sant pregatita pentru 2 ani de maternitate

Am un bebe de 1 si 2 luni si pot sa zic ca de cand il am pe lume numai eu l-am grijit oriunde aveam treaba mergeam cu el pur si simplu nu m-am despartit de el mai mult de o ora si asta de vreo 4 sau 5 ori cand chiar nu am avut ce face si a trebuit sa-l las .Acestea nu mi se intampla ca sant eu prea obsedata de copil ci pur si simplu nu am cu cine sa-l las precizez ca am si mama si soacra si tata si socru si o sora ce nu are copii iar mama este in pensie.Pur si simplu am zile cand simt ca innebunesc ca nu mai am rabdare sa ma joc cu el si imi doresc atat de mult sa ma intorc la servici. As vrea sa stiu mai este cineva in situatia asta sau numai eu?
bebito

alexandrueduard spune:

spui ca nu ai cu cine sa-l lasi , dar precizezi ca ai si mama si soacra &comp. si chiar si o sora libera. e ceva ce nu inteleg?!

Magda si bb Alex puisor

http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea

bebito spune:

Da am si mama si soacra dar nu stau cu el .singura care vrea sa stea e mama dar cu rugaminti. Sint pe conceptia ca e al tau si trebuie sa-l cresti.Da intradevar eu trebuie sa-l cresc si-liubesc din tot sufletul dar cred ca ma nevoie de o mica pauza bebito

Cristina_C spune:

Pai ai trei solutii daca vrei sa-ti reiei serviciul: ori o rogi pe mama ta sa stea cu copilul, ori angajezi o bona, ori il dai la cresa.

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

lidiadanaila spune:

Eu am stat doar 3 luni acasa...nu rezistam mai mult nici financiar cu banii de la stat!!

manupop spune:

BEBITO,
cam asa e si la mine.simt ca turbez uneori!nici nu apuc sa mananc ca lumea...imi ia toata energia!nu ca nu mi-ar fi drag ,dar pur si simplu nu mai pot respira.
din mai cred ca il duc la cresa(va avea atunci 1,5 ani).
iti urez putere sa rezisti!
manu

CORNELIAP33 spune:

Si la mine a fost o situatie asemanatoare.
Nu am soacra sau sora, iar mama locuieste la 200km distanta.
Asa ca l-am crescut pe Rares singura(adica cu sotul, care m-a ajutat foarte mult) pana la 1 an si jumatate cand am angajat o bona si m-am intors la serviciu. De fapt am angajat-o chiar mai devreme, program scurt(10-14) si astfel ea se obisnuia cu copilul, eu cu ea, puteam sa ies si sa ma mai ocup si de alceva . Era mult mai bine.

Deci daca, buzunarul permite, e cazul sa-ti angajezi o bona, cateva ore pe zi pentru inceput, sa-l scoata la plimbare, sau...

Mult succes si rabdare...
In cca 15 ani, problemele se vor rezolva!

Cornelia si BB Rares-22.04.2002

cristinamh spune:

bebito, dar pana decizi bona sau cresa, cum de nu gasesti timp pt tine??? nu vrea nimeni sa te ajute... nici tati???
inceaca sa va faceti programul impreuna...
eu la pranz manac o data cu puiutul... el cu castronelul lui, eu cu al meu, cat mesteca el mananc si eu... de bine de rau l-am invatat sa se mai joace si singurel, asa ca-si ia masinutele si trenuletul si am liniste. adica pot sa mai fac si eu treaba...
oricum si eu il iau peste tot, ca nu am nici un ajutor pe-aproape, dar au mai fost si momente in care am profitat imediat de ocazie cand am avut cu cine sa-l las si am plecat in oras. cat ca am bantuit prin magazine...
vorbesc si eu, ca nu-s copiii identici, dar poate iti vine vreo idee!

Cristina si Andrei-Razvan
http://www.andreirazvan.home.ro
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

clauditzadennis spune:

Ma recunosc pe mine.Si eu ma si soacra si mama si tot tacamul, dar sunt departe de mine. Asa ca pe Dennis l-am crescut singurica (de fapt cu taticul lui, care pe langa job mai avea si masterat la vremea aia).Am stat acasa doi ani si-o luna (firma la care lucrasem inainte se inchisese si a trebuit sa-mi gasesc si altceva de lucru).A fost extraordinar de greu.La un moment dat ma simteam cumva asociala, simteam ca ma tatisem,in afara de scutece si mancare pentru copii nu discutam.Nici de mine nu prea mai aveam grija, devenisem nervoasa si cred ca ma pastea si-un pui de depresie.Nu aveam cu cine-l lasa nici cinci minute, cand trebuia sa-mi rezolv neaparat o problema trebuia sa dau zece telefoane...A fost greu, dar nu regret faptul ca i-am daruit doi ani din viata 24 de ore din 24.A fost alegerea mea.Daca as vi vrut altceva, as fi gasit solutii...Acum i-am angajat o bona si am patru luni de cand muncesc.Nu mai sunt nebuna, nu mai dau o mie de telefoane.Am capatat incredere in femeia care are grija de el...dar mi-e dor de el in fiecare clipa si numar minutele care ma despart de el.Concluzia este ca alegerea iti apartine.Daca vrei cu adevarat sa stai cu el doi ani,ok.Daca simti ca nu mai poti...asta e.Copilul creste oricum, cu tine acasa sau cu altcineva in orele pe care le petreci la servici, cel mai important este sa te simti tu bine, pentru ca starea ta de bine sau de nervozitate i-o transmiti si lui.Sanatate si succese!!!

bebito spune:

Multumesc de sfaturi intradevar m-am gandit si eu la solutia cu bona dar in oraselul mic in care stau nu prea gasesc femei de incredere si nici cresa de copii asa de mici numai de la 3 ani .Ramane sa stau cu el in continoare pana la 2 ani cand ma reintorc la servici si pot sa zic ca am ajutorul sotului atat cat ii permite timpul 3 ore in afara serviciului si cateodata mama .Asta e il iubesc din tot sufletul pe pitic si ma incurajez cu gandul ca merita .Oricum vad ca nu numai eu sant in situatia asta si cum nu moare nimeni din asta mergem mai departe multimesc mult de ajutor.


bebito si piticu denis

clauditzadennis spune:

Ce coincidenta...chiar si pe pitici ii cheama la fel! Poate ca asta e norocul piticilor Dennis...sa stea cu mamicile pana la 2 ani!!!