Stiati ca ?

Vineri am primit un email de la o prietena cu care nu am discutat de mult timp. Bianca Brad. Mi-a trimis un email cu Stiati Ca?
L-am deschis iar dupa ce l-am citit am fost marcata. Vreau sa va arat ce m-a marcat - acest slide:
www.desprecopii.com/Images/Upload/EMMAstiatica1.jpg" border="0">

Tocmai de asta, m-am hotarat sa va recomand sa donati acel 2% Organizatia E.M.M.A in acest an.

www.desprecopii.com/Images/Upload/EMMAstiatica2.jpg" border="0">



**************
Citesc cu placere: Supereva.ro | Blogul meu |

mychydutza spune:

asta m-a socat si pe mine: ca mamele care urmeaza sa nasca copii fara viata sunt puse in aceleasi saloane cu mamici de copii sanatosi....mi se pare o cruzime fara margini. sunt convinsa ca asta nu se intampla in strainatate.....ci la noi, unde respectul fata de om e ZERO!

opriti planeta....vreau sa cobor!!!!

desprecopii spune:

asa e mickyduta.

**************
Citesc cu placere: Supereva.ro | Blogul meu |

Luna1 spune:

Nu-mi vine sa cred... credeam totusi ca lucrurile au evoluat.

Acum mai bine de 10 ani o prietena a nascut un copil cu malformatii cardiace, copil care in doua zile a decedat. M-a socat faptul ca au convins-o pe prietena mea ca nu e bine sa-l vada in urma decesului, ca o va marca rau, si ca nici nu trebuie sa-l ia acasa, sa-l ingroape, ci au pus-o sa semneze ca spitalul se va "dispensa" cum crede de copilul mort. Ulterior a aflat si ea ca a fost ars, nu va pot spune cata durere a simtit, s-a simtit pacalita, tradata, felul in care au convins-o cu blandete ca se ocupa ei, ea nu trebuie sa se gandeasca, trebuie doar sa plece acasa si sa UITE!

Trist....

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

andru_mami spune:

este foarte adevarat ca nu se acorda consiliere mamelor care nasc fat mort sau care dau nastere unor copii cu malformatii sau cu alte probleme,eu am simtit-o pe pielea mea cand am nascut;
copilul nu a respirat ,l-au ventilat mecanic,iar la 7 ore de la nastere incepe sa faca crize;iar eu dimineata la 6 m-am dus la alaptat.....cand surpriza...copilul nu era acolo,ci pe reanimare,unde de abia mi-au dat voie sa il vad,in conditiile in care viata lui atarna de un fir de ata si ar fi putut muri fara sa ii vad macar o data chipul;iar dupa ce l-au resuscitat 10 min ca facuse stop-cardiorespirator,intreb cu o farama de glas si putere care imi mai ramasese de atata plans,ce parere are,daca o sa ramana cu sechele in urma stopului si a crizelor;iar dr. foarte degajata se uita la noi,la mine si la sot care nici pe picioare nu mai ne puteam tine,si ne spune:"eu nu pot sa va spun acum daca o sa fie un copil normal sau un tampit",si atunci am simtit cum pleaca pamantul de sub mine si lesin;alea erau cuvinte care sa le spui unor parinti plini de suferinta,care nu stiau daca au sa plece cu copilul acasa,sau vor pleca cum au venit,cu mana goala???
si in conditiile in care am fost la un pas fff mic de depresie ,nimeni,dar NIMENI nu a venit sa ma intrebe daca am nevoie de ceva,de o vorba buna,de un sprijin;
asa ca ,nu ma mai mira nimic din ce se intampla in RO ,dincontra ma cutremura ca au atata cruzime in ei,ca nu isi dau seama ca poate tr un parinte care isi pierde copilul este un pic de alinare sa il vada ptr ultima data,sa il tina un pic in brate;

imi pare rau ptr tot ce se intampla in sistemul medical si mult mai rau ca nimeni nu ia nici un fel de masura



POZE

Pentru copii-Donatie
Haideti sa ajutam la BAZAR


cu fluturasul Andrei (23.08.2007)

petra spune:

