FIV cu Dr. Dragos Albu 73

cumintzica12 spune:

fetelor...de data asta nu am nevoie de informatii 'tehnice'...am nevoie de un umar...sa plang...
stiu ca de obicei aici discutam mai mult proceduri si fapte, sentimente mai putin, sau mai in graba....dar simt nevoia sa ma descarc, sa spun ce simt...si stim cu toate ca nu usor...

astazi, pt prima data, in cei 2 ani "de infertilitate", am plans...am stiut ca va veni si momentul asta...dar speram sa fie o explozie de bucurie, cand voi vedea faimoasele 2 liniute...si nu e vorba ca nu m-ar fi durut infertilitatea asta pana acum, ci pentru ca "am pretentia" ca sunt o persoana rationala (sa fim seriosi, nu suntem singurul cuplu in situatia asta! forumul asta e cea mai buna dovada...din contra, suntem chiar la categoria "norocosi": sunt "inca tanara" si se pare ca avem toate sansele sa avem un bebe, chiar daca nu pe cale naturala, sotul imi este alaturi din toate punctele de vedere, si financiar zicem ca putem suporta tratamentele aferente, deci stiu ca suntem totusi un caz - sa-i zicem fericit). nu am luat-o de la bun inceput ca pe o tragedie, analizele au fost facute treptat, nu am auzit brusc cuvantul "infertilitate".
si in fiecare luna am trait cu speranta si iluzia ca "de data asta vom reusi". m-am obisnuit cu dezamagirea din fiecare luna si o luam hotarata si optimista de la capat...m-am impotrivit oricarui imbold de a lacrima...
desigur ca e dureros: toti prietenii nostri au copii (unuii au trecut deja la "tura a doua") - nu am vrut ca problemele noastre sa ne impovareze relatiile, asa ca am pastrat problemele pt noi (doar o mana de oameni stiu)...asa ca petrecem f mult timp in preajma copiilor mici si ne comportam "normal" (desi probabil ca suntem deja cam ciudati in ochii lor...unii poate banuiesc ca e ceva in neregula, pt ca noi zambim si schimbam subiectul daca discutia pare a lua o directie prea personala..altii poate ne considera egoisti ca "nu vrem inca sa avem copii si vrem sa mai copilarim"...asa ca inevitabil, suportam si glume proaste legate de subiect, dar stiu ca nu e cu nici o intentie...de unde sa stie oamenii...?), desi e ca un permanent reminder al "situatiei" noastre...si am ales sa nu povestim asta si pt ca personal, nu-mi plac persoanele "plangacioase" (nu ma refer la lacrimi, ci persoanele care vorbesc non-stop despre ele si propriile probleme, dureri, ghinioane...)- imi transmit energii negative, si eu, la randul meu, nu doresc sa incarc pe nimeni cu ale mele - nici macar nu le-ar intelege majoritatea!..(nu ma intelegeti gresit, nu ma cenzurez ...total, doar ca am ales cu grija persoanele cu care vorbesc asta, si chiar si cu ele, incerc sa nu vorbesc "doar despre asta"... pt ca nu e normal: la urma urmei fiecare are propriile probleme, griji...)
imi zic doar ca trebuie sa am rabdare, sa indur ce-o fi de indurat (operatii/analize/tratamente/hormoni) si in final va fi bine!

prima data cand am fost profund tulburata si mi-am dat seama ca mintea nu-mi poate controla toate emotiile (referitoare la infertilitate) a fost acum cateva luni cand o foarte buna prietena m-a anuntat ca e insarcinata cu al doilea copil...nu stiu cum sa ma explic...doamne, ma bucur pt ea (ii voi boteza copilul de altfel!), departe de mine sa-i doresc sa treaca prin ce trec eu...dar cu greu mi-am inghitit lacrimile...nu sunt nici invidioasa pe ea (nu in sensul rautacios, in orice caz!), dar...pur si simplu in momentul ala mi-am constientizat neputinta...faptul ca fac parte din categoria "anormala"...mi-am revenit dupa cateva clipe...acum o mangai cu drag pe burtica...
ce m-a facut in seara asta sa izbucnesc...? ei bine, vestea ca o alta prietena e insarcinata...nu va grabiti sa ma judecati ca o persoana oribila...nu are legatura cu ea (ii doresc sincer tot binele, sa aiba sarcina usoara si copil sanatos), dar am simtit din nou acea tulburare...neputinta...nedreptate...nu stiu...si m-au napadit lacrimi...multe! mi le-am permis si pt ca sunt singura (sotul e plecat cateva zile)...

