Reintegrarea la gradinita

Astept si eu cu interes sfaturile vostre...
la noi situatia sta cam asa:
Am dat fata la gradi la program scurt la 2 ani si 9 luni. A stat 2 luni fara sa verse o lacrima, era fericita..noi la fel, a invatat f multe poezii si cantece, a invatat sa coloreze, se trezea dimineata singura sa o ducem la gradi...pana intr-o zi cand a facut pisu pe ea. A doua zi... s-a certat cu un baietel de la papusa ei...a plans, a vomat, educatoarea m-a sunat dupa o ora de gradi sa ma duc sa o iau ca a vomat si nu stie ce sa faca. Poate prostia mea a fost ca am fugit cu sufletul la gura, sotul a sunat si soacra sa vina si ea...etc...si asa ne-am trezit o mamica si 2 bunici la usa gradinitei, ea ne-a vazut pe toti si ....intelegeti voi reactia unui copil de nici 3 ani.
Cand am intrat ea era linistita si se juca cu educatoarea la o masa. Cum m-a vazut a inceput sa planga si a venit la mine in brate si nu a mai vrut sa ramana. Era intr-o miecuri. Am zis sa o tin acasa pana luni sa vedem daca nu cumva e bolnaviara.
Luni dimineata cand sa plecam la gradi a inceput sa planga ..ca vrea fustita. Am incercat sa ii explicam ca nu poate merge cu fusta ca e frig ...era 15 nov. A plans pana a vomat. Am spalat-o, i-am dat din nou papa si pe la 9 jumate am zis sa o duc din nou la gradi. A plans tot drumul. acolo iar a vomat si a inceput sa tipe ca vrea acasa. Nu m-a lasat inima sa ii intorc spatele si am luat-o acasa. Toata saptamana am incercat sa o ducem la gradi... a plans pana a vomat in fiecare zi...pe mine, pe educatoare...am crezut ca e bolnava...pt ca se plangea de dureri de burtica si de cap. I-am facut analize...a iesit giardia. Am stat 10 zile acasa sa tratam fata...si din ziua aceea nu a mai vrut la gradi. Orice incercare de a o duce se termina cu urlete, plansete, voma....Am plans si eu de suparare...si n-am mai dus-o. de cate ori vb de gradi...de copii...de educatoare...zicea ca sunt rai..si incepea sa planga pana voma( ea vomita f usor). Acum vrem sa incercam din nou...pt ca nu mai plange cand vb de gradi...dar nici nu vrea sa mearga...stie ca poate sta acasa cu bunicii...si cred ca acum ne si santajeaza.
Cert este ca nu inteleg de ce s-au intamplat toate astea...NU A PLANS DELOC din sept pana la mijlocul lui nov. Educatoarea nu a certat-o, nu a dat in ea,nu a facut-o de ras in fata clasei cand s-a scapat pe ea..ea fiind cea mai mica din clasa,o fire vesela si ghidusa , ... educatoarea vecina cu noi... o stie de mica, o indrageste si chiar face eforturi de a se apropia de ea..ori de cate ori o intalnim...insa Mateea o respinge. Nu inteleg ce s-a intamplat...de ce s-a schimbat brusc copilul meu. Ce sa fac/ Alta gradinita nu vrea... spune ca vrea la prietenii ei, ca toate doamnele sunr rele si fac copii sa planga.
La dansuri tre sa stau in vizorul ei...ca altfel plange pana vomita. E un copil iubit, adorat, dorit...crescut cu toata dragostea intr-o familie inchegata unita, intemeiata prin dragoste, respect si siceritate, fara certuri sau alte tensiuni.
Da ...poate o sa spuneti ca e alintata...da asa e...e printesa familiei. Acasa e un copil super cuminte, canta, danseaza, se joaca cu papusile, participa alaturi de noi la activitatile familiei, e 90% din timp cu unul din noi 2.
Am obs. ca ii e teama ca o lasam pe undeva...desi noi n-am amenintat-o niciodata cu asa ceva .... doar poate pe la gradi...ingrijitoarea....
Imi pun mii de intrebari, caut raspunsuri...dar nu le gasesc.
Poate ma ajutati voi...mamicile care ati mai trecut prin asa ceva.
De pe 15 martie as vrea sa o duc iar...dar nu stiu cum sa fac sa fie mai bine....



