Sunteti mai fericiti in Romania sau in noua tara

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Idora spune:

Adela,am incercat sa fac sa ma simt mai bine si am reusit dar pentru scurte perioade de timp.Mie nu-mi place linistea, e o liniste mormantala aici,am intrebat de cand am intrat in orasel pentru prima oara unde-s oamenii, ca nu vedeam aproape pe nimeni pe strada, nu mi-a placut nici in apartamentul lui la inceput, parca cadeau peretii pe mine (acum am rezolvat problema asta), nu-mi plac stancile alea care sunt pretutindeni, am in spatele blocului un bolovanoi mare, ca nu mai vezi ce-i in partea cealalata, nu-mi place linistea din magazine si vorbitul in soapta de parca ar fi rusine sa vorbesti cu voce tare si sa-ti arati sentimentele, ii era rusine cand vorbeam cu voce tare (nu in soapta), adica normal in magazin sau mai radeam, pana m-am enervat si i-am zis:stii ceva, eu asa sunt si nu am de gand sa ma schimb pentru ca voi sunteti altfel si pana la urma m-a inteles si s-a obisnuit.Mi-am facut prietene in scoala din China, Caraibe si Singapore dar am pierdut legatura cu ele din pacate si de asta imi pare rau.Erau mai pe gustul meu.Poate ca o sa dau de ele.Nu sunt din aceeasi localitate cu mine.
Am fost si in nightcluburi ca sa mai schimbam atmosfera dar m-am scarbit.Nu credeam sa vad atatea femei bete de fiecare data si fara nici o rusine, si sa vomite si sa se dea in spectacol.Pe barbati ii mai inteleg dar pe ele nu.Sunt si simpatici cand beau dar nu toti, unii sunt de-a dreptul scarbosi si eu nu inteleg nici chestia asta ca in cursul saptamanii e rusine sa bei dar in week-end te imbeti ca porcul.Eu zic ca restrictia asta la bautura face mai mult rau decat bine.
Apropo de terase, nu imi place sa merg singura si sa ma asez pe o terasa, nu stiu de ce, nu sunt obisnuita.
Daca am fi locuit intr-un oras mare sunt aproape sigura ca situatia ar fi fost altfel, nu atat de rea.

Idora spune:

Logodnicul meu are un prieten sa zic asa, din Danemarca care sta aici in Suedia de 6 ani.Are o afacere foarte prospera, bani, de toate dar de multe ori cade in depresie si-si zice ca vinde tot si pleaca inapoi in Danemarca, e satul si el de viata de aici si de fapt nu e mare diferenta intre Suedia si Danemarca, arata cam la fel dar poate ca viata e mai altfel, nu stiu ce sa zic.Dar ii e dor de familia lui, e singur aici.
Mama logodnicului meu e norvegianca si tatal lui e olandez, deci nu sunt suedezi.Ei s-au mutat in Suedia acum vreo 45 de ani si stau intr-un sat mai mare.Ea mi-a zis ca dupa ce s-a mutat in Suedia, a plans multi ani la rand,si-i era urat, ca tot asa a stat singura mult timp, cu 4 copii,el era tot plecat pe mare dar ca acum s-a obisnuit dar tot mai viseaza la Oslo, capitala Norvegiei unde s-a nascut si a crescut.

Llaura spune:

Am fost si eu in Suedia doua saptamani la un training si m-am plictisit de moarte; am stat la Lund, ca la Lund University a fost trainingul. In luna martie, de cand am plecat din Buc si pana m-am intors indarat, nu m-am incalzit, am tremurat continuu. M-au scos din minti usile cu dispozitivul ala sa se inchida automat si care implicit timp de doua saptamani mi s-au trantit peste picioare. La ora 17 cand terminam programul de training nu mai era deschis nici un magazin; unul singur, de femei, era deschis pana la 17.30, fugeam cu limba scoasa de la training sa apuc sa casc si eu gura macar 10 minute (pacat ca i-am uitat numele, era magazin pt mujeres, am cumparat chestii faine din el:-)) Liniste, frumos, dar cat poti sa traiesti si intr-o carte postala? eu nu cred ca pot, o inteleg pe fata in consecinta ca ii e greu acolo.
Insa universitatea in sine e ceva de vis; poate viata mea ar fi fost alta, daca as fi avut sansa sa studiez la o astfel de universitate. Daca am sa am vreodata un copil, tare mi-as dori sa studieze acolo; desi..hm...vineri si sambata seara gemeau strazile de studenti, baieti si fete, beti critza nene, lemn nu altceva..parca in facultate nici noi nu faceam numai chefuri pe uscat, dar nici in stadiul cel mai de jos parca nu se cade...

