Cand viata trece pe langa tine...

Selene_Bunny spune:

Marcia, in Elvetia, copiii de gradinita mai dorm de amiaza?

S-a discutat si pe DC despre ora de somn a copiilor, ina.click a deschis ultimul subiect pe tema asta.

La mine, vara - care incepe in mai si se termina la sfarsit de septembrie - copiii sunt inca afara la 22, inclusiv bebelusii. Pentru ca e infernal de cald, 30 de grade in casa, 40-45 afara.

Daca Mickyyy ajunge la 19 acasa, mi se pare f. OK daca reuseste sa bage fetele in pat la 21.

lai spune:

Mickyyy, voi ati avut niste ani foarte grei, cu multe hopuri pe care le-ati trecut cu brio, si teoretic acum ar trebui sa fie totul bine, si poate astea sunt si asteptarile pe care le ai tu, in mod firesc, pentru ca sunteti sanatosi, aveti trei fete frumoase si sanatoase, aveti amandoi servicii de care sunteti multumiti, puteti sa va acoperiti ratele si datoriile chiar daca la limita, aveti o relatie ok tu si sotul. Intr-adevar e extraordinar ce aveti, ce ati reusit! Dar in acelasi timp e absolut firesc sa fie greu, pentru ca aveti f multe responsabilitati, si timp putin, si banii totusi la limita, si pentru ca cel mai probabil sunteti obositi, psihic si poate si fizic, dupa atatea incercari.

Nu stiu din proprie experienta cum este cu trei copii, voi afla in curand Pana una alta am un copil mic, servici, casa, sot, si o sarcina gemelara care acum Slava Domnului e ok, dar prin toamna am avut tot felul de probleme care m-au limitat f mult in ce puteam sa fac pentru copil si pentru casa si pentru sot, si stresul acumulat, la momentul respectiv, ne-a afectat in diverse feluri mai putin placute. La insistentele mele am facut o scurta vacanta pe care nu era prea clar daca ne-o permiteam, noi doi cu copilul mic si eu mai mult imobila decat mobila. Sincer cred ca nu a avut nici o importanta unde si cum ne-am dus, dar simplul fapt ca am schimbat peisajul in 24-48 de ore deja totul se vedea in alta lumina. Nu mi-a venit sa cred!! Apoi de sarbatori am fost la parinti si la socri, si iar a fost asa de bine sa avem ajutor la copil si sa nu trebuiasca sa gatim, sa spalam vase si toate cele legate de gospodarie, decat asa, sporadic si "de placere." Cred ca ne-am incarcat bateriile pe o buna perioada de timp.

Ceea ce vreau sa spun este ca mi se pare fff important sa iesi/sa iesiti undeva, oriunde, oricum. Sa aveti activitati in afara casei. Si daca se poate, cand se poate, si in afara orasului. Stiu ca ti s-a mai sugerat asta in multe alte mesaje si pe drept cuvant ai ridicat problema banilor si a timpului. Insa mai cred ca este atat de important incat merita toate eforturile sa se intample, si ca se poate intampla chiar si in conditii de resurse limitate, atat temporale cat si financiare. Sa iesi tu cu fetele in parc sambata. Tu cu fetele si sotul in parc duminica. La sanius cu punga de plastic cum a mai sugerat cineva. Si la bulgareala, construit oameni de zapada. Daca nu-i zapada, la plimbare pur si simplu. Tu singura duminica in timp ce sotul sta cu fetele. Cand se mai incalzeste vremea, picnic in parc pe o paturica cu mancare de acasa, eventual pe langa vreun lac unde se poate si balaci. Cand au fetele vacanta scolara si se mai incalzeste vremea, cu trenul si cortul si mancare de acasa in rucsac undeva in Bucegi cat mai aproape de Bucuresti. La parintii vostri daca va intelegeti rezonabil, unde sa puteti sa mai luati si voi o pauza de la treburi gospodaresti si de la parinteala si sa iesiti undeva singuri tu si sotul, tot asa la o plimbare, la un picnic.

