De ce sinteti atei (3)

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns adrienne12 spune:

Cataghe nu esti singura care nu e nic cal nic magar, asa ca hang in there. Babisa, prietenul meu e turc, nascut musulmman dar intre timp a devenit ateu. Copiii lui sint atei. Au facut brad si li s-a cumparat cadouri ca sa nu se simta deprivati fata de alti copii dar li s-a explicat clar ca Mos Craciun e o poveste de adormit copiii. Cit despre casatoria in biserica da, am facut-o, am botezat copilul pt. ca asa e traditia. Eu privesc biserica ca pe o pastratoare a traditiilor comunitatii in comditiile in care noi sintem in strainatate. I-am explicat copilului ca asta e duoa mine rolul bisercii si ca credinta e strict individuala si daca crede si in ce crede e treaba lui mai tirziu. Copilul meu are 18 ani dar astea i le-a explicat oe la 11-12 caci pina atunci nu aveam biserica ortodoxa in oras si prin urmare nu ne-am dus la asa ceva.Adusca, ei da, asta e un motiv care cred ca il va convionge si pe xeno sa treaca la budism :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by annie_xtreme
Huh? Ce face? Am zis io ceva de empiricNu cred ca am fost asa profunda - io is mai inginer asha... Ma suparase doar exprimarea ta cu (citez din memorie) "stiinta e proasta pentru ca e concentrata pe mijloace si nu pe scop, la ce imi foloseste mie sa stiu unde/care e veriga lipsa..."




Annie, cu respectul cuvenit, dar te contrazic- mi-ai retinut cuvintele cum ai vrut tu sa le retii. am intrebat care e scopul cunoasterii - zicand ca asta e esential. asa cum zice si Kehlyr referindu-se la ce inteleg oamenii din religie, asa ma intrebam si eu ce inteleg oamenii din stiinta. daca intelegem numai veriga lipsa si, atunci cand o descoperim, lumea nu se schimba in nika mai bun, atunci da, corect, veriga lipsa ma lasa rece. stiinta nu e proasta, ci oamenii care nu stiu ce sa faca ccc cu ea, vezi masacrele in numele unei religii sau masacrele in numele unei ideologii - prostie se gaseste la ambele capete. si imi exprimam dorinta idealista ca intr-o zi stiinta sa devina si nitel meta si sa nu-si mai idolatrizeze atata metodele, ca Universul nu se reduce exclusiv la materie si la obiectele create de om (instrumente stiintifice). si ca mai sunt si alte cai de cunoastere pe care un adevarat impatimit de adevar nu le-ar discredita atata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Este foarte greu de comentat pe marginea metodelor stiintei, pentru ca abordarile in ziua de azi sunt atat de diverse incat cu greu pot fi prinse in niste tipare. Ceea ce este prins in tipare este modul de validare al rezultatelor - ceea ce mi se pare de bun simt, altfel orice nebun ar putea veni sa impuna cine stie ce parascovenii. Un lucru insa e sigur, tendinta este catre integrare si interdisciplinaritate, iar cand vine vorba despre integrare si interdisciplinaritate, lucrurile devin din ce in ce mai "meta". Din pacate noi, profanii, avem vagi idei despre cum devine problema asta, mai degraba intuitii, pentru ca nu avem cunostiintele care sa ne permita sa o abordam in mod real. Insa asta e problema noastra, nu a stiintei.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

discutie intre doi embrioni- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva.Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical#8230;Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa,probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!
Mi s-a parut ca se potriveste discutiei.Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by irina.c.

discutie intre doi embrioni

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva.Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical#8230;Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa,probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!


Mi s-a parut ca se potriveste discutiei.

Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA






Supeeeeeeer! Irina

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Babisa spune:

Super super bine gandit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RA spune:

inteleg ca ai vrut sa impaci capra cu varza (adica stiinta cu religia ) insa mi se pare cam superficial sa alegem competenta celor ce vor avea grija de suflet pe criterii atat de aleatoare (locul nasterii/nationalitatea).
--------------------------------------------------------------
Doruletz,din pacate nu am ambitii asa de mari,adica sa-mpac capra cu varza(stiinta cu religia).Interesul meu e mult mai neinsemnat pentru planeta:ma straduiesc sa ma-mpac pe mine cu mine!

Si vezi,tocmai aici e problema,ca eu nu consider primordiale aceste criterii in alegerea religiei(stiu ca 90% din omenirea credincioasaimi demonstreaza ca nu-i asa,totusi eu nu ma pot opri sa nu gandesc astfel).Nu sunt de parere ca ne nastem crestini(asta nici dogmatic nu se poate spune) ori mai stiu eu ce.Astfel de afirmatii se fac mai mult din inertie decat din convingere.
Iar de suflet,nimeni inafara de noi insine nu poate avea grija.E drept ca avem cai diferite pentru aceasta intreprindere...Si tot drept e ca uneori ne mai trebuie si ajutor...ei,si atunci la fel:unii
ii aleg pe teologi,altii pe psihologi,altii prefera anxioliticele...unii sa admire rasaritul de soare,altii apusul...,unii aleg vraja culorilor,altii vraja sunetului...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doruletz spune:

Catalina, poate ca de asta nu reusesti sa te incadrezi nicaieri, probabil ca nu e posibil sa fie toate bune si sa ni se potriveasca toate, pana la urma trebuie sa facem o alegere. (zise psihanalistul de serviciu din mine, hehe )
In ceea ce priveste ideea "de ce"-urilor unui copil duse pana la "cauza" intiala pe care ne-o imaginam ca fiind D-zeu... as avea doar 2 mici intrebari:
1. De ce sa oprim sirul intrebarilor cand ajungem la D-zeu? stii si tu ca un copil (sau un stiintific ) ar continua sa intrebe "de ce?" (sau "cine"? sau "cum"?). Oare nu oprim sirul "de ce"-urilor acolo unde ne 'convine' mai mult?
2. Sa ne imaginam ca traim acum 2000 de ani: cat de lung ar fi sirul "De ce"-urilor fata de cel de azi? Bineinteles ca ar fi foarte scurt. Dar cel de peste 2000 de ani cat de lung ar putea fi in comparatie cu azi? Nu cumva e scris in genele umane sa numim 'D-zeu' tot ceea ce nu cunoastem (inca)?

irina, cu toate scuzele si cu tot respectul , mie personal mi se pare un pic copilareasca 'parabola' asta dar pot sa inteleg ca e foarte reconfortanta pentru credinciosi. Sper sa nu te superi

Editat ca sa fiu de acord cu Ingrid de data asta .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RA spune:

Irina,parca ti-am mai zis si-acu' 5 minute ca esti geniala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adusca spune:

doruletz, si mie mi se pare tare naiva comparatia, in schimb va fi ca un fel de "demonstratie" pt credinciosi.

mie una nu-mi ajunge asa ceva ca sa cred, credincisilor nu le trebuie dovada, asa ca.........

Fetele de pe DC


Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....

Mergi la inceput