cum tratam fagofobia?

buna ziua ,
nepoata mea de 6 ani refuza sa mai manance alimente solide de 2 saptamani, zice ca se inneaca, ca are un nod in gat si nu poate sa inghita. parintii i-au facut toate analizele si copilul este perfect sanatos. din ce am gasit eu pe net , inclin sa cred ca este vorba de fagofobie (teama de a manca ), asa cum de altfel i-a sugerat si medicul orl-ist la care a fost: "problema este psihica". desi nu este un copil cu probleme in famile, s-a adaptat foarte greu la gradinita , nu vorbeste aproape deloc cat sta acolo. au fost cu ea la un psihiatru pentru copii dar nu cred totusi ca a ajuns unde trebuie: a pus-o sa faca un desen , i-a dat medicatie si a trimis-o acasa. eu cred ca trebuie sa gaseasca un psihoterapeut bun (si aici vreau sa va rog pe voi sa ma ajutati) care sa-i poata ajuta sa gaseasca unde este de fapt sursa de stres pentru copil si cum sa elimine aceasta sursa lucru pe care nu cred ca-l va rezolva intr-o sedinta.
daca stiti ceva de fagofobie, va rog sa-mi spuneti.

Tala spune:

POt sa-ti spun doar ca anul trecut ii povesteam cumnatei mele (care are o fetita care atunci avea 6 ani) ca baietelul meu s-a innecat la un moment dat si noi ne-am speriat fff tare etc. Fetita a fost martora atunci si apoi au urmat 3 sau chiar 4 saptamani in care tot asa, nu manca aproape nimic de teama sa nu pateasca la fel ca baietelul meu. Cel mai sfant este sa incercati sa aflati de unde aceasta spaima a ei, sa-i aratati in prima faza ca o intelegeti si sa-i prezentati alimente 'safe' ca usor-usor sa capete curajul de a manca iar normal. Evident ca un psihoterapeut bun pt copii ar fi cel mai indicat, dar eu una nu cunosc pe nimeni.
Succes, sanatate si fiti alaturi de fetita.

mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

burtika spune:

iti multumesc pentru raspuns, Tala. din cate am citit eu despre fagofobie , se pare ca este o reactie la un stres prelungint si ca, de fapt, nu prea are legatura cu mancare, in sensul ca nu a patit ceva legat de mancare. nu a fortat-o nimeni sa manance, nu s-a innecat....stiu sigur insa ca nu-i place sa doarma la gradinita si ei au lasat-o sa doarma pentru ca nu a avut cine sa o ia si s-au gandit ca poate se acomodeaza. este un copil care acasa si in prezenta noastra , a rudelor, este foarte vesela, galagioasa, dar la gradinita nu vorbeste deloc, are un blocaj de comunicare.
poate ca totusi imi va recomanda cineva un psihoterapeut bun , sunt convinsa ca asta este solutia.

Nix spune:

Buna,

nu stiu daca in situatia de fata este vorba clar de fagofobie; mai degraba imi suna ca ceva s-a intamplat in viata fetitei care a speriat-o, traumatizat-o intr-un fel iar ea comunica lucrul asta, trage un semnal de alarma, in felul asta.
Daca ai nevoie de un psiholog bun, contacteaza-ma si iti pot recomanda.

Sanatate!

babyyy spune:

buna ziua,aceeasi problema o are si baietelul meu.
sambata trecuta s-a innecat cu un os de peshte,dar a trecut repede peste sperietura,a mancat orice,normal, s-a jucat cu copii,pana miercuri cand a inceput "am ceva in gat?mi-a ramas mancarea in gat?" si refuza sa manance mancare gatita.ce-l mai pacalesc afara cu copii.,cand uita ca mananca.oricum ciuguleste,nu mai papa.si tot timpu ma intreaba dc are ceva in gat.
am fost la 2 cabinete orl si ne-au zis ca e perfect sanatos.
voi ati rezolvat problema?cat a tinut aceasta perioada?
o zi buna

Luna1 spune:

Parerea mea e ca trebuie sa gaseasca un psiholog bun pentru copii, care sa incerce sa deschida o punte de comunicare cu fetita.

