Mami, s-au dus anii mei?

Am o maaare problema cu fii-mea si nu stiu cum sa fac sa o dreg. Problema vine - cred eu - de la o discutie mai veche despre ce inseamna sa mori. Nu stiu daca am dat cea mai buna explicatie atunci. M-a intrebat ea ce inseamna ca un om moare si de ce moare si i-am spus ca atunci cand un om moare pleaca la Doamne-Doamne si nu il mai vedem niciodata; si ca mor doar oamenii foaaaaarte batrani sau cei foaaaaaarte bolnavi. Nu stiu ce anume legaturi a facut ea in capusorul ei, dar prima problema a aparut cand a implinit 4 ani si toata lumea ii ura "La multi ani!". Ea a interpretat asta, cred, ca si cum daca i se tot ureaza la multi ani, are multi ani si deci e deja batrana, pentru ca la un moment dat a izbucnit in plans si ne-a zis sa nu-i mai spunem la multi ani, ca ea nu vrea sa moara. (nu gasesc emoticonul ala care se da cu capul de pereti, ca l-as fi pus...)I-am explicat atunci cat de calm si linistitor am putut ca daca i se ureaza la multi ani tocmai, inseamna ca va trai muuuuulti si n-are nici o legatura cu muritul. Eh, peste ceva timp ma intreaba fiica-mea "Mami, s-au dus anii mei?". La care eu "Nu, mami, cum sa se duca?". Eh, plansete. Ca ea vrea sa i se duca toti anii, sa nu mai aiba niciunul, ca ea nu vrea sa moara. Cu toate astea, periodic revine intrebarea aia cu anii ei, si innebunesc cand o aud. Mi se pare macabru de-a dreptul sa auzi un copil de 4 ani spunand ca nu vrea sa moara. de fiecare data ii explic ca nu e cazul sa isi faca asemenea griji, ca ea are abia 4 ani, e un copil, nu are multi ani etc etc etc. dar de fiecare data curg lacrimi amare. Dati-mi un sfat, am gresit/gresesc eu pe undeva? Sper sa fie doar o faza trecatoare si asta (de-ar trece mai repede), da cum fac sa uite subiectul sau sa o lamuresc ca e totul ok si ca nu are de ce plange? Multumesc!Poze:
http://good-times.webshots.com/album/563179628WAusaK
http://picasaweb.google.com/grigore.raluca/Miruna

Tala spune:

N-as stii ce sfat sa-ti dau, dar imi amintesc ca am citit undeva ca parintii gresesc f mult cand duc copiii la cimitir si le spun: uite, acolo e bunicu! - intr-un loc rece si la intuneric...
Inca nu-mi dau seama daca ar fi mai ok sa le descriem moartea ca pe un party grozav alaturi de DD si ingerasi, dar e clar ca pe fetita ta o ingrozeste, deci poate ar fi bine sa mai indulcesti putin descrierea.
probabil ca pe copii ii sperie cel mai tare faptul ca daca mor se despart de parinti si cei dragi.
habar nu am cum voi aborda subiectul asta cu baietelul meu (sper sa se amane momentul cat mai mult pt ca sunt in ceata rau...)

Bucurie!

Donia spune:

Si cu fetita mea am trecut printr-o perioada in care o preocupa subiectul, atat de mult incat ma cam saturasem si eu... desi dupa indelungi explicatii ea nu plangea, nu era speriata, ci din contra, discuta cu o naturalete care acum ma uimea, acum ma speria Dar ea avea nevoie sa readuca subiectul in discutie, asa cum de altfel faceam si eu, ii puneam mamei intrebari pana cand o innebuneam! Tin minte ca uneori imi spunea de-a dreptul ca nu mai vrea sa discutam despre asta, eu ma potoleam, apoi dupa in timp iar incepeam.
Asa ca accepta aceste discutii si continua sa ii linistesti temerile, cum de altfel ai spus deja ca faci.

Am mai scris si la alt subiect, scriu si aici. Un mod potrivit de a-i vorbi copilului despre moarte este de a-i spune putin care e ciclul vietii, facand o analogie cu frunzele copacilor. Primavara inmuguresc copacii, apar primele frunze, vara frunzele sunt dezvoltate, mari, puternice, toamna se inglabenesc, incep sa se usuce, iar iarna cad.
Explica-i fetitei tale ca asta e ciclul vietii, asa se intampla si la nimale si la oameni. Ea, copil fiind, e acum in faza in care sunt copacii care inmuguresc, deci pana la faza la care frunzele cad si mor mai dureaza ani multi, asa cum la copaci trebuie sa mai vina vara, apoi toamna si de abia mult mai tarziu iarna.
Spune-i ca primavara la oameni dureaza pana pe la 18 ani, apoi ca urmeaza o lunga vara, pana pe la 65-70, dupa care urmeaza toamna si pe la 90 incepe iarna. Cel putin asa sper eu
Eventual poti sa-i desenezi o linie lunga care sa acopere vreo suta de ani si sa ii arati unde se afla ea acum la cei 4 ani acum, adica la inceput de tot. O va ajuta sa vada, si nu doar sa vizualizeze, cat de multi ani de viata urmeaza de acum incolo. Si poti sa-i mai arati pe linia aceasta cand va merge la scoala, la liceu, cand va incepe sa lucreze, aproximativ cand va avea copii, etc.
Sper ca in prima faza asta sa ajute. Acum e important sa va concentrati pe discutiile despre viata, dar daca mai urmeaza discutii despre moarte, poti sa te mai inspiri si de aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=133438

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Iael spune:

Sunt de acord cu faptul ca nu e bine sa duci copiii la cimitir.
Ralucutza77, aceleasi intrebari puneam si eu la varsta fetitei tale si eram foarte marcata pt ca am vazut deseori inmormantari .Nu erau rude apropiate , dar nu stiu ce a fost in mintea mea de copil ca m-a speriat foarte tare si tot timpul intrebam de ce oamenii mor si plangeam.
Mi s-a explicat apoi ca eu sunt mica si mai am multi ani de trait ,ca mor oamenii batrani si bolnavi s.a.m.d .Dar nici aceasta explicatie nu a rezolvat problema in mintea mea decat temporar , adica ma incurajam mereu spunandu-mi ca sunt inca un copil , mai apoi o adolescenta ..
Dar cand am implinit 34 ani am realizat ca sunt cam la jumatatea vietii si am intrat intr-o stare de teama ,de anxietate .
Practic in loc sa se rezolve ,pe masura ce vremea trece ,aceasta teama devine de fapt mai intensa
Acel desen cu linia vietii poate ajuta multi ani , dar ce te faci la maturitate ? Atunci cand linia devine tot mai scurta.
Eu sper ca fetita ta sa reuseasca sa depaseasca aceasta teama .
Ti-am impartasit si experienta mea ,poate mergi cu ea la un psiholog .

Donia spune:

Pai undeva, de-a lungul acelei linii, inveti ca nu conteaza doar lungimea, ci si grosimea ... si anume cu ce umpli anii aia. Ca poti sa traiesti 90 de ani goi, si apoi sa te uiti in urma si sa vezi ca i-ai trait degeaba, sau poti sa traiesti mai putini, dar mai frumosi.
Asta nu e constatarea mea, ci a unei psiholoage* celebre, si de fapt nici a ei, ci a oamenilor pe care i-a intervievat, peste 200 la numar, oameni aflati pe patul mortii. De la ei a invatat ca mai importanta decat cantitatea, e calitatea vietii.

* Elizabeth Kubler-Ross - www.amazon.com/Death-Dying-Elisabeth-Kubler-Ross/dp/0684839385" target="_blank">On Death and Dying
Mi-a placut mult comentariul unui cititor:
"Loved the book. I think there are only two types of people who need not bother with this book: a) those who are not mortal, and b) those who can't read." - Mi-a placut cartea. Cred ca sunt doar doua tipuri de oameni care nu ar trebui sa se oboseasca s-o citeasca: a) cei care sunt nemuritori si b) cei care nu stiu sa citeasca

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

CristinaT spune:

Am citit undeva ca explicatia ce ar trebui data copiilor in astfel de cazuri este ca oamenii mor atunci cand li se termina timpul. Iar asta stabileste Dumnezeu... nu-mi aduc aminte, dar cred ca era in cartea lui Dolto "cand se naste copilul"

Daca am timp caut sa iti trimit fragmentul, sau poate isi aduce cineva aminte inaitea mea.

La noi a functionat!

am fetita de 9 ani!

si :)

Natasa spune:

Baietelul meu a facut pe la 3 ani si 10 luni o criza de plins ca el nu vrea sa imbatrineasca. Nu s-a linistit decit cind i-am spus ca el nu o sa imbatrineasca, asta la intrebarea obsesiva "nu-i asa ca eu nu o sa imbatrinesc?" Ideea de moarte e ceva care l-a speriat mai putin probabil pentru ca nu a inteles ce se petrece si unde ne ducem cind nu mai stam pe aici (evident nu i-am spus nimic despre inmormintare si alte detalii concrete, doar i-am vorbit despre suflet si Dumnezeu si cu siguranta au fost prea abstracte pentru virsta lui).
Nu stiu ce sfat sa-ti dau si cum abordezi problema cu fetita ta, unii copii sint mai sensibili si mai atenti la detalii despre viata, moarte, batrinete si e greu sa gasesti o explicatie care sa-i convinga si sa-i linisteasca in acelasi timp. Vestea buna e ca o sa-i treaca ideile astea, dar cumva tot or sa reapara daca nu va fi multumita de raspunsuri.
In alta ordine de idei, eu am fost la prima inmormintare la 25 de ani si m-a marcat. Probabil ca un copil crescut la tara intelege mai bine si mai linistit ce inseamna viata/moarte dupa ce vede atitea animale cum se nasc si mor, oamenii din sat cum sint inmormintati (ca acolo nu-si fereste nimeni copilul de asa ceva). Nu stiu cum e mai bine, ar trebui sa gasim si noi un echilibru cu copiii nostri.

ralucutza77 spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri. Da, si ei ii e frica sa imbatraneasca. In cimitir nu am dus-o si nici nu am de gand. Si nici nu am dat prea multe detalii legat de ce mor oamenii. Sincer, nu-mi plac deloc discutiile cu ea pe tema asta. incerc sa raman foarte calma de fiecare data si sa o linistesc, dar sper din tot sufletul sa depasim o data perioada asta...Poze:
http://good-times.webshots.com/album/563179628WAusaK
http://picasaweb.google.com/grigore.raluca/Miruna

Iael spune:

Donia,


Foarte frumos spus ,conteaza desigur cum traim .
Si cum nu putem fi nemuritori acest mod de gandire te ajuta sa accepti viata asa cum este ea .Oricum nu poti schimba nimic .

Deus spune:

indiferent de ce spun expertii eu am s aincerc sa-l tin departe de moare pe Aaron cat de mult pot. Cand mi-a murit o strabunica, cred ca aveam 3 ani, mama m-a dus la inmormantare( nu a avut ce sa fac cu mine)...ani de zile am avut cosmaruri cu ingropatul de viu, nu am putut s ainteleg ideea de a ingropa oamneii - de atunci am decis ca voi fi incinerata! si daca sotul meu nu-mi indeplineste dorinta am sa-l bantui:)
Sa ai mare grija fiindca copii eu cred ca trebuie sa fie copii cel putin pana cred inca in Mos Craciun - pana pe la 7-8 anisori.Merita , ca dupa viata si asa este de multe ori dura....

poze familia mea

quod me nutrit me destruit

danuta_t spune:

Mihai va face in curand 4 anisori. I-am spus ca a muri inseamna ca te duci la Doamne-Doamne si atat. Spui ca fetitei tale i-ai mai spus ca nu o sa-i mai vezi niciodata pe cei ce mor. Poate asta a speriat-o.
Noi nu am dat detaliul asta si vad ca a trecut usor. Chiar ma enerveaza cand tot spune ca ne impusca si ne omoara, sau cand se tranteste in pat si spune ca a murit.

Despre procesul de imbatranire m-a intrebat acum cateva luni daca atunci cand va fi mare eu voi fi batrana si voi muri ? I-am raspuns automat ca nu voi muri. De ce ? ma intreaba. Na, iaca, n-o sa mor ca o sa am grija de copii tai exact cum face buni cu copii mei ! Ce rost are sa-i spun altceva ? Eu sper din tot sufletul ca asa va fi, sa-mi vad nepotii si sa fiu in putere. Ce rost are sa-i spun acum ca poate nu o sa fie chiar asa cum ne dorim ?

Dana cu minunile ei: Mihai (20.04.2005) si Andrei (3.04.3007)
http://community.webshots.com/user/danuta_t