iertati-mi mesajul (foarte ) lung si cam imprastiat...stiu sau sper ca ma intelegeti...si ca nu sunt cea mai oribila persoana din lume care are astfel de trairi...
am zis ca nu vreau sa impovarez pe nimeni, iar, pe langa faptul ca si voi aveti trairi similare, nu va cunosc, nu ma cunoasteti :)), cateodata e mai usor asa...
iertati-mi de asemenea indrazneala...stiu ca sunt printre noi fete cu multi ani de infertilitate in spate...stiu ca asta inseamna durere mult mai mare decat a mea...iertare...

dar nu mi-am pierdut nicicum increderea, ratiunea imi functioneaza inca, o sa continui...de unde am ramas. vorba unei fete dragi de pe aici: imi sterg mucii si continui!

gata, promit ca nu o sa mai scriu romane!

Arabella34 spune:

Cumintzico,Bobo,welcome,fete,si eu voi face histeroscopie cu dr.White,sper sa fie tot ''piece of cake''....si eu mor de frica
fetele ''albe''

stefana0909 spune:

Draga Cumintica,
Nu esti singura care a trecut, trece si va trece prin asemenea momente! Lasa-ti emotiile si sentimentele sa te copleseasca, macar cateva momente! Nimeni nu-ti interzice asta si nimeni nu te condamna. Totusi, suntem sub protectia liberului arbitru. Si eu am trait aceste sentimente, si eu m-am simtit neputincioasa, si eu a trebuit sa zambesc frumos in fata cunostintelor cand se deschidea acest subiect. Nu iti mai spun ca nici nu ma mai plimbam prin parc, pt. ca mi se parea ca, in ciuda mea, toate mamicile ieseau cu copii la plimbare si erau fericite. Le uram pentru statutul lor de mamici, nu pentru altceva. Asa ca nu te mai condamna, pastreaza-ti energia pentru lupta. Cel mai mult conteaza familia ta, in speta, sotul tau, care iti e alaturi si te sustine, nimeni altcineva nu conteaza!


10+

rlk_2009 spune:

QiaoBing, multumesc, am rezolvat cu rezultatul! Nu se poate downloada de pe site reezultatul de la Papanicolau, dar dupa cateva telefoane la receptia MMF, am vb cu asistenta sefa si am primit pe mail rezultatul.
cumintzica12 te imbratisez cu drag si stiu din pacate prea bine despre ce vorbesti! Ceea ce ti se intampla tie s-a intamplat cu siguranta cel putin o data la toate fetele cu probleme similare. Eu era sa pierd cea mai buna prietena din cauza ca ea ramasese insarcinata din prima cand eu incercam deja de 3 ani, iar ea imi flutura victorioasa rezultatul! Nu puteam sa cred ca nu ma protejeaza putin! Ma bucuram enorm pentru ea, dar modul in care primeam vestea m-a deranjat, parca dorea sa ma simt inferioara, incapabila, handicapata, ca uite cat de usor se face! Groaznic!
Mai presus decat asta, nu ma intreba cat am plans la inmormantarea tatalui meu, care visa sa isi lase barba ca sa aiba nepotii de ce sa il traga si spunea ca el vrea gemeni ca sa ii tina in acelasi timp pe genunchii lui si sa le povesteasca la gura sobei...Ingrozitor, dar trebuie sa treci si prin lucruri dureroase uneori! O sa rasara si soarele intr-o zi! Ne stergem mucii si mergem mai departe, da?!
Va pup pe toate si va imbratisez!

liza79 spune:

Cumintzica, nu-ti face griji ca te-ar intelege cineva gresit... cel putin nu aici, pe forumul asta . In cei 6 ani de asteptari si de investigatii am avut si eu momente cand am fost la pamant, cand ma anuntau prietenele ca sunt gravide (unele din ele si de 2 ori in perioada asta). Cel mai greu cred ca mi-a fost cand soacra mea m-a sunat si mi-a zis ca o sa avem un nepotel (de la cumnata mea, evident), si acum tin minte, eram la micul dejun cu sotul. Am zambit frumos, am incercat sa par vesela, apoi cand am inchis telefonul am izbucnit in lacrimi si am plans cu sughituri pentru prima data de fata cu sotul meu (care de altfel a inceput si el sa planga cand m-a vazut in halul ala). Apoi la scurt timp am primit in aceeasi zi 2 vesti asemanatoare - 2 prietene (care nu se cunosc intre ele) s-au gasit sa ma anunte in aceeasi zi ca sunt gravide (una chiar lua anticonceptionale, dar a uitat o pastila...). Si iarasi am plans.
Dar sa stii ca in final am reusit sa ma adun si am ajuns chiar sa ma bucur sincer, fara sa mai plang, la toate vestile de genul asta. Am si botezat 2 dintre acesti copii (acum 2 ani in luna mai am botezat nepotelul, acum un an tot in luna mai am botezat o fetita, iar anul asta in luna mai o sa fie randul nostru).
Asa ca plangi, descarca-te si mergi mai departe, fara sa iti faci procese de constiinta.

ambele MTHFR heterozigote, ambele PAI-1 heterozigote, trompe infundate, Graves-Basedow, FIV1 in iunie, 33+

Bobo_mica spune:

Buna Fetelor!!!