Eu vad si cu baietelul meu, acum nu pot sa il mai ridic si e la varsta la care, iesind afara, trebuie suit/coborat din carucior si/sau alearga singur in toate partile si e destul de greu sa-l controlezi fara efort fizic. Din aceasta cauza nu prea pot momentan sa ies singura cu el si in zilele cand suntem amandoi singuri acasa, in casa toata ziua, e greu si pentru mine si pentru el. Inainte cand puteam sa ies cu el, sau si acum de putem sa iesim cu tati, e super pentru toti, desi tot e mai solicitant pentru noi parintii sa alergam dupa el afara decat in casa.

buflea spune:

Confirm ... mai ales sitcom-urile astea, sunt dragute, nu se vorbeste urat, dar ii invata cu o atitudine si replici de iti sta mintea in loc.

Eu am fost cu fiu-meu la doctor si dupa ce asistenta i-a luat sange si doctorul l-a consultat, doctorul l-a intrebat daca i s-a luat sange, fara sa se uite la degetul lui pansat. Fiu-meu a ridicat degetul si a raspuns: "nu ti se pare ca bandajul asta da raspunde la intrebarea ta ? "
Am intzepenit, doctorul de stupefactie, eu de rusine ... acasa l-am luat la intrebari si am sesizat ca habar nu avea de ce a facut rau. In definitiv nu vorbise urat, il facuse insa pe doctor neatent in stilul sitcom-urilor la care se uita regulat. Mai lipseau rasetele din fundal ...

Selene_Bunny spune:

Mickyyy are nevoie sa gaseasca solutii pentru a castiga respectul fetelor pentru ceea ce face pentru ele. Aprecierea lor, sustinerea lor.

Presupunand ca vrei sa te dedici copiilor si ii anunti ca sambata sau duminica o sa iesiti, la ora cutare, in locul cutare si, in loc sa vezi o reactie pozitiva, o bucurie, o solidaritate cu planul tau - stabilit in functie de ceea ce stii ca le place copiilor - vezi cum incep sa se certe cu tine si intre ei, cum bucuria planului lasa loc comentariilor si replicilor si mofturelii - si chestia asta se repeta - da, iti vine sa-ti iei campii.

E ca si cum 3 omuleti se autosaboteaza si te saboteaza si pe tine.

Am trecut prin asta cu fetita mea, avand probleme de sanatate, am incercat sa o protejez de microbi si de frig. Cu ochii in ochii mei si cu mina aia de "stai sa vezi ce ti-o fac acum" baga pamant mizerabil in gura, din parc, arunca cu bulgari de noroi spre alti copii si isi arunca hainele de pe ea. Si eu am doar unul si simteam ca ma trec caldurile de nervi, d-apoi Mickky, cu 3, din care unul dificil.

Adriana mica spune:

Hello,

Scuze, Mickyyy de interventie, intrebarea mea are tangential legatura cu problema ta, m-am gandit ca nu necesita totusi deschiderea unui topic separat.

Am vazut in postarile de pana acum facandu-se referire la stabilirea unui program care sa ajute la organizarea timpului. In cazul nostru, cu un singur copil, bona reuseste sa alterneze timpul de uitat la TV cu alte activitati. Ma gandeam daca nu ar fi insa oportun sa avem o varianta mai clara, gen un program / orar tiparit si afisat dupa care sa se ghideze el insusi. Scopul ar fi sa-l ajutam sa devina mai independent in ceea ce priveste organizarea timpului, diminuarea tendintei de a trage de timp la activitati gen imbracat / dezbracat sau asezatul hainelor la loc. Aici intampinam deocamdata ceva dificultati.

Copilul a parut receptiv la idee, i-am precizat de la bun inceput ca schita de program o vom concepe impreuna. Ma intrebam daca varianta aceasta chiar functioneaza, daca poate fi aplicata si la copii mai mici?

