Sunteti mai fericiti in Romania sau in noua tara

In Romania, eu am fost mai fericita, cu toate ca nu mi-am permis atatea cate imi permit aici.Incepand cu copilaria care pe vremea lui Ceausescu stiti in cate lipsuri am trait-o si totusi, am fost fericita apoi adolescenta si tineretea chiar si cu lipsurile pe care le-am avut, chiar daca nu mi-am permis orice (cu toate ca nu pot sa spun ca am dus-o f.rau).Am avut destule perioade cand am fost cu banii la limita si nu mi-am permis orice dar am fost fericita.Am divortat dar nu m-am simtit depresiva din cauza asta, chiar m-am simtit libera si fericita si am ramas prietena cu fostul sot si cu noua lui sotie cu care ma inteleg f. bine.Adevarat ca am apartamentul meu personal, dar a fost de multe ori greu sa-l intretin singura, am avut si masina de la parinti dar care statea in fata blocului ca n-am folosit-o (am dat-o o perioada unor prieteni care aveau nevoie)ca nu aveam carnet si nici n-am vrut sa-mi fac.M-am intrebat de multe ori oare de unde vine fericirea asta si raspunsul tot singura mi l-am dat:viata sociala pe care am avut-o, faptul ca nu am stat cu parintii(cred eu conteaza f. mult dupa o varsta), ca am multi prieteni, ca in fiecare zi venea la mine cel putin unul dintre ei, ca mergeam la cabane impreuna, mai faceam cate un chef sau chiar stateam la o poveste, la o cafea, la un pahar de ceva, cu muzica, in vesnica bucatarie (acolo ne simteam cel mai bine)chiar daca de multe ori stateam inghesuiti:))
Tin minte ca faceam multe chefuri pe vremuri, mai mult la mine si odata ce mi-a venit?? I-am sunat pe toti si nu aveam aproape nimic in casa, aveam doar niste salam si paine si niste tuica.Dar nu va spun ce chef a iesit si ce bine ne-am simtit:)))A fost unul dintre cele mai faine chefuri:))E adevarat ca si omul sfinteste locul, toti avem firi vesele si sociabile, noi dansam mult pe vremea aia,eu tot timpul ma pregateam cu muzica la zi, puneam si becuri de la pom in sufragerie unde dansam si era o atmosfera extraordinara:))) Ce vremuri:)))
Prietenii mei nu sunt bogati dar sunt fericiti si plini de viata.Oare de ce?? M-am gandit ca si atmosfera din Romania contribuie la asta, caldura oamenilor, chiar daca mai dai si de acrituri, sociabilitatea si faptul ca majoritatea sunt cam in aceeasi oala, adica saraci.Acasa imi face placere sa ies pe strada,agitatia ma relaxeaza, ma simt bine sa vad oameni, imi place nebunia romanilor, firea lor vesela si sociabila.Iubesc Romania, acolo sunt fericita.

De cand am venit in Suedia sunt depresiva.Am simtit-o deja de la inceput.Nu mi-a placut Suedia de cand am intrat prima oara in tara.Eram in masina in drum spre apartamentul lui si m-a intrebat pe drum ca ce parere am despre Suedia.Raspunsul meu a fost scurt:e mai frumoasa Romania.Am venit pentru el, pentru ca-l iubesc dar nu va puteti da seama cat de prost ma simt aici.Nu am prieteni si nici nu cred ca as putea sa am prieteni suedezi (am doar 2 in Göteborg, care-mi plac), nu suntem la fel, nu simt caldura din partea lor.Aici stau foarte mult singura, ca el lucreaza mult, noroc ca am aranjat in casa asa cum imi place, ca sa ma simt cat de putin ca in Romania.Dar nu sunt fericita!!Multi suedezi nu sunt fericiti stiu multi suedezi depresivi si la cat am tot analizat, le-am urmarit comportamentul,le-am urmarit obiceiurile si stilul de viata am dedus ca e din cauza firii lor reci, nesociabile.

Guestus spune:

Daca el te iubeste trebuie sa te inteleaga.... si sa incerce sa se mute in Stockholm.

liris spune:

Idora , eu stiu ca e o problema in tara aia.
de ce nu va mutati intr-o alta tara europeana? spre exemplu s-ar putea sa-ti placa Spania , este mai apropiata de Romania si in plus se traieste mai bine decit in Romania. eu in Spania m-am simtit ca acasa. sau alta tara : Italia ? sau Franta ? o tara latina...

eu zic sa nu mai stai acolo daca nu-ti place...sanatatea ta e mai importanta!