Infiorator! In momentele care se trasnforma instantaneu din bucurie in suferinta si disperare sa mai fie cineva care rasuceste cutitul in rana este cea mai crunta experienta! Aia nu se gandesc, nu simt si nu se pun in pielea unor parinti deznadajduiti ca-si pierd farama de viata zamislita din dragostea lor. Nu stiu ce sa zic, pana acum se tot zicea ca-n Romania sistemul si persoanalul sunt invechite , ca daca asa au lucrat o viata intreaga (fara respect si intelegere fata de pacient) nu or sa se schimbe acum. In 2010 acea generatie s-a pensionat de mult, si locul a fost luat de o generatie mai tanara care este la fel de nepregatita si neinstruita de a lucra cu psihicul oamenilor bolnavi sau aflati in suferinta , psihic care este mult mai sensibil decat al unui om sanatos si care se bucura de viata.
Sunt revoltata de-a dreptul dupa ce am citit postarile fetelor de aici, dupa ce experiente au avut cu personalul medical in momentele grele din viata lor.
Cu ceva timp in urma cand Bianca Brad a pierdut un copil stiu ca am accesat un site dat de ea unde ea povestea experienta ei si cat de mult a fost ajutata sa treaca mai usor peste acel moment de catre personalul medical din clinica unde a nascut.Ideea este ca totul se petrecea intr-o clinica din strainatate.

cellia78 spune:

Oooffff......cate sentimente s-au trezit in sufletul meu...cate aduceri-aminte......