Alizee spune:

Eu am scos din tv programele Disney si Cartoon. Nu e nimic bun de invatat din ele.
Daca vrea Scooby Doo, gaseste pe net.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mickyyy spune:

Intamplare sau nu, ieri mijlocia si-a terminat temele la 15:30. Si asa de mandra a fost de asta ca a pus-o pe bona sa-i scrie pe un bilet, in caz ca uita se ne spuna cand ajungem acasa! Si la tati s-a laudat ca "Azi si-a terminat temele cand inca era lumina afara "

Desi la inceput mi-a placut foarte mult de doamna ei, totusi in ultima vreme am senzatia ca exagereaza. Pentru vacanta de iarna le-a dat de facut vreo 30 de pagini de culegere la matematica (in medie sunt vreo 7-8 probleme pe pagina), vreo 10 pagini la romana, plus caietele speciale, si de acolo cateva pagini, plus fisele pe care ei deseneaza in timpul zilei sa le dictam noi calcule pe spate (erau vreo 30 de fise pe putin). Si un bilet special pentru parinti, sa-i punem sa citeasca zilnic minim 30 de minute. Adica saracul copil avea teme pentru fiecare zi de vacanta cat ar fi avut daca mergea la scoala (vreo 2 ore), asta presupunand ca isi facea si de craciun si de revelion, in caz contrar ar fi avut dublu pentru zilel ramase! Nu zic nu, repetitia e mama invataturii, dar sa nu uitam, e un copil de 7 ani!

ingridnen spune:

La noi (clasa a 3-a) nu s-au dat teme pentru vacanta, invatatoarea le-a spus doar sa citeasca fie Harap Alb, fie Colt Alb
Mie mi s-a parut ciudat ca nu primesc la mate, la romana... insa mi-au spus diverse cunostinte ca de la Minister vin instructiuni sa nu se dea teme in vacanta.
Imi pare ca exagereaza mult invatatoarea voastra. Vorbeam cu sora-mea, care a lucrat in invatamant, si-mi spunea "calitate, nu cantitate"

Ingrid si Cristi 9 ani

witeflower spune:

In legatura cu disciplina copiilor, sustin si eu ideea de a scoate din uy programe de desene precum Disney si Cartoon. In perioada cand le viziona, nu ma mai intelegeam cu baiatul mai mare. Nu doar el era irascibil si necooperant, dar devenisem si eu hipersensibila si reactionam exagerat cand se obraznicea si imi dadea replici din desene (sau imi vorbea pe un ton asemanator).
Acum are 9 ani si prefera canalele de sport, iar ca desene - Boomerang. Nici alea nu sunt intotdeauna ok, dar insist cu activitatile alternative.
Un alt aspect, este perseverenta - pe care recunosc ca a trebuit sa mi-o dezvolt in timp. Copiii nu se lasa asa usor. Asa ca imi cultiv perseverenta si imi spun zilnic ca "eu sunt mama", si nu trebuie sa ma las nici eu. Daca vreau ca baiatul meu sa isi puna in ordine hainele cand se intoarce de la scoala, sa stranga jucariile dupa ce s-a jucat, sa isi faca temele (singur! - solicitand ajutor in mod politicos si doar la nevoie), insist pe aceste lucruri, chiar daca par o moara stricata. Caut mereu moduri de a-l determina sa faca aceste lucruri, chiar daca (sau mai ales pentru ca) el cauta mereu moduri prin care sa se eschiveze... Nu intotdeauna obtin rezultatul usor. Alteori il obtin, dar pe termen scurt. Insa, la o scurta analiza, realizez ca rezultatul meu e nesatisfacator... fiindca am lasat garda jos sau fiindca am uitat sa mai intaresc din timp in timp rutina dobandita.

