Teodora, cel mai frumos dar primit de la Dumnezeu!

Iata ca a trecut deja 1 anishor de cand galushca noastra bruneta, leita tati, s-a luptat din rasputeri sa vada lumina lumii.
In ciuda varstei gestationale, a timpului sau emotiei, fetita mea scumpa a hotarat sa-si arate capsorul in aceasta lume, chiar de ziua pacalelilor.

Si vad azi o domnisorica dolofanica, temperamentala si "berbecuta" nu doar zodiacal vorbind , pregatita sa porneasca pe lungul drum al vietii.
Abia imi mai aduc aminte de prima ei noapte acasa, in care si eu si tati tresaream la cel mai mic scancet, dormind cu un ochi intredeschis pentru a fi pe faza in caz ca ne "striga" Teodora.
Abia imi mai aduc aminte de prima baita,de grija de a nu face ceva gresit, de zilele "pline de colici", de primul zambet, prima rostogolire, primul cuvant rostit ("mam") si de alte atatea evenimente emotionante ce si-au lasat amprenta in viata noastra.

Schimbarea ce s-a produs in viata noastra a inceput imediat ce ne-am intors din superbul concediu petrecut doua saptamani afara,in tot acest timp dorindu-ne sa se intample minunea asteptata. Nu s-a intamplat,dar situatia nici clara nu era.Asa ca,am dat fuga la dr,care m-a trimis imediat la analiza Bhcg si eco, ce s-au declarat insa negative.Dupa o portie de Duphaston prescrisa de medic,am constatat cu stupoare ca ma aflam tot in incertitudine,urmand alt rand de analize Bhcg si eco,de data aceasta crescand f putin coeficientul Bhcg,de ajuns incat sa intervina o subtila banuiala de sarcina.Dar de ce testele aratau tot negativ si eco la fel?
Astfel ca,dupa indelungi repetari de analize,s-a banuit a fi o sarcina extrauterina.Acele zile de incertitudine au fost cumplite si ma rugam sa nu fie nimic.Ziua in care s-a confirmat faptul ca exista o sarcina si este instalata in UTER, m-a umplut de o imensa stare de beatitudine,nemaiputandu-ma nici bucura dupa atatea stari avute,parca nerealizand ce mi se intampla..Un sambure mult dorit tocmai se instalase,eu urmam sa devin mama,dorinta ni se implinise si nu stiam daca sa ma bucur sau sa plang de fericire.Era clar ca viata tocmai lua o noua intorsatura,dar nu imi inchipuiam in ce mod avea sa mi se schimbe viata,deocamdata traiam emotii unice.
Trec repede peste partea de inceput a sarcinii,deloc nesemnificativa daca ma gandesc la greturile si starile de rau ce ma copleseau,ajungand sa nu mai suport mijloacele de transport,stand doar cu bucata de lamaie langa nas, ajungand pana la internare cu perfuzii. Ajung pe la saptamana 13 de sarcina,cand in urma ecografiei,s-a declarat uter bicorn,medicul pronuntand cuvantul oribil "cerclaj", pentru a duce cu bine sarcina.M-am conformat,urmand operatia de cerclaj,crezand ca astfel scap de probleme.Insa,problemele abia incepeau,cu adevarat.La cateva saptamani de la operatiune,au aparut contractiile,intr-una din zile trezindu-ma in noapte si simtind contractii ff mari,dureroase si dese.
Dupa asa noapte,in care doar Dumnezeu si cerclajul m-au salvat,am fost internata sub tratament drastic cu injectii si pastile,ajungand la perfuzii groaznice cu gynipral,contractiile nescazand nici de aceasta data in intensitate.Ultima decizie luata de medic a fost suprimarea cerclajului,ce se afla in tensiune din cauza contractiilor severe.Ulterior suprimarii cerclajului a aparut o minune si contractiile au cedat.
Peste toate aceste situatii mai apare si rezultatul unei noi eco,in care ecografistul banuieste existenta unei probleme in abdomenul fatului.Asta deja a fost prea mult,parca totul se naruia.Am fost trimisa urgent de catre medic la o ecografie morfologica 3D,medicul luand in calcul si varianta unei intreruperi,in cazul in care s-ar fi descoperit o malformatie.Domnul a tinut cu noi si banuiala s-a dovedit a fi eronata,eu traind,insa, zile de cosmar.
Au trecut si aceste zile,insa, nu, nu am scapat de contractii.Acestea si-au tot facut aparitia,insa lectia era invatata: sunam imediat doctorul, care ma interna sub amestec litic ce mai suprima din contractii, iar antispasticele devenisera intre timp "prietenele mele fidele".In plina luna a saptea de sarcina, si-a facut aparitia un val nou de contractii severe, drept pentru care, micutei mele i-au fost maturati plamanii,in urma injectiilor cu dexometazona care mi-au fost facute.
Dupa o perioada cat de cat linistita cu ajutorul Domnului si antispasticelor, tocmai ce incheiasem 8 luni de sarcna, cand am mers de urgenta la control,simtind contractii ingrijoratoare, in timp ce micuta nu-si mai gasea linistea in "perimetrul" ei.Presimtirile ma acaparasera, asa ca ne-am prezentat la medic cu tot cu bagajul pregatit din vreme.
M-am cutremurat cand medicul a rostit grabit: "Internare de urgenta.Maine, cezariana." Eram cuprinsa de tot felul de stari, care mai de care mai puternica si nu stiu nici azi cum am avut puterea sa vin cu replica "Maine? Chiar pe 1 aprilie?"
Noaptea ce a urmat a fost incarcata pana la refuz de emotii, neputand sa dorm niciun moment, Teo jucandu-se si facand tumbe continuu in "balonul" ei.
Si a venit si dimineata zilei de 1 aprilie si momentul in care am fost dusa la reanimare, pentru a fi pregatita de operatie.
Emotiile ma copleseau, ma aflam undeva intre frica, nerabdare, fericire,stiam ca in curand aveam sa-mi cunosc fetita pe care am asteptat-o cu enorma rabdare si multa dragoste.
Am fost dusa in sala de operatie, si simteam cum imi tremura picioarele la fiecare pas.Am capatat o doza de curaj si am urcat pe masa,tremurand din toate incheieturile, simtind cum la un moment dat se rupe firul,trezindu-ma in sala de reanimare, ametita de parca bausem 3 zile si 3 nopti,cu o durere in zona burtii ce-mi taia rasuflarea,neputand face nicio miscare, si auzind glasul doctorului pe care usor am inceput sa-l zaresc in varianta dubla.
Imi spune ca totul a decurs bine si am o fetita minunata de 2900g.
Inca nu stiam daca este realitate sau agonie,eram sigura doar ca simt dureri groaznice in burta.
Usor usor mi-am dat seama ca totul este real si mi-am vazut sotul emotionat cu un buchet imens de lalele rosii in brate,fericit.
Clipa cand mi-au adus in brate micuta, a fost cel mai emotionant moment trait vreodata.Eram asa nerabdatoare sa-mi vad iubita,si.. am vazut-o.
Si... am simtit o dragoste imensa,unica,dragoste de mama.
Fetita mea se nascuse,sanatoasa, intr-o zi de marti, exact pe 1 aprilie,fiindca asa a fost predestinat.
Ziua petrecuta la reanimare a fost sumbra,plina de dureri de neinchipuit,ce s-au intensificat ziua urmatoare, o data cu momentul ridicarii din pat,simtind ca ma descompun in milioane de bucati.
Dar... au trecut acele zile, ca de altfel toate ce au urmat,si iata-ma azi, 1 aprilie 2009, mamica fericita, implinita de TEODORA mult dorita.

