Miserupismul copilului

Raspunsuri - Pagina 40

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
citat din mesajul lui coracora
Si totusi ce s-a intamplat atunci de s-a ajuns la asemenea manifestari?
Care a fost "diagnosticul" psihologului?
Cum pot fi aceste situatii prevenite pe viitor, pentru ca la un moment dat Daria va trebui sa se integreze in colectivitate...?


Diagnosticul a fost ca era prea mica pentru colectivitate. Ca nu era suficient de pregatita, la 2 ani si 9 luni, sa se desparta de mine, sa inteleaga ca nu o parasesc. Isi pierduse increderea in mine, eu fiind cea care o ducea dimineata. Educatoarele nu au acceptat ce se tot vehiculeaza pe DC - sa stai cu copilul 1-2 ore, pentru a-i face integrarea mai usoara sau sa il iei dupa 1-2 ore, ca sa-l obisnuiesti treptat cu programul. Gradinita era inchisa accesului parintilor pana la 13, dupa masa de pranz, atunci puteau veni parintii.

Psihologul nu era brailean, e vorba despre o d-na care lucreaza intr-un centru pentru copiii cu probleme de relationare/speciale. Mi-a spus ca a mai intalnit cazuri asa si ca imi recomanda sa o retrag si sa incerc peste 1 an, pentru ca, daca insist, va fi mult mai greu sa o recuperez. Chiar si asa, raportul zile de gradinita - zile de recuperare a fost de 8 la 60.

La ce ma refer prin recuperare: sa o aduc din nou la nivelul de incredere in mine pe care il avea inainte de gradinita. Se temea ingrozitor ca plec. Plangea disperata dupa mine si daca ma duceam sa fac dus. Daca inainte se ducea singura la buni si statea cu ea fara probleme, acum se zvarcolea in bratele bunica-sii de zici ca o ardea, a trebuit sa fug odata pana jos, sa predau curierului un plic cu acte, a ramas cu buni si a urlat oribil. Daca inainte se ducea la copii, in parc, sa se joace cu ei, acum numai daca o duceam eu de mana si o prezentam eu copiilor.

La gradinita o lasam plangand si o luam plangand. Nu era singura asa, ajutorului de educatoare, o fata tanara de care Daria s-a atasat, ii era interzis sa ia copiii in bratze pentru a-i linisti. Explicatia era ca daca il iei pe unul, tre' sa-i iei pe toti si nu mai termina cu plansul. Odata, cand am luat-o pe Daria, am incercat sa-l consolez pe un baietel care plangea dupa mami. Mi s-a facut observatie ca procedez gresit, ca mai rau ii fac.

A fost greu, dar a trecut. Luni de zile a refuzat sa se apropie de cladirea gradinitei, care e la o aruncatura de batz.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coracora spune:

Ok. Am inteles.
Si ce garantii ai tu ca peste un an (ma rog, peste cateva luni deja) nu o sa fie la fel? Ti s-a recomandat sa o pregatesti intr-un mod anume pentru colectivitate?
Ma gandesc ca o atitudine consecventa adoptata acum (de tine) va face tranzitia usoara spre mediul de gradinita unde copiii trebuie sa respecte anumite reguli.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
citat din mesajul lui coracora

Ok. Am inteles.
Si ce garantii ai tu ca peste un an (ma rog, peste cateva luni deja) nu o sa fie la fel? Ti s-a recomandat sa o pregatesti intr-un mod anume pentru colectivitate?
Ma gandesc ca o atitudine consecventa adoptata acum (de tine) va face tranzitia usoara spre mediul de gradinita unde copiii trebuie sa respecte anumite reguli.




Nu am niciun fel de garantie. Am vizitat impreuna gradinita unde e inscrisa, odata in martie, ca invitate la serbarea de 8 martie, si o data in aprilie, cand am inscris-o propriu-zis. In martie era inca tematoare, nu vroia sa imi dea drumul la mana, ma intreba mereu daca stau si eu acolo, cu ea. In aprilie era mai increzatoare, s-a desprins din mana mea si s-a dus in sala de clasa, nu mai vroia sa plece, erau multe jucarii si multe alte lucruri interesante.

Educatoarea de la grupa mica era tanara, copiii ii spuneau pe nume. Daca ar ramane aceasta educatoare, cred ca ar fi mai bine.

Uite, la kinetoterapie, fiindca d-ra cu care face e blonda, cu ochi albastri si se imbraca (si) in roz, plus ca vorbeste mereu cu ea, nu are niciun fel de probleme in a asculta instructiunile, chiar daca i se vorbeste pe un ton ferm si i se mai atrage atentia sa se concentreze la ce face. Nu comenteaza cand i se spune sa imi dea mie jucariile cu care a venit de acasa, ca sa nu fie distrasa in timpul exercitiilor.