simi spune:

Idora, eu sa stii ca te inteleg. Cu toate astea, ca sa-ti raspund la intrebare, aici ma simt acasa. De fapt, vorbesc prostii :SUNT ACASA. Aici am casa mea ,familia mea, prieteni ,avem o viata frumoasa si linistita si nu m-as intoarce in Romania pentru nimic in lume. Dar am spus ca te inteleg. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi suntem diferiti, am un exemplu foarte apropiat- sora mea care a venit in Canada acum 2 ani, cu familia ei (sot si copil) si dupa 8 luni s-a intors in Romania. Nu s-a putut adapta. Cum zici si tu, toata ziua plingea, ii era dor si de gropile de pe strazile din Buzau. Degeaba ii aratam eu cerul albastru si-i ziceam ca nicaieri in lumea asta cerul n-are culoarea asta! Degeaba! Ea vedea cerul cu ochii ei nu cu ai mei! Ii explicam ca e greu inceputul dar o sa-i fie bine ,copilul o sa traiasca intr-o societate normala, ei pot avea tot ce-si dori , stii ce mi-a raspuns? Surioara mea draga, eu nu pot trai departe de tara mea, aerul asta care tie iti face bine, pe mine ma face sa ma sufoc!
Asa ca , cu lacrimi in ochi am condus-o la aeroport si...asta a fost tot! Nu sintem toti la fel! Eu am plecat din Romania acum 10 ani si sint foarte fericita aici, ea in citeva luni se topea de dorul tarii.Si nici nu-ti inchipui cite vise imi facusem, deja visam sa-i aducem si pe ai mei aici dupa ce s-ar fi aranjat si ea... Te inteleg, oriunde am trai, important e sa ne gasim calea, sa fim fericiti!
Iti urez tot binele din lume! Cu drag, Simona

Ira spune:

Idora a scris :

quote:
Sunteti mai fericiti in Romania sau in noua tara

Ooooooooooh, not agaiiiiiiiiiiiiiiin

!!

Buna, Simi, ce mai faci, eu sunt cu Cami acum la Buzau si ne plimbam toata ziulica pe Bulevard si in Crang. Ea soseste pe 7 in Mtl si eu pe 15. Numai bine !

Rayuela spune:

Eu mi-s de 10 ani aici..adaptata conform dictionarelor,vorbesc limba,servici,casa..dar fericita?Da,sint fericita acasa,in cuibul meu,alaturi de fetita mea si tatic,dar cum ies pe strada ..ma loveste deprimarea.
Adela,spuneai ca exista si parti bune aici.Perfect de acord cu tine,am intilnit chiar suedezi nemaipomeniti,simpatici,oameni de toate nationalitatile cu care m-am imprietenit,nu pot spune ca sint salbaticita.Dar ce ma fac cu deprimarea???Cu depresiile?Eu nici nu stiam ca exista,decit din carti,cind stateam in Romania..auzisem de depresii,dar rideam..nu-mi puteam imagina oameni..deprimati.Asta pina cind intr-o buna zi,mergind pe strazile pustii,fantomatice,ale unui orasel provincial..au inceput sa-mi curga lacrimi pe obraji,fara un motiv anume.Chestia mi s-a repetat de N ori..fara sa am o explicatie logica.
In fine..eu sint satula sa-mi aud propriile behaieli..asa ca nu ma mai vait!

Elena si pisicutza Amelie
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos

Idora spune:

Deci Laura ma intelegi.Si cred ca Lundul e mai mare totusi.
Asa e Simi, nu toti suntem la fel.Eu de felul meu sunt destul de adaptabila la schimbari dar cum a zis si Liris, o tara latina ar fi mai pe gustul meu.Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez Italia, Spania, Franta si chiar America latina.Cred ca m-as simti in mediul meu.
Cum a zis si Elena, eu insami m-am saturat de vaicarelile mele dar cu cine sa vorbesc aici,la cine sa ma descarc daca nu aici pe forum, ca alte posibilitati nu prea am.Doar n-o sa le spun la ai mei cat de rau ma simt aici, ca i-as supara si mai tare.