Legat de certuri, se cearta si ai mei, desi au 9, respectiv 3 ani. Uneori ii cert/ pedepsesc cum zici si tu, pe amandoi, neavand timp sa analizez ce si cum. Dar am observat ca ii pot motiva inainte de a se certa... De genul: Va las la calculator (sau cu X jucarie), doar daca va intelegeti bine. Ca fratii. Le amintesc mereu ca sunt fratiori si asta presupune intelegere. Sau impacare in caz de neintelegere. Si incerc mereu sa le creez momente de apropiere intre ei, de genul - cel mare sa il ajute la imbracat pe cel mic, sa ii monteze calea ferata, sa ii puna un joc la calculator. Ba uneori chiar ma prefac ca nu pot sa nu am timp sau nu stiu ceva ce imi cere cel mic, ca sa-i dau ocazia baiatului mai mare sa se implice el.
Cu fetita ta mijlocie cred ca e mai greu fiindca ea nu se vede nici "mare", (adica valorizata ca "sora mai mare"), nici mica (adica alintata, protejata). Si vrea ambele roluri. Asa ca trebuie sa isi gaseasca locul, face probeme pentru a atrage atentia. Si vede ca asa ii merge.
Cred ca i-ar prinde bine sa fie uneori responsabilizata sa o ajute pe cea mica. Sa ii dai responsabilitati pe care le-ar putea face, dar pe care pana acum le dadeai surorii mai mari. Iar la teme, daca refuza sa le faca cu bona, ii poti propune sa le faca singura, cu sprijin din partea surorii mai mari.

Cu mersul la scoala/gradi... nu e posibil sa mergeti toate trei? Adica lund-o pe cea mica cu tine, conduceti fetele spre scoala, apoi spre gradi sau invers? Iar de acolo ai pleca direct spre serviciu, fara sa mai ai un drum de facut pe acasa. Ar dura un pic mai mult pana sa fiti gata toate trei, dar nu ai avea atatea drumuri, iar cea mica nu ar sta singura. Te asigur ca ar fi mai greu doar la inceput, apoi v-ati obisnui cu asta si ar reduce stresul diminetii.

Eu am mai descoperit ceva. Obisnuiam sa imi culc baietii seara, ma prindea si pe mine somnul intre ei, uneori mai si atipeam. Dupa care ma ridicam din pat buimaca, sa imi fac si eu un dus, sa pregastesc haine si sandvisuri pt a doua zi... Uneori mai aveam de spalat vase sau de adunat de prin casa. Ma culcam adeseori foarte tarziu si ma trezeam dimineata praf. Oboseala s-a acumulat si... am constatat ca nu mai pot.
Asa ca am facut eforturi sa ne pregatim de cina pe la 7, cel tarziu la 7.30. Sa facem dus (cu totii, adica si eu), cel tarziu pana la 9 seara. Si sa ne punem in pat, o poveste, o rugaciune si nani. Iar eu, in loc sa ma culc tarziu, ma tresc cu o ora mai repede decat ei dimineata. Asta a fost mai greu la inceput, dar m-am obisnuit. Stiind ca am timpul limitat, nu ca seara, prind viteza si fac intr-o ora ceea ce seara imi lua 2 ore.


In privinta rutinei si a micilor placeri de zi cu zi... A trebuit sa accept ca inca am copii mici si sunt cel mai adesea prea singura cu ei incat nu ma pot relaxa separat. Oricat am incercat, nu mi-a iesit. Asa ca am decis sa ne relaxam/distram impreuna (cand si cat se poate), mai ales ca timpul trece... si daca tot trece, sa ne alegem cu ceva bun din asta.
Asa ca ii implic cand gatesc si sa vezi ce le mai place sa facem prajituri, biscuiti... Ii implic cand facem curat si ordine, desi asta nu le place (si uneori nu imi place nici mie, ca ma incurca teribil!), dar am decis sa perseverez. In loc de sanie le-am luat niste placute ieftine din plastic - 5 lei/buc, cu care se dau pe derdelusul de langa bloc. Si ne batem cu bulgari. In casa le-am luat plastilina si acuarele - modeleaza si picteaza pe rupte. Jocuri interesante le gasesc din timp in timp la second-hand, ba mai chem la noi cate 1-2 copii sa se joace cu ei. Sau ii las pe ei in vizita la alti copii, fiind iarna si frig afara. ASa ca am invatat sa mai fac si vizite, sa imi gasesc prietene cu copii, sa primesc vizite chiar si cand am casa intoarsa si nu am gatit nimio. Facem pe loc un ceai, un sandvis si ne simtim bine. Cu unele prietene am ajuns astfel sa imi permit mai mult, sa le rog sa imi ia si mie copilul de la baschet, sau sa se ocupe de copii in camera cat timp eu imi termin treaba la bucatarie. Asa ca nici vizitele nu mai sunt un lux.
Incetul cu incetul parca se schimba cate ceva in bine. Si, nu in ultimul rand, se simte mult ca au mai crescut copiii.