Despre gradi i-am mai spus, chiar si recent, ca nu este ca si cealalta, ca nu va trebui sa manance de pranz acolo, ca e ca la un loc de joaca, sta putin si vin dupa ea. Si ca va face lucruri interesante.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

Selene iti doresc sa gasesti drumul spre fetita ta, care se vede ca te iubeste da asa stie ea sa isi arate dragostea si dorinta de a fi mereu cu tine.Incercand sa-ti atraga atentia prin orice , chiar si negativ (aruncat, lovit, raspuns).Asa este ca atunci cand face din astea esti mai prezenta langa ea , chiar si doar pentru a o certa si pedepsi, decat atunci cand se joaca linistita sau cand deseneaza , sau mai stiu eu ce linistita ?
De ce nu v-ati uita impreuna la desene si sa stabiliti cat va uitati pana la urmatoarea activitate? Eu am mers pentru alte probleme la psiholog si la intrebarea cum il fac sa perceapa trecerea timpului, altfel decat sa-i tot spun eu, vezi ca e tarziu, vezi ca mai ai un sfert de ora...
Raspunsul a fost sa iau un ceas din ala pe care il folosesc la facutul mancarii, cand pun la cuptor si sa-l fixez la un sfert de ora sa zicem , atat cat vrei sa-o lasi sa faca ceva, sau jumatate de ora (ceasul ala merge o ora si apoi daca vrei mai mult il retragi).Atunci cand timpul a trecut tiuie si stii ca e gata.Asa copilul poate stii din timp cand i-au trecut minutele alocate unei activitati, si eventual mai poti sa faci o concesie ca doar esti mama iubitoare si nu sunteti sub presiunea timpului sa o mai lasi 5 minute (iar pui ceasul la 5 minute) si apoi gata.Ea va stii cand e timpul si nu va fi luata prin surprindere inchizandu-i televizorul sau ce altceva face, lucru generator de frustrari profunde greu de controlat si de un adult dapoi de un copil.Inchipuie-ti ca tie ti se inchide leptopul cand lucrezi, ti se ia internetul cand cauti ceva sau din astea.Nu-ti vine sa dai cu laptopul de pamant? Asa e cand te consideri mic si trebuie mereu sa te supui, mai ales daca esti si o fire independenta.Apropo ce zodie e fata ta.Eu il recunosc in ea pe sotul meu si pe fiul meu cel mic.Ambii lei .Dar si pe nepoata mea de 6 ani, scorpion.A fost asa o constatare nu e neaparat sa fie asa.Dar toti astia sunt mai razvratiti de felul lor si e o adevarata arta sa-i faci sa faca ce vrei tu fara sa considere cumva ca au cedat ei ca sa-ti faca tie pe plac, ci ca de fapt ideea le-a apartinut si ei au gandit asa .Ce tie si cu orgoliu asta imens...
Inca un lucru ce m-a frapat nu numai in mesajul tau ci am vazut asta si la alte mamaici care isi duc copii la tot felul de terapii, egal care.Faptul ca e considerat normal ca cel care face terapia sa vorbeasca copilului autoritar, pe ton poruncitor si sa astepte ca micutul sa se supuna de frica.Am mers si eu aici la terapii dar peste tot i s-a vorbit cu mult calm, cu joaca si cu tertipuri speciale , pe care orice terapeut ar trebui sa le stie, la fel cum orice invatator, educator ar trebui iar sa le stie si sa le aplice pe copii, astfel incat ei sa faca ce li se spune de placere si sa urmareasca rezultatele scontate, actionat motivational, nu pe baza fricii.Intelegi ce vreau sa spun.Nu degeaba si copii la randul lor lovesc, tipa, vorbesc autoritar si altele care noua nu ne plac, dar lor le aplicam.Ei vad asta ca pe ceva normal, si sunt si mai derutati cand nu li se permite.Am intalnit cazuri cand copii fiind au zis...las ca ma fac eu mare nu mai trebuie sa te ascult.Pai ce facem...le impunem sa asculte cat sunt mici, dar de ce nu icercam sa-i facem sa colaboreze cu noi, sa ne spuna ce au din dragoste si din intelegerea ca mama le poate oferi mereu un sfat bun si la timp, iar ei sa se poata baza pe noi , pe sfatul nostru.Nu doar de frica.Pentru ca atunci cand sunt mai mari, cam de pe la liceu nu-i mai putem controla autoritar si ramane doar ce am construit pe baza de inceredere.
Sper ca nu te-am deranjat cu ce am scris, eu ma confrunt zi de zi cu cei doi baieti ai mei si trebuie sa gasesc solutii pentru doua firi complet diferite, dar vreau ca rezultat final sa stie ambii ca in mama gaseste prietena de care au nevoie , nu seful de care vrei sa demisionezi dar contractul are o clauza care nu-ti da voie sa parasesti serviciul minim 10 ani...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

roxy, nu e vorba de nicio frica. Ii place f. mult de fata cu care face exercitiile, mai ales ca aceasta are si un Labrador Retriever, prietenos cu copiii, cu care Daria interactioneaza in curtea centrului, ii arunca jucarii, i le aduce inapoi...

