Abuzuri - nasterea in Romania

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Oana, da, sunt de acord cu majoritatea pctelor, doar la cele cu detalii medicale a dat-o in bara cu hiperbolizarea informatiei.


sa povestesc ceva ce poate parea amuzant sau nu...
cand am inceput sa merg la gineco in timpul facultatii am mers in garzi ca sa vad si eu nasteri multe.
Cand am inceput sa lucrez am inceput sa si asist nasterile. Primele cu un coleg mai mare care statea in spatele meu, si dupa aia cu colegii mai mari misunand prin jur.
ma uitam o data ca spectator la o nastere si brusc a fost ca in filme, cand am vazut imaginea din fata mea parca rulata cu incetinitorul:
femeia pe masa tipand, moasa langa ea incurajand-o tipand, medicul incurajand-o tipand, o infirmiera pe langa care o incuraja, eu care ma uitam, inca un coleg sau 2 care o incurajau si eu, ma simteam ca la un meci de rugby unde femeia alerga spre eseu si tribunele tipau.
Deloc nu imi placea imaginea aia, ca eu aveam alta idee.
Cel mai bine m-am simtit cand colegii erau ocupati, moasa era si ea cu conferentiarul la nastere si eu am ramas singura cu pacienta. Si i-am spus frumos, calm, fara prea multi decibeli ce urmeaza sa se intample, cum e mai bine sa faca, ca va fi greu si dureros dar daca lucram impreuna va trece mai repede.
Si zau ca a fost cea mai frumoasa nastere sua printre cele mai frumoase. fara tipete, fara urlete, pur si simplu Zen.

Sa stii ca majoritatea medicilor tineri de la spitalul la care am lucrat se purtau exemplar cu pacientele, pe nici unul nu l-am auzit vreodata sa injure pacienta, s ao jigneasca, cred ca de 2 ori a tpat cineva la pacienta dar na, atunci erau cazuri mai speciale la care altfel nu a mers nicicum si la care era in pericol viata copilului.

Incet incet se schimba lucrurile si in Ro, am vazut asta in comportamentul medicilor si am vazut diferenta. Cu 3-4 ani in urma altfel i se explica unui pacient, iar acum altfel se face.
Dar e totusi diferenta mare din pctul asta de vedere intre comportamentul fata de pacient in Ro si in Germania.
dar sper ca incet incet va ajunge ca in Germania.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

P.S: la o sg. plangere facuta de pacienta am asistat, a fost pt un brancardier si seful de sectie a spus la raport ca trebuie sa discute cu respectivul, ca asa ceva nu e posibil si daca se mai intampla o data zboara.
Bine, in cazul ala pacienta chiar nu a avut dreptate, dar au fost altele care nu l-au reclamat pt ceva ce trebuia asa ca s-a echilibrat situatia.

De obicei se atrage atentia (si nu este ceva placut). Se poate face si referat la managerul spitalului, nu stiu insa ce se poate intampla dupa, ca un pacient a vrut sa primeasca doar scuze si le-a primit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns OanaRusu spune:

multumesc Xio de explicatie cred ca nu se prea poate face mult din cauza legii - eram curioasa dc exista ceva clauze contractuale care sa-i faca pe oameni mai atenti la felul cum trateaza pacientul -care, pana la urma, e clientul, ca doar din impozitele platite de el/ea se face bugetul statutului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana_flo spune:

Cred ca cel mai greu este la prima nastere. Ca pacienta poate stii in mare ce etape urmeaza, dar eu cu siguranta n-am fost pregatita sa tipe la mine pana si femeia de servici, ca de ce ma plimb pe hol, "ca nu sunt la promenada". Am nascut prin cezariana de doua ori. Prima data din frica de nastere si a doua oara la urgenta. Medicii care ma-u operat au fost minunati. Mi-au explicat si cumva au reusit sa-mi dea incredere ca va fi bine. In schimb asistentele, moasele si ce personal mai era prin zona m-au facut sa urlu la propriu de m-a stiut toata sectia. La prima nastere am fost cuminte si am incercat sa ignor rautatile. Pur si simplu mi-a fost frica de necunoscut. A doua nastere a avut loc in aceasi sectie, in acelasi spital ca si prima data. Dar stiam deja procedurile, stiam deja ca gravida fiind in 8 luni, cu dureri de uter dar col inchis nu trebuie sa nasc. Si nu am mai lasat pe nimeni sa-mi faca tuseu vaginal dupa bunul plac. Venisera vre-o 5 persoane (habar n-am cine erau) si vroiau sa-mi faca respectivul control. Cand a aparut medicul de garda s-a prezentat, a ascultat ce ma doare si a decis ce investigatii sa fac. A venit personal cu mine la ecograf si dupa consultatie m-a bagat urgent in sala de operatii. Dupa nastere, m-am lovit iar de hidosenia personalului din spital. Copilul fiind la incubator, nu-mi dadeau voie sa-l vad., mai tarziu mi-l indopau cu lapte praf inainte sa mi-l aduca in salon, cand medicul spusese clar sa-l alaptez. Cand am facut furia laptelui, m-am dus la sala de alaptat (la recomandarea medicului)sa scot laptele cu pompa electrica a spitalului. M-am lovit de un refuz total al asistentei ca vezi doamne, ea tocmai a sterilizat pompa si nu sta dupa fiecare "cascata". Dupa 2 zile de la operatie am primit acordul medicului sa -mi iau copilul in salon. Aici iar alt scandal cu asistentele. Am cedat nervos cand dupa ce m-au pus sa cumpar un lapte pentru prematuri dupa inca 2 zile am vazut cutia sigilata pe raftul lor. Imi hranisera fetita cu lapte clasic, nu cu cel recomandat de medic.Nu mai spun ca mi se infundau branulele si nu mi le schimbau si ca facand tratament cu antibiotic trebuia sa le amintesc eu ca a venit ora de tratament. Atunci chiar am depus plangere la director. Dar n-am reusit sa schimb nimic. Din contra. Se purtau si mai urat cu mine. Au fost zile de cosmar cele 5 zile la primul copil si inca 10 zile la al doilea. Sper sa nu mai am nevoie niciodata de spitalizare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Matzaila_81 spune:

Primele saptamani dupa nastere nu puteam sa povestesc ce s-a intamplat fara sa incep sa plang. Nasterea a fost pentru mine o experienta oribila, o trauma imensa.Nu cred ca o sa mai am niciodata curajul pentru un alt copil.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patryss_88 spune:



Dar povesteste-ne celor care nu stim prin ce ai trecut.








Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmina2013 spune:

buna elara!
ma numesc carmina si sunt insarcinata in saptamana 22, am facut morfologia fetala la dr. mihailescu cosmin de la spitalul giulesti.
Acesta a descoperit 2 puncte calcificate pe inima baietelului meu.Acesta nu este doctorul cu care voi naste a fost mai rezervat si spus ca trebuie sa asteptam sa vedem daca ii mai apar si altele.A spus ca inima fucntioneaza normal.
Citind pe forum, ca ai avut in 2008 o problema asemenatoare, as vrea sa te intreb cum se simte copilul tau si daca imi poti da orice sfat mi-ar fi folositor.Iti multumesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iris2002 spune:

Nasterile mele, doua, au fost amandoua cu travalii lungi (18 ore si 12 ore) si dureroase, cu anestezie in ultimul moment, si chiar pentru putin, asa ca pot sa spun ca le-am simtit in totalitate. Insa nu m-au traumatizat... cred ca ce m-ar fi traumatizat ar fi fost sa nasc fara sotul meu, care mi-a fost fiecare secunda alaturi, m-a incurajat, a prins ambii copii la venirea pe lume si a taiat cordoanele ombilicale (fapt de care e enorm de mandru :) ) si sa nu mi se dea bebe mic in brate, dupa nastere, si apoi dupa control.... cred ca ambele bebeluse au fost in total cam 30 minute fara mine dupa nastere, dupa care nu m-am dezlipit de ele....(am nascut prima data la 9 seara, la 2 noaptea au venit sa mi-o duca la spalat, aici nu ii spala imediat pe bebei) iar eu, cu cusaturi si nedormita de 2-3 zile am mers cu asistenta sa asist si eu prima baita a pruncei mele... a doua zi dimineata la 10.00 inca un control si am plecat acasa la noi, o familie fericita.
Cu a doua nastere cam la fel, imi amintesc cata grija aveau asistentele de sotul meu, nu glumesc, i-au adus pat, mancare, a primit multa atentie :)... si cand am inceput (mi-a trecut intre timp) sa aduc vorba despre un al treilea copil, al meu nu a vrut, era cica traumatizat de durerea nasterii :)...