Mickyyy spune:

witeflower

Sa le luam pe rand. Gradinita e intr-o directie, scoala in alta. Scoala incepe la ora 8 fix, la gradinita o pot duce intre 7:30-8:30 oricand, ba chiar si dupa 8:30 o primesc. La scoala daca intarziem e grav, la gradinita, dupa cum spuneam, nu e nicio problema.
Pana anul asta mi-a fost teama sa o las singura, asa ca aveam 2 variante, o pregateam pe ea prima si-o duceam la gradinita, asta insemna plecat cu ea de acasa pe la 7:30, ca altfel nu mai ma intorceam in timp util sa le duc pe cele mari la scoala sau plecam cu toate 3, mergeam intai sa le ducem pe cele mari la scoala si apoi o lasam la gradi pe cea mica.
Ambele variante aveau dezavantaje, prima pentru ca daca cea mica nu avea ea chef sa faca ceva cum trebuie dimineata (sa se trezeasca asa devreme, sa se imbrace, sau sa manance) si intarziam 5-10 minute, automat intarziau si cele mari la scoala ceea ce nu era deloc bine. Marele avantaj era ca de la scoala mi-era mult mai usor sa ajung eu la birou (era in directia care trebuie), si nu intarziam.
A doua pentru ca o plimbam foarte mult pe cea mica, si o apuca bazaitul ca a obosit, si de multe ori sfarseam prin a o cara juma de drum in brate, plus ca dupa ce le duceam pe ele la scoala ne intorceam pe acelasi drum pe care mersesem (treceam chiar prin fata blocului) ca sa o duc la gradi.
Acum e cel mai bine pentru toata lumea. Cea mica s-a obisnuit cu rutina de dimineata, si e incrdibil de cuminte, n-am probleme cu ea, ii spun cand plec, ii las cerealele cu lapte in farfurie, si calculatorul sau televizorul pornit, si sta cuminte pana ma intorc. Marele dezavantaj e ca intarzii eu, pentru ca nemaifiind stresata ca cele mari nu ajung la timp la scoala, nu mai sunt atat de stricta cu cea mica, si o mai lungim. Plus ca nimeni n-a comentat nimic la munca deocamdata (ce-i drept, compensez intarziatul cu ramasul jumatate de ora peste program seara, asa ca daca tragi linie la sfarsitul zile tot atata timp stau si eu la birou ca si colegii mei).
Mai exista o a treia varianta, mers intai la gradi cu toate 3, dar asta insemna plecat prea devreme din casa, si nu reuseam sa le am gata pe toate la 7:30. O singura zi am reusit sa fac asta.
Pana anul asta, eram mai rar singura cu toate 3 dimineata (de cateva ori pe luna), acum barbatul are nu stiu ce proiect la fabrica si m-a anuntat deja ca vreo 2 luni va merge acolo zi de zi!

Legat de certuri, uneori mai merge "santajul", fie va pedepsesc pe toate 3, fie va impacati. Dar daca va impacati si peste 5 minute e din nou scandal, atunci pedeapsa va fi dubla.
Legat de ajutat, cea mare e dornica sa-si ajute surorile, dar ele nu se lasa ajutate. Nici mijlocia la teme, nici cea mica la imbracat/dezbracat. Ambele vor sa vina mami! Am testat de curiozitate incapatanarea celei mijlocii, si i-am spus ca o sa o recompensez (cu ceva ce chiar isi dorea) daca in loc de mami isi va face temele cu sora ei, si nici n-a vrut sa auda.