Da, i se atrage atentia la anumite exercitii, pentru ca se mai uita si pe pereti sau cauta din ochi lada cu jucarii, cand acele exercitii presupun uitatul la varful picioarelor, care trebuie orientate spre exterior, deci trebuie coordonare ochi-picior. Daca nu e atenta la cum pune piciorul in pamant, de unde sa stie ce inseamna mersul corect?

Toata familia - mama, ea (d-ra) si fratele sunt kinetoterapeuti. Toti 3 iubesc copiii, si sunt acolo la copii, de toate varstele.

Dupa programul de exercitii are voie sa rastoane jucariile, sa se joace, sa lucreze si la alte aparate, daca doreste. Si sa se joace cu copiii care, la randul lor, au terminat exercitiile.

E Sagetator, Daria.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lillo spune:

Selene si eu am avut probleme cu integrarea in colectivitate dar nu cred ca Daria era prea mica pentru asta ci mai degraba ca nu i s-a potrivit gradinita aceea cu educatoarea aceea, deci e posibil ca situatia sa se repete si anul asta daca nu nimeriti la o gradinita si la o educatoare care sa i se potriveasca.
Eu as vorbi cu educatoarea inca de acum pentru a vedea cum procedeaza in diferite situatii. Piticul meu merge la gradinita de la 1 an si 10 luni. A miorlait vreo 2-3 zile si apoi nu am mai avut probleme. Dupa vreo 3-4 luni s-au schimbat educatoarele si au impus noi "reguli" daca un copil plangea nu il luau in brate sa il consoleze, foloseau un ton f. ridicat, nu ii supevegheau corespunzator (sau nu interveneau in conflictele dintre ei). Imediat s-a simtit asta in comportamentul copilului. Plangea de cum ieseam pe usa casei, se agata de mine si cu mainile si cu picioarele cand vedea ingrijitoarea, plangea si ma striga in somn desi doarme cu mine in pat, avea cosmaruri, nu se dezlipea de mine nici cand ma duceam la baie, refuza sa iasa din casa. Au plecat educatoarele problema, si-a revenit copilul, merge de bunavoie la gradi(inca nu cere el sa il duc), nu mai e lipit de mine, nu mai are cosmaruri, imi da pup si pleaca singurel in sala la copii, pandeste langa geam sa auda copiii cand ies in fata blocului sa iasa si el.
Gradinita e aceeasi, ingrijitoarele la fel, deci ceea ce a contat a fost educatoarea, modul in care interactioneaza cu copiii.
La gradinita asta ai voie sa ramai cu ea macar in prima zi?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joklk spune:

Si eu sunt de parere ca s-a gresit gradinita/educatoare si nu ca Daria nu a fost pregatita pentru gardinita. Dar ma repet din nou, subiectul de aici sunt crizele Dariei si nu neadaptarea ei la gradinita. Insa despre aceste crize, manifestari, frustrai Selene nu ne mai spune nimic. Astfel ajungi la concluzia ca s-au rezolvat.

In acelasi timp din tot ce a scris cred ca oboaseala ei (a Selenei) este de fapt punctul slab, pentru ca ajung incet la concluzia ca orice face copilul nu e bine. Daria are totusi nevoie de libertate, de spatiu de actiune. Daca la orice aude "nu e voie", "nu e frumos" nu ajungeti nicaieri. Cum s-au dat aici n exemple las-o sa fac ceea ce vrea explicandu-i ca apoi faceti impreun ordine, curatenie, etc.....

De exemplu eu ieri dupa-masa am facut un tort rapid cu fructe sa avem si ceva racoros. Eram doar eu si Karla acasa asa ca bineinteles ca a vrut si ea in bucatarie si am facut de fapt amandoua tortul. Cat eu am batut frisca ea a amestecat gelatica intr-un bol cu apa (a facut si apa pe masa dar asta se sterge). Eu am pus piscoturile si crema ea a insirat afinele. Deci fiecare a avut o activitate. E drept ca a durat poate cu 20 de minute nai mult decat in mod normal si eu a trebuit sa vorbesc non-stop dar a fost placut. Ea m-a avut langa ea si eu am avut-o pe ea langa mine.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Cand un parinte e disponibil, isi intelege, isi accepta si isi indruma copilul, acesta va coopera. Cand parintele e in competitie mereu cu propriul copil rezultatele nu pot fi bune.
Inca ceva, la un moment dat, rasunzand unui user care-i tot atragea atentia, Selene a zis "mai bine nu ma nasteam". Asta arata ca ea percepe criticile ca atacuri la propria persoana mergand pana la anularea ei.
Sunt lucruri inradacinate din copilarie. Atitudinea corecta fata de greseala nu-i "decat sa faci gresit, mai bine nu existi", stiti voi era in uz si placa "cu mai bine nu te faceam", ci "ia sa vedem cum putem face mai bine". Nu stiu cum un parinte isi poate ajuta copilul sa se corecteze daca nu a integrat lectia asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

olympia, reciteste, nu aia am spus.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Selene, nu mai stiu pe unde e exact postarea, cred ca ai scris "mai ramane sa spui ca mai bine nu ma nasteam", este?






>>>Continuare

Mergi la inceput