Nasterile au avut loc in Olanda, ambele, desi fiica mea cea mare pretinde ca s-a nascut in Romania, asa a zis si la scoala :), are ea o teorie ca mama ei e romanca, burta lui mami romanca, deci s-a nascut din burta lui mami, deci e romanca nascuta DIN Romania:)...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lavi02 spune:

Si aici mai nou (cel putin la maternitatea unde am nascut eu in 2012) nu se mai spala copiii imediat dupa nastere, se sterg putin si se infasa, iar de spalat a doua zi (parca). Ca sa mai stea putin cu vernixul pe ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns histamina spune:

a fost asa
pe 29 iulie am pierdut dopul gelatinos.doctorul care mi-a supravegheat sarcina,tocmai plecase in concediu, lucru pe care il stiam ca se va intampla de la inceputul sarcinii,intrucat imi spusese .

ma duc la dr pt o a doua eco sa vedem.dr imi spune;ai probeleme emotionale.nasti in octombire.e ok.

ma duc la alta eco dr :nasti in maxim o saptamana. fa ceva de urgenta.vb in spital.
ma duc la municipal,la camera de garda.acolo dr de garda.se uita in jur, se uita pe foaia de prezentare si zice sec:asta nu crapa in garda mea.are scurgeri de lichid.sa se duca acasa.
ma duc acasa.ma intorc a doua zi.
ma interneaza tot la municipal.
de pe 1 august intru in travaliu.dureri.
rezidentul ma lasa altei rezidente care vede pe eco ca nu am lichid si pleaca.era pe 2 august.va reveni pe 7 august,cand am dat-o afara din salon.
de pe 3 august copilul se misca haotic.se vede ca nu mai am pic de lichid.
urmeaza cea mai grea noapte.
dr decide cezariana.asta dupa ce de 5 ori s-a incercat dilatarea colului,pe viu,fireste.
urlam ca are copilul enzima ce imi lipseste,ca imi pot da anestezie,ca pot face asta,ca am declaratie notariala.
am urcat de multe ori 14 etaje,macar sa se dilate nenorocitul de col.
de la durere am facut soc anafilactic.mi s-au bagat 1600 de hemi cu adrenalina.
pe monitor copilul intrase in bradicardie.avea 30 pulsul.
dr de garda se duce la imbeciulul de D si ii spune sa pregateasca sala. D ,anestezistul spune:asta nu crapa cu mine!sa se duca la giulesti.refuz.(copilul meu a iesti din terapie intensiva pe 18 august.pe 16 cand la giulesti a luat foc,ar fi fost acolo).
copilul nu mai misca.
am cazut ingenunchi lui D,l-am implorat,i-am oferit 45 de miloane,toti banii pe care ii aveam la mine.
m-a impins.
atunci am luat-o razna.am blestemat,am injurat, am lesinat de durere.
dupa 21 de ore de contractii la minut, dupa dureri incredibile, profesorul Constantinescu m-a operat.
cand l-au scos pe strufm dr C s-a uitat la el si a spus cat a putut ea de tare: asta moare.
ce credeti ca am simtit?
nici acum nu am uitat.
mananc,rad, alerg,si deodata mai imi rasuna in creier acel asta moare.
a doua zi vine dr P sa imi spuna ca strumf daca nu moare,va fi retardat si va avea alte handicapuri.
decid botezul,de urgenta.

la trei ore de la botez, copilul meu era perfect normal.
timp de 5 zile, din cauza durerilor, intrucat sunt alergica la toate calmantele, am delirat, am muscat din pereti, am sfasiat, mi-am smuls parul din cap.astia mi-au spus cei de langa mine.nu imi amintesc nimic.

cand a luat foc la giulesti, ca o nebuna am alergat direct in ATI.acolo, o asistenta se uita la mine si zice:ce te bucuri ca nu a fost acolo.incubatorul cu copilul tau sta langa o priza defecta. poate lua foc oricand.
de atunci, o data pe luna visez ca strumf ia foc.

am ajuns in salon.merg de 20 de ani la biserica.
nu mai stiam nici Tatal Nostru.........

apoi am aflat oamenii minunati care mi l-au salvat:in primul rand dr Ana Culcer.ea fusese in sala.ea i-a dat surfactantul. ea a dat-o afara pe dr c,cand mi-a zis despre strumf.


si totusi, as vrea sa il fac pe al doilea............


Mergi la inceput