Intre timp eu personal daca ar fi vorba de copilul meu, as inceta sa o mai duc la gradinita. Atat timp cat acolo nu comunica deloc cred ca aceasta poate fi sursa problemei. Sau cel putin as inlatura un stres al copilului, e clar ca nu se simte in siguranta acolo.

sorana spune:

Ce analize i s-au facut?
Stiu ca e copil dar ... i s-a facut endoscopie?
O blocare a esofagului nu se vede nici la rmn, nici la tomografie.
Imi pare rau, nu stiu nimic de fagofobie dar ma gandesc ca e ciudat sa capeti o astfel de fobie la 6 ani. S-a intamplat ceva (i-au zis colegii/parintii ca e grasa sau ceva de gen? S-a inecat cu mancare si s-a speriat rau?)? Sau cum oare poti sa capeti o fobie de genul asta la 6 ani?

monicabo spune:

Totusi de ce la gradinita nu se simte bine...? De cat timp merge acolo?
S-a intamplat ceva acolo, cum sunt educatoarele, ingrijitoarele? Sper ca nu e vorba de tipete, bataie...

Mai urmeaza inca un an de gradinita, sau va incepe scoala din toamna? Ar fi o solutie schimbarea gradinitei, sau sa ia copilul o pauza de gradinita (stiu ca e greu cand nu ai cu cine lasa copilul, si eu am un copil in gradinita, si urmeaza al doilea)...



Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Vivela spune:

baiatul meu cel mare (3 ani si 9 luni) - a trecut printr-un episod similar. brusc imi zicea ca nu poate sa inghita, ca "e gatul prea mic", parea sa se inece cu mancarea, scuipa mancarea mestecata...
nu fusese bolnav, nu avea faringita, nu parea sa fie nimic in neregula in gatul lui. la gradinita facea la fel, iar educatoarele mi-au spus ca nu s-a intamplat nimic deosebit acolo (lui ii place la gradinita, merge cu placere, e iubit de toata lumea si de colegi, etc.).

timp de cca 5-6 saptamani a mancat aproape numai lapte. insa daca ii dadeam ceva dulce nu prea avea probleme cu mancatul. mancare normala insa a refuzat in tot acest timp, imi spunea ca nu-i e foame sau ca nu poate sa manance.

noi am rezolvat problema apeland la homeopatie, acum nu mai fac fata la cerere.
nu stiu daca homeopatia insasi a rezolvat situatia sau a fost o simpla coincidenta (eu tind sa cred ca nu), vroiam doar sa spun ca am trecut si noi prin asta si ca problema s-a rezolvat.

burtika spune:

acum am vazut ca s-a mai scris la subiectul deschis de mine in urma cu un an si ceva, asa ca revin cu amanunte. problema s-a rezolvat cu ajutorul unui psiholog, analize i s-au facut nenumarate (inclusiv endoscopie). au fost si la neurolog unde au primit un diagnostic gresit de miastenia gravis si un tratament care nu facea decat sa agraveze starea copilului. dupa ce i-au facut toate analizele posibile , au ajuns la ceea ce eu am banuit de prima data, problema era psihica , pe baza de stres si s-a rezolvat cu ajutorul psihologului. la gradinita a mers in continuare,(cand a vrut ea, cand vroia sa stea acasa statea acasa), mai avea cateva luni si termina cu gradinita, dar au lasat-o program scurt. aproximativ 3 luni a baut numai lichide, sucuri si lapte, daca in suc simtea pulpa de la fructe numai vroia sa-l bea, trebuia sa fie foarte bine strecurat. a fost o perioada foarte stresanta pentru toti, dar au trecut cu bine peste, acum fetita merge la scoala , a terminat clasa intai, ii place la scoala si mananca solide fara probleme.