Gabriela si Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...

szivarvany spune:

Iti pot scrie ce as face eu: as lua-o acum in we sa-si aleaga un rucsacel nou, frumos, pt gradi. Pe fi`mea asta a incantat-o la maxim. Cand am avut mici probleme cu plecarea mea la servici, ne-am dus si am cumparat un medalion micut in forma de fluturas, ales tot de fi`mea pe care l-a purat la gat cateva zile, i-am povestit ca de cate ori ii voi lipsi, sa-l stranga in maini si ma voi gandi la ea. La noi astea au functionat.
Si sa-i repeti de cate ori apuci si ai ocazia ca ii sunteti alaturi orice s-ar intampla, ca nu se poata intampla niciun rau pentru ca voi o iubiti foarte mult.



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

avmaria spune:

Gabi, sant tentata sa cred ca a auzit asa ceva, mi se pare cumva prea ... nu gasesc cuvantul potrivit ... precoce ?- pt varsta ei o asemenea analiza. As cauta in directia asta in primul rand.

Daca esti sigura ca nu a putut sa se intample ceva la gradinita care sa o contrarieze rau de tot, presupun ca prefera atmosfera familiala, si daca as avea posibilitatea sa i-o ofer, eu una personal cred ca i-as oferi-o pe moment. As mai amana reintoarcerea la gradinita. Dar as fi foarte atenta la anumite aspecte ...

Cat priveste faptul ca noi o sa spunem ca e alintata, sau ca la dansuri trebuie sa stai in vizorul ei (e normal, inca esti centrul universului ei, pt tine danseza), precum si faptul ca apreciezi ca si un punct pozitiv faptul ca educatoarea n-a facut-o de ras la nici 3 ani ca a facut pipi pe ea, le consider ca niste elemente destul de revelatoare ale exigentelor voastre parintesti, sau bunicesti. Si cumva, desi departe, le presimt indreptandu-se spre axa "toate doamnele sant rele"... E doar o presupunere, sant mari sanse sa ma insel, dar o idee ar fi ca poate Mateea se confrunta cu sentimentul ca asteptarile de la ea sant prea mari, ca nu le poate face fata, ca nu e la inaltime ... si singura "solutie" pe care o intrevede e sa planga pana vomita.

Imi cer scuze anticipat daca te-am suparat cu raspunsul meu, pe care ti-l dau in completa necunostiinta de cauza, doar pura analiza pe text, baiatul meu fiind cumva la extrema cealalta, urla cand trebuie sa paraseasca colectivitatea, adica 2 dimineti pe saptamana anul acesta, cand a trecut la "grupa mare" de la cresa (in rest e la o tanti acasa).

Delia21 spune:

Gabi,faci cum vrei,tu alegi caci esti mamica,...dar de ce grabesti intoarcerea la gradi daca fata inca nu vrea?mai ales daca are cu cine sa stea ,cu bunici?Am avut in weekend o familie de doctori in vizita cu fetita lor de 12 ani si le-am pus o gramada de intrebari despre copila lor si am aflat ca au dat-o la gradi prima data la 5 ani.Si m-am mirat,sincer.Au zis ca stiau ca fata va avea destui ani de invatare,stres si disciplina trezirii de dimineata la program si ca au amanat cat au putut gradinita,si ei avand bunicii care locuiau cu ei.Si fata este o eleva eminenta cu rezultate excelente.Deci de ce sa-i grabim pe copii cand au o viata in fata de treziri la program?Pe al meu odor de 3 ani maine,l-am dus la gradi dupa ce a implit un an cate 2-3 zile pe saptamana pe motiv sa invete engleza caci acasa vorbesc doar romana cu el,.....in septembrie la fel ca a ta nu a mai vrut si a facut o pauza de la gradi pana in decembrie,.....deci aproape 3 luni.Si relativ la ce spune ea ca doamnele sunt rele,....eu as fi un pic cam suspicioasa,.....sincer,...poate nu o fi fost doamna rea cu ea,dar ceva a vazut,pote rautati cu alti copii,....nu cred ca si-a inventat ea imaginea asta,....zic si eu,nu pretind ca stiu exact ce s-a intamplat sau nu.

tonicutu spune:

Delia21 Sa-ti traiasca Odorul :LA MULTI ANI! sunt intru totul de acord cu tine...Gabi ar trebui sa o duci cate un pic in fiecare zi ,adica o jumate de ora si sa nu o lasi acolo decat cand v-a dori Mateea,mai ales ca ai cu cine sa o lasi acasa,nu pierde nimik, sa stii are tot timpul inainte sa invete povesti si poezii...asta e parerea mea,fii calma si fericita ca fata ta e sanatoasa ,aveti prea mari pretentii de la ea.Parerea mea...

marimar spune:

Incearca sa-i cladesti increderea in ea si spune-i ca voi o iubiti oricum, chiar si cind nu e " cuminte" si ca nu e obligata sa mearga la gradinita daca nu vrea insa....povesteste-i cum a fost cu tine cind ai fost la gradi, ce ti-a placut, ce ai invatat.
Las-o sa-si doreasca sa mearga la gradi, eventual stabiliti cit vrea sa mearga la inceput: 2-3 zile pe sapt, program scurt : de ex: luni, marti simiercuri merge, joi si vineri nu...
Si incet incet lungiti programul.
Ai marele avantaj ca-ti permiti sa faci asta daca ai bunici.
vizitati impreuna mai multe gradinite si incearca sa o lasi pe ea sa aleaga unde va merge, explica-i avantajele si dezavantajele fiecareia. Eventual du-te la o gradi unde are pe cineva cunoscut, prieten/prietena sa mearga cu placere pt ca se vede cu X sau Y.