Stela,
mami de TEODORA (1 apr. 2008)

ada29 spune:

La Multi Ani Teodora!Sa-ti dea Dumnezeu o viata minunata alaturi de familia ta.Esti o frumusete de copil,vai ce te-as mai pupaci.

Stela,felicitari mamico!Galusca voastra bruneta merita totul.Sa fiti sanatosi dragilor!

Ada

andruskandu spune:

Sa-ti traiasca puiuta luptatoare si sa fie sanatoasa!

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)

EMMA INVINGE CANCERUL!
Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

luny spune:

....LA MULTI ANI, THEA SCUMPA!!..Stela, sunteti niste luptatoare si...a trecut!..acum, ai langa tine minunatul rezultat al clipelor grele!

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)


Life is to precious to worry about stupid Shit!

natynic spune:

Cine mai bine decat mine, de pe forumul asta, iti cunoaste chinul, asteptarile, temerile, draga Stela?? Si cat de mult ti-ai dorit-o pe Teodora?
Si iata, a trecut un an, incredibil!
Noi sa fi fost cele care ne-am chinuit atata? Care, vecine de salon in spital, incercam sa glumim si sa radem pe seama durerilor de la injectii ca sa omoram timpul acela ingrozitor?
Nuuu...noi doar avem fete mari si frumoase


Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
www.onetruemedia.com/shared?p=7f4020c8ca8fe8c9c90c20&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul an al Iuliei...

mstela spune:

Multumesc tare mult,dragelor! M-ati emotionat!

Stela,
mami de TEODORA (1 apr. 2008)

Simo27 spune:

Draga mea,m-am emotionat citind povestea nasterii Teodorei!Ai trecut prin multe ca sa ai o asa minunatie de fetita!Dar,a meritat cu varf si indesat!Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!

Simo,mami de DAVID- 3 iulie 2002,si de SAMUEL -1 martie 2008

gabitzam spune:

La multi ani pentru Teodora , sa creasca mare, frumoasa, sa aiba parte de tot ce e mai bun in viata!

sovietica spune:

La multi ani, Teodora! Felicitari, Stela, prin cate ai trecut, dar uite ca a meritat, asteptarea a fost rasplatita
Imi amintesc ca m-am uitat la filmuletul acela cu Tea de cateva ori si imi dadeau lacrimile, cu gandul ca in curand voi fi pielea ta.

(\/) pozici www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5a33b72a1a20de458aef69&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">MONTAJE
(='.'=) nasterea lui Sasha, 17.04.08
(")_(") si acum cu tiker DPN 7 sept

ccris_ccris spune:

Off, Stelutza, prin cate ai trecut si tu! Emotionanta poveste! Sa-ti traiasca printesa si sa-ti bucure fiecare zi a vietii tale!

LA MULTI ANI, TEODORA!



Cristina, cea mai fericita de Andreea Georgiana (18 aprilie 2008)
Iti multumim Doamne pentru mica minune!

POZELE MELE

Chocolate therapy is, oh, so good!

mstela spune:

Multumesc din nou, tuturor, pentru gandurile bune.Aceleasi urari sa vi se intoarca inmiit.

Stela,
mami de TEODORA (1 apr. 2008)