Idora spune:

O sa ne mutam in Romania in viitor dar simt ca o iau razna, nu stiu cat o sa mai rezist asa!!

Idora spune:

Guestus si daca ar vrea nu ar putea.Eu i-am propus chiar sin Göteborg dar nu poate din cauza afacerii lui!!

Idora spune:

Stiu Liris ca e mai importanta sanatatea dar deocamdata trebuie sa mai rezist ca de asta depinde viitorul nostru in Romania!!

helbi spune:

Te inteleg perfect si iti dau dreptate. Si eu in RO am fost mai fericita.
Sunt de 4 ani plecata..am plecat sperind la o viata mai buna pt noi, dar mai ales pt copilul nostru. Nici nu am ajuns bine in Germania si totul a inceput incet-incet sa se naruie. Am venit cu un copil mic, intr-o tara in care nu stiam nici un cuvint, de unde nu stiam un lapte sau o paine sa-mi cumpar. Si el pleca lunea si mai venea vinerea.........EWram singura, nu cunosteam pe nimeni, dar......eram inca impreuna........Incet-incet am inceput sa cunosc alti romani, sa-mi fac amici, dar..casnicia s-a naruit........

Nici nu ma gindeam eu ca plec din tara decat pt o viata mai buna, si cind colo.........Cite lacrimi am varsat......cit de aproape de depresie am fost.......numai eu stiu.........

Dar, toate starile astea le cunostem noi, cei care am plecat. Unul din RO ti-ar zice: stai draga linistita acolo unde esti! Ce vrei sa te intorci aici? Ce nu stii cum este???
Raspunsul este ca stim cum este, si cu toate astea.....acolo am fost noi fericite!!!!

PS o admir pe Simona care a deschis un topic la "Calatoriile sufletului" referitor la intoarcerea ei in RO. Acolo le-a fost lor cel mai bine, acolo sunt fericiti! Bravo lor ca au pouterea sa recunoasca (ca multi care sunt plecati nu-s fericiti, sau mai rau, nici nu o duc mai bine ca in RO, dar nu recunosc) de unde le vine fericirea si sa se intoarca in tara cu zimbetul pe buze si plini de speranta intr-un viitor mai bun!

Te pup si nu uita ca suntem multi ca tine!!!!!

Ralu

cataghe spune:

Idora, iubita, eu iti inteleg foarte bine nostalgia, este identica cu nostalgia mea dupa anii de studentie. Dar gindeste-te la ceva: oare stilul de viata de care amintesti nu este legat de o anumita virsta? Si eu am prieteni, dar desi sunt o fire extrem de sociabila si imi place mult sa stau la povesti de felul meu, de cele mai multe ori sint atit de obosita cind vin acasa incit nu imi mai trebuie nimic decit liniste. Cred ca daca mi-ar veni in fiecare zi cineva in casa mi-as lua cimpii, pur si simplu nu mai am timp de discutii interminabile, am alte griji, alte preocupari... centrul de gravitatie s-a deplasat catre alte zone. Nu stiu, poate m-am "pervertit" eu in timp. Prefer linistea caminului meu, prefer sa stau cu sotul si baietelul meu si sa-mi incarc bateriile, si doar foarte rar simt nevoia sa ma vad cu prietenii. Eu prin faza despre care vorbesti tu am trecut in studentie... si desi sint in continuare in .ro si am prieteni buni in jur, ma gindesc cu nostalgie la ea dar nu pot sa spun ca imi lipseste...Nu stiu, poate gresesc.
Poate mai vine si altcineva cu pareri, dintre cei care sunt in .ro, si ne spune despre stilul propriu de viata, chiar daca poate e putin off-topic.

Numai bine,

Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

Idora spune:

Ralu mersi pentru intelegere, e sadic dar ma simt mai bine cand stiu ca nu sunt singura in situatia asta.Imi pare rau ca s-a terminat rau intre tine si sotul tau.Te inteleg, singuratatea intr-o tara straina e foarte grea, e greu sa rezisti.
Da, e greu pentru cei din Romania sa inteleaga ce inseamna viata printre straini.Nici eu nu as fi inteles!!

