Despre bone (2)

Va rog sa continuati aici discutiile despre bone incepute la capitolul 1

nelia spune:

Bai, ce subiect intortocheat!!! Despre ce nu s-a discutat aici, ia sa vedem, ca sa mai bagam un subiect-doua.

Eu ce sa ma zic? Sint de 8 ani acasa, aproape singura (sotul este singurul meu ajutor, de doua luni am o vecina care ne ajuta), cu trei copii, toti trei alaptati cu orele... apoi alaptat cu cea mai mare calare pe mine si nu puteam sa o refuz ca si asa o rodea gelozia... apoi alaptat, cu cea mai mare la lectii, asta cind nu eram cu totii la tot felul de activitati de-ale ei, cu cea mijlocie calare pe mine, cu cel mic in brate...

Acum am doua cu activitati, si eu le duc aproape peste tot... ca sotul lucreaza si are si scoala (si eu am seara)... Calvar? Da, poate, de multe ori nu mi-e usor si simt ca clachez si ca nu ma mai tin puterile sa duc atitea... dar calvarul nu vine de la a sta cu copiii, ci de la faptul ca pe linga ei fac tot in casa (mai putin cumparaturile si facturile de care se ocupa sotul) si asta ma oboseste. Anul trecut, cit a fost bebe Lisandru mic de tot, a stat si sotul in paternitate, eu nelucrind nu mi-am luat maternitate si atunci a avut el dreptul... au fost cele mai frumoase luni de cind sintem impreuna si avem copii. Minunate! Nu le-as da pentru nimic din lume!

Este atit de frumos sa ai timp sa te ocupi personal de copiii tai, incit, daca inainte mai aveam dubii ca hotarirea luata cu ani in urma de amindoi (de a sta eu acasa si el sa mearga la munca) e cea buna, acum sintem siguri amindoi ca am facut foarte bine ca am ales asa. Din pacate, parintii din ziua de astazi, sint mult prea stresati, mult prea coplesiti, mult prea prinsi de cotidianul nebun in care traiesc... ca sa mai aiba dorinta si rabdare sa-si creasca singuri copiii. Eu ii inteleg si imi pare rau ca nu se poate altfel... dar, stiu, din proprie experienta ca intotdeauna e o chestiune de alegere si ca, intotdeauna, se poate alege si altceva!

Llaura spune:

Da' de fata asta europarlamentar va place?
Nelia, sunteti niste curajosi, cinci oameni un an din jumatate de salar, cred ca aveti o reteta secreta.

ruxij spune:

Salutare! Parerea mea este ca nu are rost sa judecam alegerile si stilul de viata ale nimanui. Fiecare om este diferit, fiecare situatie este diferita, fiecare familie este diferita, iar viata este grea. Cel putin asa vad eu viata, asa a fost pentru mine, destul de grea. Poate cei care nu au simtit asta pe pielea lor judeca mai mult. Eu pentru ca am trecut prin greutati la viata mea, incerc sa nu judec niciodata pe nimeni pentru ca nu stii ce e acolo. De aceea mi se par nelalocul lor comentarii depreciative la adresa femeilor care au job solicitant (sau cariera) cum ca ar fi mame denaturate, precum mi se par nealocul lor si comentariile conform carora unele mamici care stau acasa sunt doar lenese sau nu prea pot duce nici un job si folosesc treaba cu copilul are nevoie de mama altfel vai si amar, drept pretext. De fapt conflictul se reduce la clasicul "validate my choice"

Eu is femeie de cariera, acum sunt si mama singura, cresc singura copilul (singura, fara barbat, nu doar fara parinti si fara bona) am un singur copil tocmai d'aia, desi voiam doi, l-am crescut f. greu pana acum, e greu si acum, dar atata vreme cat toata lumea e sanatoasa si fericita, asta e un indicator absolut, dincolo de parerile oricui, specialisti sau nespecialisti!! Am o menajera odata la 2 saptamani. Atat. Nu am nevoie de validari din partea nimanui. Desigur si eu urmez modelul din propria familie si cand facem asta, modelul este validat prin rezultatul obtinut. Daca noi suntem OK cum am fost crescuti, e clar ca vor fi si copiii la fel de OK. Sunt probleme mai complexe si mai grave in viata si cresterea unui copil decat simplul stat sau nestat acasa al mamei. Ce bine ar fi sa se reduca totul la asta! Deasemenea neimplicarea tatalui vad ca se considera OK. Eu zic ca nu e chiar asa de buna si multi tatici chiar sunt implicati. Acele familii eu le invidiez si as vrea si eu sa am asa ceva. In rest, mamici, faceti tot ce puteti voi si nu sunt motive de simtit vinovate pentru alegerile noastre, oricare ar fi acelea!

Ramona J spune:

Ruxij

nelia spune:

Llaura, si o bursa, care-i alta jumatate de salar! Ca sint studenta... la batrinete!

