaba lui...iar mie nu imi trebuie alte prietenii decat cele pe care le am cu ai mei, o mini-Romanie. Dar nu toata lumea e ca mine si ma repet, cred ca daca sotzul e roman si vrei sa intri in alte "cluburi", trebuie sa fortzezi putzin, sa ii invitzi, sa te invitzi, s.a.m.d.



Ruxi

karlla spune:

Ruxi,

Tu nici nu incerci sa-ti faci prieteni de alta nationalitate, ceea ce iti convine de minune, dar nu uita ca Luminita are doar 2 luni de cind a venit. Rici are dreptate cind o indruma sa se adapteze la societate.
Si mie mi-a fost greu la inceput...6 luni de zile ma uitam la telefonul din sufragerie sa sune...dar daca nu aveam prieteni cum sa sune?

Romanii mi-au creat dificultati la inceput si sa fiu cinstita m-am indepartat de ei. M-am ambitionat sa invat limba cit mai repede ca sa pot citi carti, reviste. Dupa un timp cind am inceput s-o rup mai bine pe engleza...uite-asa ma apucam sa coc ceva buuuuuun de tot si....bateam la usa vecinilor.
La unii chiar le-am si zis...poate asa o sa-mi raspunda la salut.
Tare salbatici....dar acum am prieteni americani si mexicani. Unii sint chiar foarte bogati altii saraci...dar oricind as avea nevoie imi vor sare in ajutor.

Luminita nu te lasa....ca fiecare la inceput, ai greutati...dar o sa fie mai bine. Stiu, am fost la Dallas si nici mie nu mi-a placut orasul, o sa ai bb-ul si cu timpul o sa fie altfel.
Apuca-te de hobby.

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by karlla

Ruxi,

Tu nici nu incerci sa-ti faci prieteni de alta nationalitate, ceea ce iti convine de minune, dar nu uita ca Luminita are doar 2 luni de cind a venit. Rici are dreptate cind o indruma sa se adapteze la societate.
Si mie mi-a fost greu la inceput...6 luni de zile ma uitam la telefonul din sufragerie sa sune...dar daca nu aveam prieteni cum sa sune?

Romanii mi-au creat dificultati la inceput si sa fiu cinstita m-am indepartat de ei. M-am ambitionat sa invat limba cit mai repede ca sa pot citi carti, reviste. Dupa un timp cind am inceput s-o rup mai bine pe engleza...uite-asa ma apucam sa coc ceva buuuuuun de tot si....bateam la usa vecinilor.
La unii chiar le-am si zis...poate asa o sa-mi raspunda la salut.
Tare salbatici....dar acum am prieteni americani si mexicani. Unii sint chiar foarte bogati altii saraci...dar oricind as avea nevoie imi vor sare in ajutor.

Luminita nu te lasa....ca fiecare la inceput, ai greutati...dar o sa fie mai bine. Stiu, am fost la Dallas si nici mie nu mi-a placut orasul, o sa ai bb-ul si cu timpul o sa fie altfel.
Apuca-te de hobby.

---

Draga Karlla, ai dreptate. Pai si eu am zis la fel. Io nu-mi fac prieteni de alte natzionalitatzi ca n-am chef. Nu e bine ca mine, eu zic ca asha cum faci tu e f. bine, asa am zis si eu, trebuie sa te bagi tare in sufletul lor, ca ei n-or sa te invite. Asha cum ai batut tu la ushi cu prajiturile he he he.. Ar trebui sa imi alung si io retzinerea asta si sa fac la fel, ca sa gasesti un job trebuie sa cunosti lume si intr-adevar nu romani, ca astia nu prea te ajuta, sunt buni doar pe la chefuri si apoi la barfe. Eu pastrez legatura cu ei, dar nu foarte stransa, doar cu catziva deocamdata si cu restul doar la chefurile comune ( e unu' pe 27 acu', de-abia astept!), ca suntem inca studentzi... Cand o sa inceapa sa curga banii o sa ii uit, desigur si o sa ma vad doar cu americani... Just kidding! Dar asha se intampla de regula, tzin legatura intre ei doar aia mai amaratzi, aia cu situatzie f. buna nu prea se amesteca. Oricum, dati-inainte, ca facetzi bine sa va integratzi, mai ales dc. simtzitzi aceasta nevoie.
Succes si va pupicesc!

Ruxi