RINDURI PENTRU SUFLET Acest mesaj a fost trimis de
Picasso
pe data de 13/04/2006 la 07:34
.:. 7442 vizionari
.. Exista 37 raspunsuri la acest anunt
EU Acum nu mai e soare In calea mea nu i nici o floare E numai vint ce sufla trist Si mi aminteste ca exist. Si orele azi trec mai greu Si ceasul meu Azi ma priveste Si parca iar imi aminteste Ca exist. In mine parca este vid Si luna iar rasare Nici nu mai stiu de mai exist Sau poate mi se pare... Nu sint nici fum si nici ecou Sint EU-ce nu mai doare Un EU-ce este iarasi trist De-atita asteptare..
ASTEPTARE A mai trecut o zi, o zi in care am asteptat sa vii... Ozi de dor,o zi cu soare si iar mi e dor de o sarutare
A mai trecut o noapte iar cind n ai venit, eu in zadar am asteptat sa mi bati in geam cu o floare. SPERANTA? In noaptea grea fara ecou Te astept sa vii,te-astept mereu...
NU,NU TE MAI INTOARCE! Nu,nu te mai intoarce E zadarnic... S a stins adinca,sfinta mea iubire! Prea mult m a chinuit Si am biruit o! Am mutilat o toata Cu dintii si cu unghiile am rupt o... Am omorit o!Uite,acum tace In fine ,tace! Si singele in vine Mai potolit imi curge, Si noaptea pot dormi Nu ma mai vait Chemindu te pierduta. Ah!Ce bine i In linistea aceasta nesfirsita! Mi i inima impacata Si tese,tese firele uitarii Cu odihna mi scumpa.
EU SINT ASEMENEA NISIPULUI DIN CLEPSIDRE CARE POATE FI TIMP PRIN CADERE... TU AI FOST,ESTI SI VEI FI TOT CE AM SA ASTEPT SI AM SA STRING LA PIEPT, TOT CE AM ASTEPTAT SI NU AM UITAT TOT CE VOI VISA SI NU VOI UITA NICIODATA......
DE TINE NU-MI MAI ESTE DOR De tine nu mi mai este dor... De ce sa mi fie dor de tine? Cind ai plecat uitind de mine Cu un suris nepasator... Doar vara,cind spre cuibul lor Vad rindunelele cum zboara Imi iese-n cale dorul iara Dar mi-l infring!...Si nu mi-e dor! De tine nu mi mai este dor... Doar iarna cind stau la fereastra Si tot privind pe strada noastra Cum fulgii se astern usor, Cind vad al iernii alb covor Pe care tu nu vii spre mine, Imi sting vapaia de suspine C-un cintec drag...si nu mi-e dor! In orice zi cind vad mereu Trecind cite-un baiat si-o fata Ma-ncearca dorul iar deodata Dar il gonesc...desi mi-e greu... Si noaptea cind incetisor Oftez,dar somnul nu mai vine Te port in orice gind pe tine Si poate pling...dar nu mi-e dor!... Nu stiu cine a scris aceasta poezie.O stiu de mult si mie mi-a placut foarte mult.
Cind mi a fost teama Ca traiesc fara rost M am plimbat printre amintiri Tinind ochii in jos... Am ratacit singura multe clipe zdrobind sub talpi lacrimi...multe lacrimi... Si multe vise, Si multe ginduri Si multe...multe...multe... Intr o zi am gasit fara sa vreau Si fara macar Sa ma fi asteptat Capatul firului... Si pasii mei s au oprit acolo... De atunci zidesc Din fire de caldura, Din fire de vis O noua cetate Cu ziduri inalte,inalte... De atunci impletesc Din soapte, De atunci zidesc mindra cetate cu ziduri inalte...inalte... Zidesc un turn Intepind cerul Cu sarutari si soapte ...Si vise desarte...
O clipa te am simtit aproape Ca stralucirea unui fulg... Te ai dus apoi si eu zadarnic As vrea din minte sa te smulg. Si cu fiorul clipei mute De atunci eu sufletu mi alint, Tu mi tesi si zbuciumul de o viata Si mi tesi si visele ce mint. Ma ntreb:ce soarta rea ma face Un rob de a pururi sa ti ramin Sa arda o vesnicie n mine Faclia dorului pagin?
Ma plimb cu picioarele durinde prin forfota. Cind nu mai pot Ma opresc si ma clatin... Caut printre culorile oamenilor Culoarea aceea curata... Cind nu mai pot Imi acopar ochii Sa ma linistesc de privire... Uneori vorbesc cu mine Si nu ma aud... Pun mina la urechi Si sint zdrentuite De sunete multe,multe... Mi s a zdrentuit Pielea talpilor pina aproape de glezne Merg in suvoaie de singe Dar nu ma opresc Decit atunci cind simt ca nu mai pot; Ma clatin... Ma prinde o ameteala de vis, Ma sprijin de bucati de speranta, Ma sprijin de fire de ata... Si apoi plec mai departe... Unde oare este sfirsitul? Sfirsitul?...Sfirsitul...
Ma lasa sa ti fiu umbra Sa stau in preajma ta. Ma lasa sa ti fiu soare Cind viata-ti va fi grea. Ma lasa sa-ti fiu somnul Cind obosit vei fi. Ma lasa sa-ti fiu visul Cind tu vei adormi... Ma lasa sa te mingii Atunci cind te-o durea Ma lasa sa-ti fiu prietena Cind altii te-or uita.
Trimite-mi o raza de soare O parte din cer si o stea Trimite-mi,te rog,in scrisoare Iubirea ce e doar a mea. Si vino,hai vino cu trenul Sperantelor fara sfirsit. Te-astept intr-o gara din mine Numita de noi INFINIT.
Marea e doar vesnica uitare a tarmului.Fiecare val se sparge la mal si se pierde apoi anonim in mare fara speranta de a reveni vreodata. Poate ca fiecare om se simte la fel de singur ca un val si mai ales la fel de anonim. Poate ca marea noastra problema nu este sa fim iubiti,ci sa fim mai putin singuri...
Posted 13/04/06 @ 10:04
Nu stiu cine a scris aceasta poezie.O stiu de mult si mie mi-a placut foarte mult.