Explica-i ca, copiii cind mai cresc ( vine o perioada cind va dori sa se simta "mai mare"), merg la gradinita si apoi la scoala. Pune accentul pe avantaje, povesteste-i multe.

succes

-------
mamica fericita de M(2000), M-R( 2004) si MV (2008)
si iremediabil indragostita de Noua Zeelanda

..........
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

gabitaco spune:

Fetelor..va rog sa ne intelegeti....nu avem exigente fata de ea. Ii toleram multe...Can am spus ca nu a certat-o sau mustrat-o in fata clasei ...am vrut sa intelegeti ca nu cred ca asta ar fi motivul refuzului ei de a mai merge la gradi si nu ca doamne fereste ca am certa-o noi pt asa ceva.
E un copil iubit, adorat si cum mai vreti voi.... Ea nu vrea la gradi...vrea a stea acasa cu bunica, fosta invatoare, care a invatat-o alfabetul, sa numere, sa cante, sa spuna poezii, sa danseze ... acasa coloreaza, canta, danseaza....dar nu vrea la gradinita. Eu simt ca ii lipsesc copii...desi nu ii place sa se joace in mod deosebit cu copii straini.
Eu nu pot intelege schimbarea asta brusca a ei. Ea mereu spune ca maine merge la gradi...iar acest maine ...se repeta in fiecare dimineata. Am stat cu ea in clasa, iar cand am vrut sa plec a inceput sa planga si a fugit dupa mine.
Ea are doar 3 ani si 3 luni...in grupa ei sunt copii de 4 pana spre 5 ani. E cea mai mica de acolo. Ii este teama sa nu o parasim, desi, repet ii repetam zilnic ca o iubim asa cum este, nu am certat-o niciodata, inclin sa cred doar ca , atunci cand a inceput sa planga educatoarea sau ingrijitoarea i-au spus asta ...ca daca plange mama nu o mai ia acasa.
Ideea e ca la inceput spunea ca ea este rea, mofturoasa si obraznica. Dupa ce i-am explicat ca nu e asa...a inceput sa spuna ca toate doamnele sunt rele pt ca fac copii sa planga.Noi nu i-am spus niciodata asa ceva, tot timpul i-am prezentat gradinita si educatoarea intr-o lumina cat mai favorabila, iar pe ea nu am facut-o mofturoasa si obraznica niciodata.
La gradinita doamna era uimita de capacitatea ei de a receptiona cunostintele noi, de a memora cantele si poeziile...desi era cea mai mica educatoarea spunea ca tinea ritmul cu cei mai mari si uneori reusea sa ii depasesca in executarea anumitor sarcini. E drept ca si noi ne ocupam de ea...ambii find cadre didactice.
Eu nu inteleg de ce s-a schimbat brusc copilul meu. Cum pot sa o ajut sa depaseasca aceste momente.De ce teama ei de a ramane singura undeva...cand inainte mergea pe intuneric singura, statea fara noi in camera, mergea vesela la gradinita. ....
Educatoarea a spus ca nu stie ce s-a intamplat si ca nu a mai avut astfel de situatii, ca dupa 2 luni fara pb, copilul sa refuze atat de vehement colectivitatea...si vb aia are 50 de ani, din care vreo 30 la catedra...

Gabriela si Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...

lau10 spune:

E doar o parere..
E clar ca fetita ta a trecut atunci dupa 2 luni printr-o faza, din x motiv nu i-a mai convenit gradinita. Stii unde ai gresit tu? Ca ai cedat si ai luat-o acasa. I-ai dat o alternativa, si pentru ca acasa e foarte rasfatata de 2 bunici etc, normal ca fata prefera sa nu mai mearga la gradinita. Trebuia sa vorbesti cu ea, sa intelegi cat de cat ce s-a intamplat si sa intelegi ca la gradinita nu se maltrateaza copiii, din contra, e un mediu educativ, unde intra in contact cu copii, unde devin independenti etc. Nu am sa inteleg niciodata de ce parintii la primul plans dramatic al copiilor, ii scot imediat de la gradi, de parca acolo ar fi chinuiti si nu ingrijiti. Ce ai faca Gabitaco daca nu ai avea alta alternativa ( ca mine de ex) in afara de gradinita?? Iti spun eu ca ai fi procedat ca mine si ai fi lasat-o in continuare acolo (normal, nu inainte de a te asigura ca totul e ok, si nu e nici o problema majora). Fetita mea are acum 5 ani jumate si a inceput scoala pregatitoare care e obligatorie, dar a mers la gradi de la 2 ani si chiar daca a plans, chiar daca mai zicea ca nu vrea sa mearga, am dus-o, nu am invatat-o ca are o alta alternativa, si e acum o fire foarte independenta, sociabila, se acomodeaza foarte repede la orice. In alte cuvinte, nu i-au ramas sechele faptul ca a mers la gradinita impotriva vointei ei cateodata.

Eu zic ca fetita ta e foarte rasfatata (cu foarte multa atentie), si e normal ca prefera statul acasa unde e centrul atentiei, in loc de gradinita unde mai sunt alti 20,30,40 copii.
Iar daca ti-e greu sa o vezi plangand cand o lasi acolo, trimite pe altcineva sa o duca!
Atata timp cat tu nu-ti vei scoate din cap frica asta ca iar va plange si vomita daca o duceti la gradi, nici ea nu isi va reveni. Eu zic ca e fata mare la 3 ani jumate, si cu siguranta se poate discuta cu ea si prin metode (de genul cumparat rucsacel nou, sau vorbit de gradi in toate felurile pozitiv)diferite veti avea succes.

Sper ca nu am fost prea categorica sau dura, dar stii si tu ca, copiii de multe ori exploateaza sentimental parintii pentru a obtine ce vor, si de multe ori obtin daca nu suntem destul de puternici sa spunem nu si sa ne mentinem pe decizia initiala. Te asigur ca nu au decat de castigat.

Iti doresc mult succes

gabitaco spune:

da laura...stiu ca am gresit...dar plangea pana voma in fiecare dimineata...plangea cand se trezea. Nu am inteles niciodata ....dupa nenumarate discutii cu ea, cu educatoarea....ce s-a intamplat in acea zi cand a vomat prima data...din senin ...dupa spusele educatoarei.
Lucrez in invatamant de 12 ani...stiu ce reprezinta scoala pt copil...am ales o educatoare care sa ii insufle opilului meu dragostea pt carte....educatoare pe care Mateea o adora in primele luni....ajungand dupa aceea sa imi spuna ca e rea, batrana si urata...cuvinte pe care noi nu le folosim in casa, in prezenta ei.

da ne santajeaza emotional ...si are un refugiu in bunici care stau cu ea...dar nici unul din familie nu suporta sa o vada plangand...si ea a simtit asta...deci...nimeni nu vrea sa o duca la gradi...si sa o lase plangand acolo...ca e prea mica......si daca tot are cine sta cu ea...de ce sa chinuim copilul....
Am sa incerc sa o duc iar in martie-aprilie...sa vedem ce va fi atunci...
pana la momentul X ii explicam in fiecare zi ce frumos e la gradi, cum va invata ea acolo sa fie o domnisoara...etc...etc...

Gabriela si Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...

trischa spune:

Ma gandesc,daca o sapt nu ar mai zice nimeni nimic de gradi?nici voi ,nici bunicii.

Cristina_C spune:

Eu nu cred ca ai gresit luand-o atunci acasa. Si eu l-am luat pe al meu de la gradinita cand a plans ingrozitor spunand ca nu vrea sa ramana fara mine si nu regret deloc. 3 ani avea pe atunci. Da, am avut si eu alternativa, dar nu vad nimic rau in asta, foarte bine ca ai avut si tu. Sa revin: in cateva luni de stat acasa l-am "prelucrat", a mai crescut si el si, cand am incercat a doua oara, a ramas de bunavoie. Doar prima zi, la despartire, i-au curs lacrimile , dar nu a plans in adevaratul sens al cuvintului. In ziua urmatoare era un pic tensionat, dar nu mai avea ochii in lacrimi. Apoi a fost din ce in ce mai bine, pana i-a disparut orice urma de stres.
E o problema de timp si la voi, zic eu...

O ideea ar fi s-o "imprietenesti" cu un copilas care merge la aceeasi gradinita, in aceeasi grupa si care s-o "atraga" cumva spre gradinita.
Noi n-am avut cum sa facem asta, dar, in lunile de pauza, am fost la mai multe intalniri si activitati pentru copii ca sa pastram contactul cu colectivitatea.
Succes!