Probleme cu tatal

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

In plus, componenta genetica de care amintea buflea, aduce clar alcoolismul in randul bolilor. E un factor extern caruia nu i te poti opune. Nu singur, nu daca nu te lasi ajutat (si majoritatea alcoolicilor nu recunosc ca au probleme, ca trebuie sa fie ajutati).

Si da, de acord ca trebuie sa intelegi ca sa poti empatiza. Asta face diferenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Citat:
citat din mesajul lui ni-na

Nu ,nu pot fi empatica cu ei.......si daca ati proclamat ca empatia nu poate fi impartita......ok,mi-e mila de copii,mi-e mila de animale insa de betivi NU.




Ni-na discutam ...nu a proclamat nimeni nimic ,ca nu avem caderea asta.

Si vezi ai grija cu mila aia,ca tacum te ia gaia pe forumul asta,daca vrei sa fii on...trebuie sa fii empatica!()

Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Hm, si cam pana la a cata spita merge genetica asta?

Adica, daca un tata este alcoolic, unde trebuie cautata problema? La parintii lui? La bunicii lui? La strabunicii lui? La alte rude?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Nu e numai mostenirea genetica, e vorba de componenta genetica:

Teoria genetica a alcoolismului:
Diferentele genetice existente intre grupele rasiale afecteaza riscul de a dezvolta dependenta de alcool. Capacitatea organismului de a metaboliza alcoolul explica in parte diferitele rate ale dependentei de alcool printre grupele rasiale. Alelele genei dehidrogenazei alcoolice ADH1B3 determina metabolizarea mai rapida a alcoolului. Acestea se gasesc doar la africani si triburile de americani native.acestia au un risc redus de a dezvolta alcoholism. Aceeasi cantitate de alcool determina o intoxicatie mai grava la femei decit la barbati, datorita hormonilor diferiti eliberati de corp, a cantitatii mai mici de apa si a concentratiei mai mari de alcool in singe.

Dar si mostenirea genetica are rolul ei.

De www.la-psiholog.ro/info/dependenta-de-alcool" target="_blank">aici

Si tot de acolo:
Cele trei faze ale alcoolismului:
Alcoolismul este o boala cronica avind capacitatea de a distruge cariera, familia si sanatatea fizica a dependentului pe termen lung. Debutul alcoolismului nu este greu de depistat si poate fi tratat. Dezvoltarea bolii urmeaza in mod normal trei faze: de inceput, de mijloc si finala. Cu cit dependentul sau familia sa identifica mai repede aceste faze cu atit este mai usor de stopat dezvoltarea bolii.
In faza de inceput a dependentei de alcool – individul consuma alcool pentru a se relaxa sau pentru a face fata unor probleme temporare care ii cauzeaza anxietate. Cind bea durerea este mai usor de suportat, simtindu-se bine, astfel consumul de alcool devine mecanismul standard prin care acesta face fata problemelor. In timp dezvolta un obicei fix pe care nici membrii familiei sale nu il pot recunoaste intotdeauna. Consumatorul pare normal in acest stadiu, putind fi considerat chiar mai stabil emotional si increzator in sine.
Daca este intrebat asupra cantitatii de alcool consumata acesta isi va rationaliza portia de alcool intr-un fel in care sa convinga pe cei apropiati de absenta unei probleme cu alcoolul, cel putin pe temen scurt.
Faza de mijloc a dependentei de alcool – in care pacientul dezvolta o dependenta fizica completa fata de drog. Dorinta de a consuma alcool creste progresiv, iar daca individul s-a straduit in prima faza sa-si controleze consumul acum aceasta rezistenta a cedat. Pe masura ce aportul de alcool creste, capacitatea organismului de a procesa alcoolul scade. Dependentul intra in stare de ebrietate foarte repede chiar si la cantitati mici de alcool. In acest stadiu ar trebui sa fie evident pentru toata lumea, chiar si pentru alcoolic ca exista o problema, desi acesta deja simte ca a pierdut lupta.
Faza finala a dependentei de alcool – este marcata de bautul obsesiv si evitarea disperata de a accepta problema. Acum toate persoanele din jurul dependentului observa problema. Cind confrunta dependentul acesta devine agresiv, defensive sau chiar violent. Sanatatea fizica degenereaza sistematic terminind cu decesul daca nu este tratata. Doar alcoolicul hotaraste cind vrea ajutor de specialitate si sa se vindece.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Eu am inteles ca are o componenta genetica asa cum si cancerul are ... adica cei care au in familie membrii care au suferit de alchoolism, au risc marit in a deveni dependenti. Asta nu inseamna ca este obligatoriu sa devina dependenti ... si inca o data, dependenta se instaleaza dupa perioada de timp, pe care cei toleranti cu alchoolismul, vad ca o ignora in empatia lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s
Cele trei faze ale alcoolismului:

In faza de inceput a dependentei de alcool – individul consuma alcool pentru a se relaxa sau pentru a face fata unor probleme temporare care ii cauzeaza anxietate. Cind bea durerea este mai usor de suportat, simtindu-se bine, astfel consumul de alcool devine mecanismul standard prin care acesta face fata problemelor. In timp dezvolta un obicei fix pe care nici membrii familiei sale nu il pot recunoaste intotdeauna. Consumatorul pare normal in acest stadiu, putind fi considerat chiar mai stabil emotional si increzator in sine.
Daca este intrebat asupra cantitatii de alcool consumata acesta isi va rationaliza portia de alcool intr-un fel in care sa convinga pe cei apropiati de absenta unei probleme cu alcoolul, cel putin pe temen scurt.

Eu nu am inteles explicatia asta ... si sotul meu bea in fiecare seara cel putin o bere, cateodata doua ... nu stiu de ce, banuiesc ca ii place gustul. Nu cred insa ca este alchoolic, sau este, in prima faza ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

nu, intelegerea nu "face diferenta" ci e de-a dreptul conditia de baza. adica nu e ceva diferit de altceva, si aici ambele variante exista, ci exista sau nu exista si aici truism, una din variante nu exista.

dupa ce trecem de balba cu intelegerea, ajungem ca capacitatea de a ne transpune, imaginar, in sentimentele si experientele celuilalt. nu suntem mai buni sau mai rai daca avem sau nu capacitatea asta, ci conteaza cum reactionam odata ce intelegem ceva. excludem, toleram sau ajungem la nivel de ampatie.

dupa mine si toleranta e un nivel bun, altfel ajungem sa ne supraincarcam circuitele, ca deh, lumea e pliiiina de probleme care de altfel ar solicita empatia noastra.


PS: pentru consistenta cu afirmatia mea anterioara, eu sunt fericita cand vad dorinta de intelegere si acceptare, nu tin de empatia nimanui.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Puah ! filozofii ...

Intelegerea, empatia, iertarea ... bla,bla vin cand drama nu ne atinge personal. Cand esti afectat direct si pe termen lung (batai, certuri, jigniri, lipsa banilor) de deciziile cuiva din familie, e greu sa ai intelegere.

Tu ai scris foarte clar mai devreme

e tare greu cred sa fii empatic fata de cineva care iti face rau sistematic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns missdarcey spune:

Eu cred ca in subconstientul tau vrei ca el sa iti plateasca cumva pentru toata viata de cosmat pe care ai avut-o . De aceea mai tii legatura cu el si nu ii dai actele ,pserand ca te vai alege macar cu o mica recompensa materiala . Altfel te-ai ralia surorilor si ai uita de existenta lui . Cred ca e groaznic sa fie cineva in locul tau ,sa treaca prin ce treci tu ,dar cred ca e si mai groaznic sa fii in locul lui ,sa nu fii iubit de NIMENI ,NICIODATA.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Ce intelegi aqai prin "toleranta/intelegere/acceptare" fata de un alcoolic? Si care e componenta empatiei care e supliment la cele de mai sus si nu poti sa o accepti/intelegi/tolerezi?

Mergi la inceput