Multumesc tuturor pentru primirea calduroasa!!!

QiaoBing multumesc pentru urari, mi as dori din tot sufletul sa se intample cat mai rapid, insa pe parcursul celor peste sase ani de incercari am realizat ca a face un copil nu e tocmai un lucru usor, asa cum imi imaginam inainte de nunta... dar speram si luptam in continuare pentru cel mai frumos vis cel poate avea o persoana.

Delly86 nu cred ca iti va face eco , pentru ca la eco nu se vad problemele legate de trompe... eu am fost operata in 2011 si nu mi a facut eco inainte... insa cine stie, poate depinde si de la pacient la pacient... programarea am facut in prima zi de Cm. Mult succes!

Cumintzica si imbratisari...stiu ca uneori cuvintele sunt de prisos...chiar daca iti spunem ca toate iti impartasim sentimentele si te intelegem cum nu se poate mai perfect, dar trebuie orice ar fi sa continui sa lupti, sa crezi cu toata fiinta in sansa ta si sper din tot sufletul ca la finalul aceste lupte interioare sa ti strnagi la piept pruncul mult asteptat!!!

Arabella34 - multumesc de urari, mult succes la histero, sa fie cu rezultate precum iti doresti. Tu parca esti in asteptare de fonduri pentru FIV nu? Vreo veste?

Rlk_2009 sincere condoleante pentru pierderea suferita! Multa sanatate mamei tale! Numai ganduri pozitive din parte partea mea!

Liza79 - te vad cu burtica in 33 saptamani. Sarcina usoara in continuare! Am observat in semnatura ta ca te ai luptat cu Graves Basedow. Te ai operat de tiroida inainte de a face FIV? La ce medic endocrinologic esti? Intreb pentru ca in 2010 in urma HSG ului , mi s a declansat si mie tiroida de la substanta de constrast, in urma careia am primit acelasi diagnostic. Mi s a propus operatia, lucru ce l am refuzat... acum sunt sub observatie...

RaluxaS Multa bafta!!! Doamne ajuta sa fie cu rezultat pozitiv!!!

va rog sa mi scuzati greselile din text, dar nu mai am timp sa recitesc!!!

Va pup si va doresc tuturor o zi excelenta!!!

liza79 spune:

Bobo, multumesc frumos de urari si iti doresc sa se intample si la tine minunea cat mai repede . Eu am Basedow din 2006, am depistat boala dupa ce am fost la 3 cardiologi crezand ca am o problema la inima (din cauza pulsului foarte mare si a starii de oboseala).Am schimbat de atunci 5 medici, in ultimii 3 ani am ramas la unul singur, Corina Neamtu. Toti au mers pe acelasi tratament pe bajbaite, adica Tyrozol (in diferite doze, si apoi combinat si cu Eutyrox, ca sa stabilizeze glanda), am mai avut de luat si calmante - Diazepam, Alprazolam, calciu si magneziu la greu, ani de zile. Unii dintre medici mi-au propus operatia, altii au zis ca nu e nevoie, din moment ce nu am noduli si glanda nu e proeminenta. Ecografiile aratau zone foarte bogat vascularizate si noduli doar mici. In fine, la un moment dat am fost tentata sa accept operatia, chiar m-am interesat unde sa o fac si ce presupune, dar am renuntat dupa ce m-am mai documentat. Inainte de a face FIV eram in echilibru, endocrinologul a spus ca pot sa ma apuc de treaba si ca o sa monitorizam lunar tiroida in timpul sarcinii. De obicei bolile autoimune in sarcina se mai potolesc, asa ca eu am ajuns pana aici fara nici un tratament (am intrerupt tyrozolul dupa beta hcg pozitiv). Am fost totusi avertizata ca dupa nastere, din cauza avalansei de hormoni, e foarte probabil sa recidiveze in forta, si ca pot avea surpriza sa nu mai pot alapta... Dr. Neamtu ma asteapta oricum la cateva luni dupa nastere sa evaluam situatia si sa imi dea iod radioactiv ca sa exterminam saraca glanda... Sunt aproape sigura ca o sa refuz. Deci n-as putea sa iti dau vreun sfat referitor la operatie. Eu una dupa ce am tot citit despre asta si am auzit si alte pareri, am hotarat sa nu ma despart de glanda .

