Generatia noua...
Raspunsuri - Pagina 2
anya spune:
Asa e. Singura diferenta sunt aparitia drogurilor si "ideile" date de emisiunile TV. Exista insa si avantaje : acum exista prezervative 
.
Ma gandesc cu groaza ce-o mai fi pana-mi ajung baietii la liceu.
CriPOD spune:
quote:
Originaly posted by filofteia
asta mi-a spus-o mie tata cand aveam 16 ani, iar atunci m-am gandit cat de inapoiat este si cat de tare sunt eu... Acum stiu ca a avut atata dreptate.
Mi-ati adus aminte...
- My father was an amazing man. The older I got, the smarter he got.
- When I was a boy of 14, my father was so ignorant I could hardly stand to have the old man around. But when I got to be 21, I was astonished at how much the old man had learned in seven years.
Mark Twain (1835-1910)
Sa traduc?
XIO, exact in parculetz obisnuiam sa mergem cu gashca in liceu, sa pufaim un snagov sau carpati (in timpul orelor de chimie). Nu-mi mai aminti, te rog, ca am de crescut unul de 15 ani juma chiar acu' si oscilez intre a ma simti o ipocrita ori ca am devenit mama mea. Brrrr...
De acord cu Natasa. Drogurile sunt diferenta. In Ro, ca aici erau si pe vremuri droguri in scoli. Si tehnologia, as adauga eu...
www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">m
m & DJ
Porumbita spune:
quote:
Originally posted by Natasa
Generatia asta nu e cu absolut nimic mai rea decit cele anterioare. Sint profesoara si lucrez cu adolescenti, nu fac nimic deosebit fata de ce faceam noi. Din pacate au aparut droguri in scoli si asta ar putea fi o diferenta, dar in rest, doar ni se pare noua ca eram mai buni, mai cuminti, mai politicosi, mai studiosi... Cred ca nu a existat generatie tinara pe lumea asta care sa nu fi auzit de la cei mai in visrta celebra replica "pe vremea mea..."
scurt, la obiect si ff bine spus...
o profesora la liceu mi-a zis ca imbatranim atunci cand o sa spunem celebrele vorbe:
- pe vremea mea...
- generatia de azi e asa... noi eram...
MissParker spune:
Eu am 39 de ani si pe vremea mea
- se chiulea in draci
- se copia dupa fituici in draci
- eu nu auzisem la ai mei injuraturi dar inca din scoala generala injuram ca un birjar si injur si acum cu patima, ca-mi face bine si ma ajuta sa ma descarc de nervi (dar fac o deosebire intre a injura si a fi vulgar, un coleg de facultate al meu se mira chiar ca la mine injuraturile nu-i sunau vulgar, spunea ca nu le simte ca pe o vulgaritate ci ca pe "o expresie de vitalitate"! Probabil din cauza stilului meu de a accentua anumite cuvinte)
- ai mei parinti fumau amandoi (mama a ajuns la 2 pachete pe zi) si pe mine nu m-a prins "sportul" asta; ma enerva la culme fumul, iar in liceu, cand auzeam fetele ca "daca fumezi esti mai interesanta pt. baieti" mi-am spus "da? atunci sa ma pupati undeva cu tigarile si cu duhoarea voastra, ca eu n-am chef sa ma sarute vreunul si sa simt ca as linge o scrumiera" si nu m-am apucat de fumat, numai asa, de-a dracului... Raman la parerea ca fumatul (ca si consumul de alcool si alte droguri) reprezinta un surogat pentru o lipsa interioara grava, se incearca a compensa un gol sufletesc, dar ironia este ca tot ce obtii este ... fum ...
- ai mei le cam aveau cu bautura (mama e alcoolica de vreo 10 ani), dar pe mine alcoolul nu m-a tentat niciodata (nu mi-a placut sa-mi pierd luciditatea - se pare ca asta e scopul inconstient al alcoolicilor)
- eram maltratata, batuta si neglijata emotional, dar nu am avut niciodata ganduri suicidale; ceea ce m-a salvat si ambitionat ca sa reusesc in viata a fost exemplul (negativ) al mamei, tot ce am facut am facut ca sa nu ajung ca ea (imatura, neajutorata, agresiva, "victima" etc.)! Si am reusit...
- nu se sinucidea nimeni din dragoste, se suferea dupa despartiri dupa motto-ul "Dupa barbati si autobuze sa nu plangi niciodata, intotdeauna vine urmatorul"
- ne credeam cu totii nemuritori si in posesia adevarului absolut (si e bine ca acea varsta iti permite sa te simti asa macar o perioada, caci dupa aceea viata iti arata altceva)
Cred ca una din cauzele pentru care copiii si adolescentii de azi sunt ceva mai labili este "progresul" acestei societati infantile, care nu suporta frustrarea si nu cunoaste disciplina, de aceea copiii nu mai au de unde sa invete rezistenta la vicisitudinile vietii, iau de multe ori totul de-a gata si apoi clacheaza la cel mai mic esec.
E trist, dar eu am speranta ca fiecare familie poate rezolva individual aceasta problema, oferindu-i copilului iubire, respect, protectie si radacini cand e mic, apoi iubire, respect, incredere in el insusi si aripi cand e mai mare.
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
betiana spune:
Parerea mea este ca acesti tineri traiesc prea intens clipa.Ca nesiguranta le creeaza acea stare de continua frustrare, frustrare care conduce la agresivitate verbala.Sigur ca la o anumita varsta (13-14-15...ani) consideri un om cu parul usor canit un batranel lipsit de capacitatea de a mai judeca limpede din cauza senectutii.Deci este o alta perceptie a varstelor.Cand ajungi insa pe pidestalul maturitatii depline nu ti se mai par asa de batrani ...
batranii.Parca ai vrea sa crezi ca parintii tai or sa mai traiasca o viata,ca vor fi mereu alaturi de tine.Oricum, cred ca parintii au obligatia sa cunoasca anturajul in care se invart adolescentii.Cand fiica mea era adolescenta, sambata seara era seara cu prietenii ei.Jucam wist sau monopoly si ei, prietenii fiicei mele, nu ne simteau batrani.Mancam pizza si ei beau coca-cola.Si ne distram cu totii.Ei ne-au perceput intotdeauna ca prieteni si nu ca parintii fetei mele.Poate acest lucru l-am realizat si datorita faptului ca fiind cadre didactice stiam sa comunicam cu aceste varste fragile.Eu nu i-am auzit niciodata vorbind trivial, dar intr-adevar erau destul de zgomotosi.Dar placuti.