Paranoia...

Paranoia... | Autor: stefany_p

Link direct la acest mesaj

ma scuzati, n-am gasit alt subiect mai bun...poate o sa radeti de subiectul asta insa eu ma simt tare rau...
problema e serviciul..simt ca nu mai pot sa mrg acolo, nu mai vreau, fiecare zi mi e de groaza..n-a fost mereu asa, odata imi placea sa merg insa treburile s-au schimbat.un an de zile am crezut ca sunt foarte norocoasa cu un asemenea servici, eram admirata, luata peste tot, credeam ca ceea ce fac eu conteaza...insa acum ma simt o mare proasta...
anul trecut pe vremea asta imi incepeam delegatiile, mereu eram solicitata..eram singura din firma care vorbea 3 limbi straine si dehhh..ma credeam cea mai tare..dupa un timp cand am urcat in 4 luni cat altii in 4 ani, seful cel mare s-a dat la mine.atunci a inceput nenorocirea...ma aflam intr-o stare prosata aveam probleme acasa, increderea im mine era aproape inexistenta asa ca faptul ca eram remarcata la servici m-a facut sa ma simt importanta..faptul ca tipul pe care toate femeiele in considerau un scum imi dadea mie toata atentia m-a coplesit..insa nu i-am cedat...au urmatdin partea lui propuneri pe fata, urmate cu perioadein care ma ignora total...incepusem sa fiu stresata, nu stiam ce avea sa urmeze.intre timp lucrurile s-au asezat acasa insa eu mereu stresata...pe 9 august am fost mutata in alt birou unde nu am fost primita cu bucurie, delegatiile s-au stins, deodata nu mai eram buna, asa ma simteam eu..barfe cat cuprinde, faptul ca acum in delegatii in locul meu merge amanta lui, pur si ismplu m-a ingretosat...
anul asta am demarat procedurile deplecare in Canada, am muncit si am reusit sa trecem de interviu cu bine, fiindu-mi laudate cunostintele de lb straine de catre ofiterul intervievator...acum am alta prioritate, daca totul e bine in vara o sa plecam spre altceva...
insa..de la toate cate s-au intamplat increderea mea,taria d ecare dadeam dovada s-au dus pe apa sambetei..ma intreb daca e ceva de capul meu si demulte ori ma gandesc ca de fapt profesional nu valorez mare lucru,ma simt descurajata ..as vrea sa plec de la servici, as vrea sa le strig tuturor ca am reusit sa trecem de interviu, ca vom pleca insa nu pot acum...am nevoie de bani, stau intr-un oras mic, nu ma atrage o naveta in perioada iernii...asa ca tac si inghit..zambesc zilnic, fac exercitii pt a reusi insa sufletul e zdrente...
nu stiu cum sa trec peste perioada asta, peste zambetele ironice, peste barfe..am senzatia ca tipul vrea sa se razbune si ca asteapta un moment prielnic pentru a ataca...sunt stresata si nu stiu ce sa fac

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Idaira spune:

Din putinul pe care l-ai scris incerc sa-mi fac o imagine...esti o persoana cu potential,cu o buna autostima,care are nevoie de valorarea/recunoasterea muncii ei ca noi toti ceilalti...Faptul ca ai avut taria de a-l refuza pe acel individ(pt ca nu-l pot numi persoana!) dovedeste ca esti puternica,ca ai o scara de valori...iar ca acum esti intr-o pasa proasta nu inseamna ca trebuie sa-ti anulezi calitatile.
De multe ori pt a ne intari increderea in noi ne comparam cu alte persoane pe care le situam intr-o situatie data...iar faptul ca ai trecut examenul cu bine,ba mai mult ai fost laudata,spune multe..
Nu te lasa descurajata fara sa ai motive reale! Pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Bine spune Idaira: "faptul ca ai avut puterea de a-l refuza pe acel individ dovedeste ca esti puternica, ca ai o scara de valori". Asta nu e putin lucru si spune multe despre tine.
Felicitari pentru reusita la interviu! Uite un alt lucru pozitiv. Tot procesul de emigrare e foarte greu, cunosc multi oameni care vor sa plece dar nu se pot inhama la tot ce presupune efortul emigrarii. Tu insa ai pornit cu curaj pe un drum care altora li se pare imposibil de urmat. Tu ai curajul sa iti indeplinesti visul, pe cand altii se multumesc sa viseze pentru restul vietii lor la ceea ce ar fi putut sa fie.
Iar odata ajunsa aici vei incepe in multe privinte de la zero. Experienta din Romania nu prea conteaza, aici vei avea multe de invatat, atat in viata de toate zilele, cat si la servici. In multe privinte te vei simti ca un bebelus care invata sa faca primii pasi, iar de multe ori stima de sine poate va avea de suferit.
Lucrurile astea nu le spun ca sa te descurajez, insa adevarul e ca in primii ani acumulezi, inveti din orice, inveti tot timpul, inveti de la oricine, totul este o experienta prin care inveti cum sa te adaptezi.
Asa ca incearca treptat sa te detasezi si aduna-ti fortele pentru ce va urma. Studiaza cat de mult poti despre zona din Canada in care vei locui, despre sansele si metodele de a-ti gasi job, despre scoala pe care poate iti vei dori sa o faci.
Am cunoscut multi oameni care au suportat cu greu ultima perioada la servici, si doar gandul emigrarii li se parea salvator. Odata ce stii ca mai ai putin si scapi iti cam pierzi abilitatea de a suporta tot ce e neplacut in jurul tau.
Tu uita-te la tine si fii mandra de tot ce ai realizat, pune-l pe badaranul respectiv in categoria de nesimtiti din care face parte si nu iti mai irosi energia pe el. Ai in fata o viata noua, concentreaza-te asadar pe ea. Si vino la forumul "Calatorii, vacante si grupuri de rezidenti" unde e subiectul "Sezatoarea canadiana", poate te ajuta sa intri mai mult in atmosfera experientei canadiene. Acolo stam de vorba atat cei care deja traim acolo, cat si cei care sunt interesati de plecare.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns stefany_p spune:

multumesc pentru cuvintele frumoase...stiu ca totul va porni de la 0 acolo insa sper din tot sufletul sa nu mai am de-a face cu astfel de oameni, si sa fii respectat pentru ca esti OM..incerc sa ma detasez, e greu, mereu imi amintesc...
Donia, multumesc de invitatie, deja m-am instalat

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns stefany_p spune:

si ca sa va formati o idee despre omul cu care am de-a face am sa va zic pe scurt prin ce-am trecut:
cand l-am refuzat, i-am spus politicos ca eu mereu am incercat sa evit lucrurile de genul asta ..el mi-a raspuns ca pot evita si acum insa sa nu ma mire urmarile refuzului...
mi s-a spus in fata ca voi fi prima data afara, prima care voi zbura din firma
cand mi-a schimbat locul de munca, a cerut cheia de la demeia care face curatenie, a intrat in biroul meu, a adus o fata si i-a spus ca de acum incolo acolo va munci...eu eram plecata in alt birou..cand m-am intors(dupa 15 minute) va dati seama ce soc am avut
am fost in concediu si cat am fost plecata (pe el nu-l anuntasem ca plec)m-a vorbit peste tot ca-s o nesimtita ca-mi permit sa plec in concediu cand e atata treaba..(era jumatea lui iulie, iar eu aveam programare si semnatura directorului general)
cand am cerut marire de salar mi-a zis ca-mi cumpara el tot ce am nevoie
mi-a zis ca postul de sef de cabinet e al meu daca-i sunt amanta...faza e ca postul nu e ocupat inca....

cam astea au fost..in mare...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Este insurat individul? Daca da, joaca si tu la fel de murdar ca si el. Ia-ti un dictafon si incearca sa-l provoci ca sa spuna cit mai multe, ca sa se dea de gol in timp ce-l inregistrezi. Iar dupa aceea spune-i ca daca nu te lasa in pace ii pui caseta la telefon neveste-si. Sau pune caseta la directorul general, in caz ca e om cinstit.

Sau baga capul intre umeri si numara zilele pina pleci in Canada.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Eu zic sa te concentrezi pe plecarea in Canada, incearca sa afli informatii despre meseria ta, despre ce se face acolo in meseria asta, strange cat mai multe informatii sa fi pregatita din momentul cand aterizezi, sa stii ce trebuie sa faci, unde sa te duci. Sunt atatea de pus la cale. Umpleti timpul cu pregatirile si mergi la lucru doar pentru bani, nu-ti mai bate capul ca nu te apreciaza, e pierderea lor.

Poate schimbi si titlul subiectului, nu are nimic cu paranoia .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Intr-adevar, paranoia este cu totul altceva decat descrii tu.
Propunerea directorului si consecintele pe care le suporti tu mie mi se par si o oportunitate. O oportunitate in a intelege lucruri importante despre tine pe care daca doresti poti sa le schimbi.
Poti sa intelegi ca ai o problema de imagine de sine si ca singura baza a valorii tale este performanta, in acest caz, competenta profesionala.
Din pacate asta este o capcana in care pici mai devreme sau mai tarziu, pentru ca inseamna ca tu nu ai un sentiment solid si indestructibil al propriei valori ci il poate darama orice influenta externa.
Deci eu nu vad o problema centrala in afara ta, in faptul ca unii oameni actioneaza mai putin onest. Principala problema o vad in faptul ca puterea asupra a ceea ce tu simti si gandesti despre tine se afla in mana celorlalti si asta se intampla doar cu acordul tau.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns stefany_p spune:

cand am spus paranoia m-am referit la faptul ca eu am mereu impresia ca ma urmareste, ca nu se va opri aici si ca vrea sa-mi faca cumva rau...cat despre profesionalism , poate nu sunt f sigura pe mine..am 26 de ani si inca invat...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Cred ca e vorba mai degraba de o structura anxioasa decat de paranoia, de asteptarea ta ca se va intampla ceva rau in general adica

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns stefany_p spune:

da Principesa, ai dreptate..am de multe ori tendinta de a ma gandi la rau pentru ca multe lucruri in viata mea s-au intamplat pe neasteptate si ma refer la lucrurile rele...deci am o problema:(

Mergi la inceput