ambele MTHFR heterozigote, ambele PAI-1 heterozigote, trompe infundate, Graves-Basedow, FIV1 in iunie, 33+

camcris spune:

Da cu el fac interventia, dar eu inca astept un rezultat referitor la dosar FIV de stat, dupa ce se aproba doasarul? se aloca banii fac histero, eu am avut ghinionul sa mi se refaca polipul pe care l-am scos acum un an

Bobo_mica spune:

Liza79 faptul ca ai reusit sa ti indeplinesti visul si cuvintele tale de mai sus nu fac decat sa ma bucure si sa ma intareasca!!! Sub tratament am fost si eu, dar nu cu Thyrozol, caci am facut alergie endemica ci cu propycil luat din ungaria. Si eu am fost la nenumarati medici, iar ultima oara in decembrie am fost la Doamna Dr Neamtu Corina la Sanador si mi a propus sa intrerup tratamentul sase luni, si ca pot sa i dau bataie pentru FIV, insa Dr White nu e de acord sa nu mai iau nimic, pentru ca perioada tratamentului pentru fiv mi a spus ca hormonii se cam deregleaza si mi a propus sa merg din nou la endocrinolog. Sa renunt la glanda nici eu nu vrea, sub nici o forma, pentru ca e curata, nu am noduli...e mica.. aceeasi pastiluta mi a propus si mie doamna doctor dupa un eventual succes in lupta dusa pentru infertilitate!!!
Insa ma bucur tare cand vad ca se reuseste si ca se poate si ca nu e tocmai imposibil!! Bravos! Felicitari!!! Te pup si multumesc din suflet pentru ca chiar m am linistit din punctul asta de vedere!!! Pupic burtica !!

QiaoBing spune:

salutare
am pus pe prima pagina preturi la HSG, histeroscopie, laparo ... daca mai aveti idei, nu va jenati sa imi spuneti
cumintzica lacrimi au curs si vor mai curge din pacate din ochii femeilor care sunt in ingrata situatie de a avea diagnostigul de cuplu infertil. si toate cred ca oftam cand vedem burtici sau mamici cu copii mici in parc. e normal sa ne simtim aiurea pt ca suntem intr-o situatie impotriva firii normale a lucrurilor. plansul asta in hohote cand suntem la supra plin e binevenit. ne descarcam de toata incarcatura emotionala si putem sa ne continuam drumul ... pana la victorie sau la urmatoarea repriza de plans. eu prima data am innecat apartamentul dupa extrauterina. eram singura acasa, abia iesita din spital, cu un fermoar pe burta de 9 cm, cu o trompa lipsa, cu vise spulberate brutal ... si cu un logodnic care ma abandonase in spital pt ca nu am fost in stare sa ii fac un copil. Cred ca m-au auzit vecinii in ce hal am putut sa hohotesc atunci. A doua repriza la fel de intensa a fost cand o aveam pe mama in spital - mama care in ultimii ani de viata ma tot intreba cand ii fac si ei un nepot, si ma tot certa ca il "calculez" prea mult (stateam intr-o garsoniera micuta si nu vedem nici o sansa sa ne putem muta) - si dr la care era mi-a zis ca nu sunt sanse sa o mai scot vie de acolo. A urmat plansul de la ultima sarcina naturala oprita in evolutie, pe urma m-a pocnit un calm ciudat. Am facut IA, FIV-uri fara nici un succes ... dar neuronul meu refuza sa mai sufere. Vestea unei noi sarcini, vederea copilasilor nu imi mai zgandare coarda sensibila ... s-o fi stricat coarda sau neuronul ? Am ajuns in faza in care daca cineva deschide discutia despre "voi cand faceti un copil" pot sa spun cu nonsalanta ca avem in spate incercari si tratamente fara succes, ca sunt la o varsta la care sansele tind asimptotic spre zero, ca luam in calcul si alte variante. Chiar daca intentia mea nu e sa ii sochez, doar sa le raspund sincer la intrebare, marea majoritate raman fara replica si nu mai deschid subiectul.
Hai sa mai arunc cu putin praf de ZEN pe aici ... azi e o zi frumoasa, e soare afara, iar o fata draga, dupa o lupta sustinuta cu infertilitatea, a adus pe lume 2 fetite minutate.