Ruxij, nu stiam! Eu te urmaream cind aveam timp de alte subiecte, dar se vede ca in ultimul timp nu prea am stat pe aici... Si, da, ai dreptate! Tot la alegere ajungem, validata sa nu!

conchita spune:

se discuta la sub. despre concediul de maternitate, am comentat acolosha. io-s pro, o admir.

blackpanterro spune:

Nelia, mie imi place la nebunie de voi!!! Super familie!!

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious

sorana spune:

Ruxij

Si eu incerc sa nu judec pe nimeni pentru ca "nu umblu in papucii lor".
Ce e bine pentru mine poate fi rau pentru altcineva si invers.

Dar asta pentru ca am imbatranit si, vorba ta, am trecut prin diverse, la tinerete eram sigura ca "reteta" mea e cea mai buna

Important este sa fie copilul sanatos si parintii la fel. Daca il vezi si razand fericit, atunci chiar ca restul problemelor si ambitiilor personale sunt nimicuri.

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

sorana spune:

Alina, acum am vazut raspunsul de la capitolul anterior.
Optimismul ca si pesimismul sunt un fel de a fi. Eu sunt optimista in majoritatea timpului ca asa sunt. Ziceai ca tu in locul meu n-ai fi asa optimista. Crezi ca m-ar ajuta cu ceva pesimismul? Ar folosi la ceva?
Copilul e "mare" acum si problemele legate de copil sunt total diferite de problemele de la 1 an. Acum avem probleme ca vrea neaparat sa faca pian dar nu are rabdare 1 ora pe scaun la lectie si nici acasa nu vrea sa repete (oricum nu mai mult de 5 min. pe zi, si alea mai mult de gura mea) dar nici nu vrea sa renunte la pian, ca ea are talent si se face pianista Evident singura posibilitate de face pian cu o profa anume e vineri de la 15 la 16.00 si eu ma strecor cum pot ca mai e si departe si trebuie sa o duc cu masina.
Nu sunt magnat, stau intr-un apartament de bloc si o pianina second-hand (ca first-hand n-am avut curaj sa intreb) costa cca. 2000 eur, ora de pian cu profesor depaseste 10 euro, profesorul iti zice ca-i pacat de bani daca copilul nu repeta acasa si copilul tau "azi n-am chef". Si atunci te dai cu capul de pereti zambesti frumos si zici "poate iti vine cheful mai tarziu". Repet, cand i-am zis sa renuntam la toata nebunia asta cu pianul mai ca a inceput sa planga, ca ea nu renunta, ca ea se face pianista.
Toata povestea de mai sus am spus-o pentru mamici de copii mici care (normal) au deocamdata probleme de gen alimentatie, mers, vorbit, etc. O data cu cresterea copilului problemele difera mult si ceea ce ai facut acum 6-7 ani nu mai are nicio importanta.

Cum spuneam in mesajul anterior eu n-as judeca alegerile unei alte mamici. Cata vreme ea e impacata cu alegerile ei, copilul e ok, atunci indiferent ce a facut a foarte bine pentru familia lor ... chit ca eu am facut altfel.
Si optimismul nu-mi piere asa usor - ai sa vezi tu ce pianista mare ajunge fi-mea
(Va rog cititi fraza de mai sus cu tot cu zambete, ok?)


Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

ruxij spune:

Off topic, Sorana, si baiatul meu (7 ani) face pian si chiar e talentat (asa zice profa), dar o ora este prea mult, aici am vazut ca se face o jumatate de ora. Pt 6 ani mi se pare ca i se cere prea mult sa stea o ora intreaga concentrata. Cu exersatul acasa, eu il pacalesc pe fi-miu, nu ii zic "hai si exerseaza", ii zic "vai mami, ia canta-mi si mie ca tu canti asa frumos!!". Il ascult cu atentie si aplaud si ii zic "mai canta odata! vai ,asta e cantecul meu preferat" si alte pacaleli din astea :)) Asa e, cand nu am exersat cateva zile, imediat s-a cunoscut la lectie. Trebuie exersat zilnic. Cand erau mai usoare catecele, il motivam exersand si eu (desi nu am facut niciodata pian), odata eu, odata tu. Acum aplic treaba cu aplaudatul:)

On topic, am citit mai cu atentie mesajul lui blackpantero, e intr-adevar cam jignitor pt. mamicile care vor sa balanseze in viata si cariera si familia, dar nu e vina ei, pt ca exact asta este atitudinea raspandita f. tare in Germania. Germania este cea mai retrograda tara din Europa in privinta oportunitatilor pentru femei! Mamicile care merg la munca sunt numite pe scara larga "mame corb" Nu exista crese si natalitatea este f. scazuta, mai scazuta decat in tari precum Franta, unde reteaua de ajutorare a mamicilor care lucreaza este f. bine pusa la punct si atitudinea societatii nu este deasemenea asa retrograda.