Catalina, nu e vorba doar de nostalgie, e vorba ca nu am nici macar o prietena cu care sa ma simt bine,ca sa-mi treaca timpul mai usor, nu am cu cine vorbi romaneste.
Perioada de care vorbeam si care-ti aduce aminte de studentie am avut-o tot timpul in Romania, suntem o gasca "vesnic tanara" ca sa zic asa.E adevarat ca am avut si eu destule perioade cand veneam obosita de la servici si nu aveam chef de nimeni si nu mai raspundeam la telefon preferand sa stau in pat, sa ma relaxez si sa ma uit la televizor dar si atunci ma simteam bine, eram fericita chiar si singura fiind. Aici nu e acelasi lucru, nu exista termen de comparatie!Incerc sa ma imbarbatez singura ca o sa treaca, ca o sa revin la viata mea normala dintotdeauna, ca o sa fie bine, mai reusesc cateodata dar pentru scurte perioade.Poate ca daca nu as fi atat de mult timp singura mi-ar fi mai usor.

Adela99 spune:

Idora draga, eu te inteleg. Nu iti place in Suedia, nu-i agreezi pe suedezi (cu mici exceptii – prietenul tau si inca cativa prieteni), vrei sa te intorci in Romania cu prietenul tau. Si spre fericirea ta si el doreste acelasi lucru: sa va stabiliti in Romania. Am inteles ca din cauza afacerilor lui, mai trebuie sa asteptati. Ma gandesc ca doar gandul ca veti reusi ar trebui sa te faca sa te simti mai bine, sa-ti faci planuri de viitor. Incearca sa vezi si partile bune ale Suediei si ale suedezilor (pentru ca sunt o multime) asa cum le-ai vazut si pe cele negative, ca timpul pe care mai il ai de petrecut aici sa-ti fie mai placut. Eu locuiesc in Suedia de 14 ani, intr-un orasel pe care l-am indragit cu toate ca si eu la venirea mea din Cluj l-am perceput ca pe un sat de vacanta, sau sanatoriu. Acum apreciez linistea si curatenia lui, amabilitatea localnicilor printre care cel putin 10% (n-am la indemana o statistica) sunt imigranti. Daca chiar iti displac suedezii sunt si alte nationalitati cu care poti inchega daca nu o prietenie solida , cel putin cunostiinte.
Sunt locuri minunate de vizitat in timpul liber, acum a venit si soarele mult asteptat. Chiar si numai sa te asezi pe o terasa cu o cafeluta sau o bere si sa privesti la trecatori poate fi relaxant.

Eu intotdeauna am zis ca iti trebuie cam 5 ani ca sa te adaptazi intr-adevar intr-o noua tara, si nu ma refer la invatatul limbii, primit de lucru ci in ansamblu. In primii cinci ani m-am jucat si eu cu ideea reintoarcerii. Nu ne-am reintors, iar cand fiul meu a inceput scoala, mi-am mutat orice gand de la reintoarce. Probabil si asta m-a ajutat sa ma acomodez, desi eu cred ca eram deja acomodata. Observ si eu si lucruri negative, dar de de aici pana la a spune ca suedezii sunt o natie de depresivi si nesociabili e cale lunga. Mie dimpotriva imi par foarte sufletisti ( imi aduc si acum aminte cat de impresionata am fost de modul lor de a se purta cu handicapatii, cati de multi dintre ei adopta copii, samd) corecti, cinstiti, OK ... nu rad din orice, dar au si ei umor... da, se imbata usor si la toate chefurile, dar sunt simpatici. Era cat pe ce sa spun “Da-le o sansa!”, dar daca oricum te vei intoarce in Romania, poate nu merita efortul ... dar totusi ... pentru tine si timpul pe care il mai ai de petrecut aici, merita incercat ... zic eu.

Si sa nu uit ... si eu ma gandesc cu nostalgie la vremuri apuse, cand eram tanara, frumoasa si ... modesta... si in Romania ... si probabil as fi facut-o si daca eram in continuare acolo.

Numai bine iti doresc

lorelei_19 spune:

Eu sunt mai fericita aici, de 100 de ori mai fericita! Aici mi-am gasit pacea sufleteasca, aici e familia mea, aici e viata mea acum. In Romania ma simteam ca in cusca: nu mi-am permis niciodata o vacanta, nu aveam voie sa calatoresc nicaieri, nu aveam acces la internet, etc. Si dupa ce m-am obisnuit cu, confortul de aici, mi-ar veni cumplit de greu sa ma intorc in ro. Iubesc Romania foarte mult, dar aici sunt acum acasa. Definitiv!

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm