Crizele de nervi la 3-4 ani
Raspunsuri - Pagina 2
Cristina_C spune:
Si eu credeam ca iau sfarsit crizele astea pe la 4 ani, dar uite ca am trecut 4 si tot mai avem nervi. Totusi, ce e important, afara se controleaza din ce in ce mai mult pentru ca ii este rusine sa-l auda vecinii si alti oameni straini urland. Cu cat cresc, cu atat mai mult li se dezvolta si autocontrolul si mai ales in public au grija cum se comporta. Acasa mai face cate un circ, dar la gradinita, pe strada, in magazine- nu, si asta e un mare progres (de fapt la grdinita s-a comportat de la inceput exemplar).
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
cristina22 spune:
eu as indrazni sa zic ca dupa 4 ani nu am avut crizute...sper sa o tinem tot asa!!!!
cristina si nazdravanul Andrei (22.11.2002)
aiuras spune:
Crizele...
Si fetita mea a avut astfel de crize cu tavalit pe jos in jurul varstei de 2-3 ani , acum are 3 ani se 10 luni.
Dar la vremea respectiva i-am explicat sec dupa ce tocmai facuse o criza si se calmase ca asa ceva nu se face, ca nu se poate comporta asa chiar daca este suparata si o rog s anu mai repete. Este Ok sa imi spuna ca este suparata dar nu sa se tavaleasca si ca eu cand ma supar nu ma tavalesc pe jos si la fel nici tata si nici nimeni altcineva nu face asa. Am subliniat si ca nu ma impresioneaza si nici nu obtine nimic in acest mod. Ca daca vrea sa se tavaleasca este problema ei, dar o sa stea in camera ei pana se potoleste si calmeaza; daca cum oricum nu obtine nimic sper ca intelege ca nu toleram ceea ce face.
Cand data urmatoare a inceput sa se mai tavaleasca si sa urle i-am intors calma spatele si am plecat de langa ea, i-am repetat acelasi lucru si asta in mai multe situatii indiferent de locul unde era. Nu m-am jenat (aparent) si nici nu m-am enervat (tot aparent)pana a inteles ca nu are succes. Cand se mai supara si incepea sa urle si vedeam ca oscileaza si cantareste ce sa mai faca i-am spus calma si nepasatoare "poti sa te si tavalesti ca nu vei obtine nimic nici daca plangi, nici daca urli , nici daca te tavalesti..." Am vazut ca a avut efect si s-a calmat schimband vorba.
Acum mai are tehnica urlatului dar o tratam tot cu ignore si pauza. Sper sa trecem si de acest hop.
alexa38 spune:
Iata ca a trecut un an si fata mea s-a mai calmat. Ambitia si incapatanarea sunt la fel de puternice si tot asa ca intotdeauna nu accepta un refuz. Bine totusi ca nu se mai tavaleste si nu mai da in mine. Acum crizele se manifesta prin plans sau chiar urlat, plans pe care il ignor cat pot si ea continua sa planga surprinzator de mult la un moment dat e clar ca se forteaza, se mai opreste putin mai uita un moment dupa care isi aminteste si mai scoate niste oracaieli. E in stare sa o tina asa si mai mult de o jumatate de ora timp in care nervii mei ajung arsice si cedeaza. Cand cedeaza ma reped asupra ei ca un uliu si dau, dau palme peste fund si picioare, ma doare palma, ea urla si mai tare dar nu cedeaza nici un centimetru de la ce a pornit. Vrea ceva si nu accepta refuz, nu uita si nu cedeaza in fatza bataii. Scenele astea sunt din ce in ce mai rare, cele cu bataia ca de obicei reusesc sa ma abtin pana la capat. dar scenele de plans pentru un scop anume sunt aproape in fiecare zi. In zilele in care nu mi-a facut nici o scena din asta o laud, o imbratisez si ne dragalim mult seara la culcare. De acum stie si singura si vine la mine: "mami azi am fost cuminte, ne iubim?"
Bine, dar de ce nu e cuminte mereu? pentru ca niciodata, dar NICIODATA, crizele de urlat si de plans nu i-au adus ceea ce a cerut, nu au avut succes. De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta cara nu da rezultate?
deni_de spune:
alexa38, iti spun sincer ca pling acum, pling pt. ca am citit asta : "Cand cedeaza ma reped asupra ei ca un uliu si dau, dau palme peste fund si picioare, ma doare palma, ea urla si mai tare dar nu cedeaza nici un centimetru de la ce a pornit."
Si tot tu te intrebi: "De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta cara nu da rezultate?"
Dar tu de ce nu incetezi cu bataia, mai ales ca vezi ca nu da rezultate. ca sa nu mai spun ce influenta negativa are asupra copilului.
Eu am copil de 16 luni si mi se intimpla citeodata sa ridic vocea. De fiecare data ma simti ca naiba pe urma, mai ales ca realizez ca nu copilul e vinovat, ci eu ca in momentul respectiv poate vroiam sa fac altceva si nu aveam suficienta rabdare cu el. Dar bataie....Doamne, doamne cit ma doare sa aud asa ceva.
Si vai ce probleme ai avea aici, in Germania, sa te comporti asa cu copilul.
szivarvany spune:
Alexa: ignora ! ignora ! ignora !
Nu lua nicio atitudine, fa te ca nu vezi, nu auzi, iti vezi de ale tale. Cand ii trece, te lasi la nivelul ei si i explici cat de calm si frumos tu ca o iubesti foarte mult, dar nu este frumos ce face. Incearca sa ii vorbesti de la egal la egal, sa o faci sa se simta bine, increzatoare, recompenseaz o de cate ori face ceva bun. Incearca sa nu observi lucrurile negative (nu ma refer la lucruri periculoase!), pune accent pe comportamentul ei pozitiv !
Incearca sa nu o lovesti deloc.
Mai bine parasesti incaperea !
Asa ii vei da exemplul tau de managementul nervilor. Ca se poate si altfel.
Si mai e o chestie: pt ce anume face ea crizele ?
Lucruri rezonabile sau imposibile ?
Daca ii oferi alternative, cum se comporta ?
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada
buli spune:
quote:
Originally posted by alexa38
Iata ca a trecut un an si fata mea s-a mai calmat. Ambitia si incapatanarea sunt la fel de puternice si tot asa ca intotdeauna nu accepta un refuz. Bine totusi ca nu se mai tavaleste si nu mai da in mine. Acum crizele se manifesta prin plans sau chiar urlat, plans pe care il ignor cat pot si ea continua sa planga surprinzator de mult la un moment dat e clar ca se forteaza, se mai opreste putin mai uita un moment dupa care isi aminteste si mai scoate niste oracaieli. E in stare sa o tina asa si mai mult de o jumatate de ora timp in care nervii mei ajung arsice si cedeaza. Cand cedeaza ma reped asupra ei ca un uliu si dau, dau palme peste fund si picioare, ma doare palma, ea urla si mai tare dar nu cedeaza nici un centimetru de la ce a pornit. Vrea ceva si nu accepta refuz, nu uita si nu cedeaza in fatza bataii. Scenele astea sunt din ce in ce mai rare, cele cu bataia ca de obicei reusesc sa ma abtin pana la capat. dar scenele de plans pentru un scop anume sunt aproape in fiecare zi. In zilele in care nu mi-a facut nici o scena din asta o laud, o imbratisez si ne dragalim mult seara la culcare. De acum stie si singura si vine la mine: "mami azi am fost cuminte, ne iubim?"
Bine, dar de ce nu e cuminte mereu? pentru ca niciodata, dar NICIODATA, crizele de urlat si de plans nu i-au adus ceea ce a cerut, nu au avut succes. De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta cara nu da rezultate?
tu vorbesti serios?
vrei sa cresti un om normal sau o persoana cu sechele vesnice?
eu zic sa mergi tu intii la psi sa vezi de ce nu poti controla situatia (cum adica sa cedezi in magazin ca tie- rusine? dar sa lovesti copilul cind nu te vede nimeni nu ti-e rusine?)
nu iti dai seama ca esti ce are mai bun pe lume? nu vrei sa ramii asa?
si cum adica niciodata crizele nu ia-u adus ce voia, tu singura ai zis in priml mesaj ca cedezi in magazine pt ca "ti-e rusine".
serios vorbesc, analizeaza-te pe tine intii, daca poti singura bine, daca nu mergi la specialist si apoi vezi ce faci cu fetita.
citeste, informeaza-te, exista carti, site-uri, exista oameni specializati pe psihologia copiilor si pe relatiile parinti-copii.
ce sadesti acum are consecinte pentru toata viata.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Schneewitchn spune:
Si la noi au fost aceste "tantrum-uri" cu tavaliri pe jos si urlete. Mai ales dupa ce au plecat bunicii care ii faceau toate poftele. In primele minute o ignoram apoi mergeam la ea si o intrebam daca o deranjeaza ceva si doreste sa discutam. Ma aplecam la nivelul ei, calma si cu voce joasa (chiar daca inauntru fierbeam). Dupa cateva saptamani (luni) aceste iesiri au incetat.
Curaj!
Ronin_sb spune:
Buna !