Curand va fi un an de cand am nascut; am avut o sarcina cu probleme, praguri de trecut, tatal meu care a plecat pe cand eram gravida, tata, cel care isi dorea nespus de mult sa vada nepot de la fata lui.....; am trecut peste multe si a venit ziua in care aveam sa-mi cunosc puiul; Dumnezeu ne-a scos in cale, dupa luni de suferinte si de „experiente” deloc placute la capitolul medici, Omul care mi-a pus in brate puiul; a avut ispiratia de a decide operatia de cezariana si a si facut intocmai, chiar daca am stat ore si am asteptat pana seara ca sa se elibereze o sala; am fost constienta pe parcursul operatiei, nerabdatoare sa-mi aud puiul; dar puiul meu doar a horcait! Iar eu am simtit ca plutesc in joooss, pt ca auzeam cum toti din sala tac, se precipita, vorbesc in soapta; au reusit sa o resusciteze, am reusit sa aud un „aaaaa” firav si stins si mi-a aratat-o un pic dl. doctor, dupa care au fugit cu ea la oxigen; desi intrebam, nu mi-au spus nimic, iar aici cumva ii inteleg, situatia mea inca nu era roz, inca eram si eu in pericol; stiu ca dl.doctor m-a mangaiat pe obraz si mi-a zis asa:” O sa vedeti ca o sa fie bine, aveti putin de munca, dar va fi bine, va promit ca asa va fi, dar trebuie sa fiti tare pt. copilul dvs.”
A fost Omul care m-a alinat toata perioada spitalizarii; dumnealui si medicul neonatolog, plus inca 3 asistente; in rest.......
Am aflat a doua zi ca am un copil cu probleme; ca a fost scoasa „la limita” din lichidul amniotic inverzit, ca facuse un stop, ca a stat pe oxigen toata noaptea, ca nu avea nici suflu ca sa planga cot la cot cu bebeii din salon, ca facea convulsii, ca avea risc crescut de a avea si meningita, ca avea talvalg bilateral si avea si palatoschizis; toate astea le-am aflat de la o asistenta; cand mi-au adus fata cu mine in salon; cand am vazut ca avea la caput branula; si, speriata, am intrebat ce are; asistenta mi-a zis cam asa:” Ei, ce are!!!!!!! Inca nu a iesit din riscul de meningita! Face antibiotic, gentamicina! Si chiar daca scapa de asta, a stat la oxigen; asta inseamna ca dc rezista, nu se stie daca va merge; hipotonie musculara, mamico! Si cum sa mearga? Ca are picioarele strambe! Si oricum, mai are si cerul gurii despicat, asa ca o sa fie muta! Ma rog, e sansa sa se repare de la sine problema asta! Asa ca branula asta e nimica toata!!!”
Am avut numai puterea de a intreba in jur dc ce aflasem e real sau nu; mi s-a confirmat, dar nu cu aceleasi cuvinte; mi s-a spus si ca aveau de gand sa ne spuna, medicul ginecolog si medicul neonatolog; dar, deh, in spitale exista asistente.........
In fine, parca pentru a contrazice previziunile negre ale unora, Minunica noastra a luptat! A trecut peste riscul meningitei; a invatat ca in starea ei, hrana venea printr-un furtunel bagat la ora mesei direct catre stomacel; a invatat apoi sa pape cu biberonul special; si, mirarea doctorilor, a invatat sa pape din biberon normal pana la externare.
Nu pot insa uita rautatea mamicilor din salonul in care am stat; privirile lungi catre mine si mai ales catre copilul meu; si faptul ca, de cate ori vreuna din ele aveau vizitator, aratau catre fetita mea si sopteau musafirului:” Aia are un copil varza, cu multe probleme; si ea o tine una si buna ca va face om din copilul ei!”
Am ajuns acasa cu Minunica si ne-am bucurat de ea fix 12 zile; pt ca a facut convulsii urate, am ajuns cu ea la spital; la Grigore Alexandrescu; unde au intors-o pe toate partile, fara a-i face nimic (desi, cat timp au consultat-o, a facut 6 episoade de convulsii, in 2 ore) si unde se adunasera 4 medici care presupuneau si atat; una din doctorite ne-a anuntat ca „Asta este, va internam cu ea, dar e mica rau, nu stiu cate sanse sa-i dam, ca are spasme si convulsii care arata epilepsie!”
Am simtit ca urla sufletul in mine! Nu mai vroiam altceva decat o groapa in care sa ma bag de buna voie si sa ma acopar singura!
Si acolo au urmat „aventuri”; au stabilit diagnosticul a doua zi dimineata, cand a ajuns un alt medic, Om si acela; nu era epilepsie, era „numai” hipocalcemie neonatala severa; au urmat ore in care a avut branula pe care primea calciu si magneziu, inima i-a fost monitorizata, a avut 3 praguri majore in care aparatura avertiza ca inimioara puiului meu trage greu si are nevoie de ajutor; a trecut de toate; cu bine; singurul cadru medical care mi s-a adresat ca si unui om a fost doctora care a pus diagnosticul; restul, fara cuvinte....
Imi amintesc si faptul ca intr-o seara a iesit scandal efectiv, pentru ca o asistenta mi-a dat sa-i dau supradoza de calciu; si, cu toate insistentele mele ca mi se parea prea mult pentru pui, a urlat efectiv la mine ca ea e cea cu autoritate acolo, ca e cadru medical, iar eu sunt citez „NIMENI”; cand a descoperit ca era de fapt supradoza, tot la mine a urlat, ca de ce am facut cum mi-a zis ea; fac precizarea ca atunci lua calciu cu laptele, nu mai primea pe vena; scandal monstru a fost, pt ca nu mai puteam, ma saturasem de tratamentul pe care-l primeam; plus tot acolo, primeam si „incurajari”: „Las’ mamico, revino-ti, fa-te bine dupa nasterea asta si fa alt copil; cu asta nu o scoti la capat; nu scoti om din ea; are prea multe „bube”; are si despicatura aia, abia mananca, tot ce mananca vomita, o iei de la capat, picioare strambe, a stat mult la oxigen, a stat in lichid verde, are apnee, acuma asta cu calciu, buricul i-a iesit mult in afara, vai de sufletul din ea; mai bine roaga-te sa ti-o ia Dumnezeu, sa n-o mai chinuie, ca te topeste si pe tine”. Incurajari de cadru medical, de „om” instruit, de „om” care a depus un juramant!
Hm.....imi vine sa rad, trist si amar, ca eu visam „consiliere”, terapie ceva; efectiv aveam nevoie de asa ceva, cum aveam nevoie de aer; si, mai ales, simteam nevoia sa fiu realmente incurajata, sa imi spuna un medic ce-mi promisese medicul ginecolog, ca va fi bine;aveam nevoie sa aud ca fata mea va depasi cu bine incercarile, ca-mi va spune „MAMA”, ca va alerga catre mine, catre tati, ca o dorisem enorm si speram sa ne bucuram de ea asa cum alti parinti se bucura de puii lor; simteam nevoia sa fiu tratata ca om si nu ca o mamica proaspata, amarata, care a nascut un copil „handicapat” (urat cuvant, l-am urat dintotdeauna); si care mamica, pt ca a nascut un copil cu atatea probleme, e cumva de marginalizat, ca nu a fost capabila sa fac si ea un copil normal...


O palma nu inseamna educatie! Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de copii!

alex_andra spune:

Asta nu stiam...cumplit....saracele mamici, dupa ce ca traiesc o drama, in loc sa aiba parte de un suport de specialitate, sunt puse la un loc cu cele care-si impartasesc bucuria

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

alex_andra spune:

Doamne Dumnezeule, Celia.......prin ce ai putut sa treci, mamica incercata...
Indraznesc sa intreb, daca nu vrei, poti sa nu-mi raspunzi...acum ce face Mirunica?

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

andru_mami spune:

celia nu ai PM activat dar vroiam sa iti zic ca poate te gandesti si vi la noi la "copii cu nevoi speciale"
scuze off-topic



POZE

Pentru copii-Donatie
Haideti sa ajutam la BAZAR


cu fluturasul Andrei (23.08.2007)

alex_andra spune:

andru_mami

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)