Am un baietel de 2 ani si 8 luni, destul de nazdravan si putin cam prea rasfatat.Pb este ca nu vrea sa faca decat ce isi doreste el iar atunci cand nu obtine incepe sa urle si isi da palme .Precizez ca eu si sotia trecem peste aceste mici crize incercand sa-i explicam atunci cand greseste sau pur si simplu il asteptam sa se linisteasca si dupa aceea ii explicam .Cred ca va da rezultat aceasta abordare .Singurul lucru care ma nelinistete este ca spre dimineata il aud cum isi administreaza un set de palme in somn... ( pp ca viseaza - dar acest lucru ar indica o stare de stress - si sincer nu cred ca este cazul la noi ) . Ma poate ajuta cineva cu un sfat ?
simali spune:
quote:
Din pacate, atunci cand se confrunta cu proasta purtare a copiilor, parintii nu isi dau seama ca, de obicei, acea purtare e declansata de sentimente puternice. Trebuie sa te adresezi mai intai sentimentelor - abia dupa aceea poate fi imbunatatit comportamentul.
quote:
Cand un copil de 3 ani ajunge la supermarket si vrea sa tarasca in cos tot raionul de jucarii si nu accepta sub nici o forma un refuz el are un comportament declansat de sentimente putenice: lacomia si dorinta primitiva de acumulare. Copilul nu vrea sa auda argumente de tipul "avem inca una exact ca asta acasa" sau "nu am venit sa cumparam jucarii astazi". El vrea urgent si fara comentarii "sa-i cumperi ceva, orice, oricum, dar sa-i cumperi".
Treaba cu scenele de la supermarket se intampla in mare cam dupa urmatoarele scheme:
- copilul are casa plina de jucarii dar continua sa mai vrea. Orice deplasare la magazin trebuie obligatoriu sa se temine cu o achizitie.
- prima data isi doreste niste chestii cat mai mari, cat mai ingombrante, in cutii frumos colorate. Aici sunt doua feluri de parinti:
1. cei cu bani care cumpara urgent chestia ingombranta;
2. cei fara bani care nu vor circ si conving copilul sa cumpere altceva - de multe ori o aiureala nefolositoare dar copilul pleaca cu prada fericit ca i s-a cumparat CEVA;
Ambele situatii se termina prost.
- Stiu un copil din categoria nr.1 care cumpara si iar cumpara, orice, oricat si oricum pana intr-o zi cand a vrut sa plece acasa nici mai mult nici mai putin decat cu masinuta-cos de la supermarket; mama si bunica s-au dus la directorul magazinului sa negocieze cumpararea masinutei. Raspuns implacabil "nu e de vanzare". Circ si tavaleli pe jos din partea copilului, crize de nervi, etc. Deci pana la urma tot va exista ceva ce nu poti dobandi si tavalitul pe jos revine si cere o rezolvare;
- Copilul din categoria 2 invata ca banii se arunca pe fereastra pe orice nimic, ca putem sa poluam natura cu plasticuri nefolositoare cu care ne-am jucat fix 2 ore, etc.
Chiar daca textul citat de felicia nu ne ofera si o rezolvare el contine un mare adevar: trebuie sa te adresezi sentimentelor copilului - in cazul de fata lacomia si dorinta de acumulare.
Dar nu poti sa faci asta in timpul unei crize; cei care am trecut prin "crize de raft" stim ca la fata locului copilul nu accepta nici un fel de explicatii. Urlatul incepe fix in secund 2 de la auzul refuzului - oricat de voalat te-ai stradui tu sa fie in prima faza. Procedand insa ca parintii din cazul 1 sau 2 nu facem decat sa inrautatim situatia pentru ca dam copilului un exemplu foarte prost.
Eu am luat copilul de pe jos, am sistat orice cumparaturi si asa, in urlete, l-am dus la masina. Acolo l-am lasat sa urle (cu mine inmasina vorbindu-i bland) pana s-a calmat. Am mai avut parte si de o situatie in care se zbatea atat de tare incat nu am putut sa-l iau de la fata locului. Am stat langa el si l-am mangaiat pana s-a calmat spunandu-mi ca trecatorii care au avut ei insisi copii ar trebui sa inteleaga.
Dar sub nici o foram nu am cumparat asa, aiurea si de amorul artei, a 150-a masinuta.
Apoi am discutat acasa despre ceea ce inseamna cumparaturile responsabile - despre bugete, despre cumparaturile necesare si despre cele mai putin necesare dar care ne fac placere, despre lucrurile de care nu avem si nu vom avea niciodata nevoie, etc. In ciuda celor 3 ani ai lui a intels foarte bine, ba ma mult, cand ajungea intr-un raion de jucarii a inceput sa intrebe "mami, astazi avem buget de jucarii?". Daca spuneam "nu" intelegea si spunea "vreau numai sa ma uit".
alice