M-am hotarat.............adoptie(85)

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simo_73 spune:

Valentina, te rog din suflet gandeste pozitiv, stiu ca este greu, dar trebuie sa iti impui sa gandesti pozitiv, ingerasul tau vrea sa te vada puternica.
intru zilnic pe forum, sunt in plina reatestare din februarie dupa ce o sa am atestatul (daca o sa mai am atestat de familie apta sa adopte :)))
Din nou te rog GANDESTE POZITIV

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valentina30 spune:

Dar de ce sa nu-ti se dea atestatul?
Ce motiv ar avea?
E posibil sa nu obtinem nici noi atestatul? Te rog sa nu ma speri. Ce motive sunt sa nu obtinem atestatul?
Noi avem casa noastra, avem amandoi venituri, nu ma mari, dar avem.
Pe hartie avem aprox 2000 amandoi.
Clinic suntem sanatosi, nu am avut probleme psihice.
Adica, eu lucrez cu copiii, ar fi culmea sa am probleme psihice.
Ce motiv ar putea exista ca sa nu primim atestatul?
Acum plec sa luam buletinul sotului si dc e gata, depunem dosarul.
K atata ne-au lungit cu buletinul, din cauza ca au fost alegerile si le-au facut pe cele expirate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela_tutuianu spune:

valentina draga , lasa grijile sa treaca . atunci cand te apuca gandurile astea , fa-ti de lucru . de ex fa o mancare sau o prajitura . nu este nimic in neregula cu tine , vei trai suficient de mult sa iti vezi copii mari ( sper ca nu vrei doar unul - trebuie sa te gandesti si la el ca are nevoie de companie pt joaca )

asadar , daca te apuca furia si depresia , este absolut normal dupa cele prin care ai trecut . asadar , fii puternica si increzatoare . toate vor fi excelente . fruntea sus . asta este . accepta realitatea . asta este situatia . mergi mai departe . puternici nu sunt cei care nu au avut probleme , sunt cei care au avut probleme si incercari si au reusit sa se ridice si sa mearga mai departe .

cum spune o verisoara de-a mea : daca viata iti da lamai , fa o limonada !



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns athosica spune:

Buna dragele mele, nu am mai scris de mult , dar va citesc mereu, am avut o perioada mai plin#259; dar sper ca de acum sa reu#537;esc sa fiu cu voi zilnic.Valentina Draga mea fi puternica l#259;sa toate grijile in mama lui Dumnezeu, El ne trimite īncerc#259;ri ca noi sa īnv#259;#539;#259;m din ele, uite eu am lipsa de multe organe, la 23 de ani am fost operata de cancer de col uterin, mi-au scos tot: ovarele, uter, col, Ganglionii, inclusiv din vagin mi-au t#259;iat, eu nu mai am pantecele unei mame:(, dar au trecut 4 ani si sunt bine! Dumnezeu este cel care ma ajutat si ma ajuta in continuare! Valentina sa sti ca po#539;i #539;raii si f#259;r#259; organele acestea , intradevar am suferit enorm de mult, eram f tānara, cu 2 zile dup#259; nunta aflasem diagnosticul, am suferit f tare si īntreaga familie, Sotul meu a fost lāng#259; mine, si el ma privea cu mila este normal dar este un om minunat care a īn#539;eles tot.... Eu viata sexual#259; nu am mai putut avea aproape 2 ani,apoi a fost groaznic... Radiotetapia si operatia ma afectat mult. Eu sufeream f tare pt ca nu voi mai putea avea copii nu pt boala pe care o aveam...., Valentina Draga mea fi tare vei vedea ca crucea ta va fi mult mai u#537;oar#259; peste cātva timp! Eu acum nu regret nimic , toate prin cāte am trecut m-au īnv#259;#539; sa fiu alt om si sa vad viata cu al#539;i ochi. Cunosc pe cineva care si-au dorit f tare un copil a r#259;mas īns#259;rcinat#259; si cu o zi īnainte sa Nasca ia murit copilul in burta si a vrut sa nasca natural sa vad#259; copilul sa īl tina in brate....:( a f#259;cut lucrul acesta dar care a daramat-o, apoi īnc#259; 2 sarcinii oprite din evol, acum este din nou īns#259;rcinat#259; speram ca va fi bine! Si eu ma sup#259;r uneori pe sistemul acesta ca nu ne ofer#259; #537;ansa sa devenim p#259;rin#539;i mai repede, noi suferim si copii sufer#259; din cauza unui sistem bolnav!!! Nici noi nu ne simtim īmpliniti, pana nu ne strangem copilul in brate ....tot am sperat ca de Cracin vom fi 3 , dar nu e a#537;a!:( Toate sunt cu rost in lumea asta , vei vedea Valentina ca timpul va vindeca ranile! Numai bine va doresc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Valentina, nu mai fii asa prapastioasa. OK, inca suferi si o sa mai suferi dupa copilul pierdut. Nu iti mai pune intrebarile alea cu de ce asa si nu pe dincolo, de ce tu, de ce de ce de ce. Stii foarte bine ca nu isi au rostul. Ia-te cu treaba, fa ceva, orice care sa iti tina mintea ocupata.
Acum ocupa-te de atestat si canalizeaza-ti energia spre copilul ce va veni. Prin adoptie, ce-i drept, dar care SIGUR va veni.
De ce te panichezi asa la fiecare cuvant aruncat. Simo_73 e cu treaba ei, eu cu treaba mea, pentru niciuna nu e la fel. Nu inseamna ca daca una din noi pateste ceva la fel va fi pentru toate. Fiecare are propriul ei drum in viata.
Tu parca iti cauti motive de nefericire si depresie. Ia cauta-ti si motive de fericire. De fapt nu trebuie nici macar sa le cauti, pentru ca le ai. Trebuie numai sa le vezi.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_73 spune:

Valentina, nu iti pai pune atatea intrebari, nu o sa se intample la tine asa, iti fac foarte mult rau toate aceste intrebari.
Incearca sa fii vesela, timpul le rezolva pe toate, incearca in perioada asta sa te rasfati putin, nu stiu du-te si schimbati coafura, tunsoarea, culoarea la par, fa o schimbare la tine, eu una asa fac.
Cazul meu este mai aparte suntem singura familie din tara care am primit adresa de nepotrivire cu o fetita, si asta cand eram in potrivire practica.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valentina30 spune:

Athosica, Carmen, Gabi, Simo, va multumesc tuturor pentru sustinere.
Stiu ca aveti dreptate si stiu ca trebuie sa ma adun si sa merg mai departe, dar sunt momente cand simt k cedez.Mi-e teama sa ma mai uit in oglinga, k ma apuca plansul numai cand ma vad pe mine...
Dar sper sa-mi mai treaca, sper ca aceste caderi sa fie din ce in ce mai rare.
Am fost la nunta unei prietene in septembrie.Am fost 6 gravidute...eu am fost cea mai vesela.Am fost fericita la acea nunta tot atat de mult ca si la nunta mea.Parca simteam k e ultima data cand ma voi bucura asa mult.Si am fost la mai multe nunti fiind gravida.Am fost si la botez,am botezat prima finuta.
Acum gravidutele cu care am fost au inceput sa nasca si tuturor le e teama sa-mi spuna...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Le e teama sa te sune pentru ca asta transmiti tu. Ia suna-le tu si intreaba-le cum sunt, felicita-le si bucura-te sincer cu ele.
Pana la urma, pe drumul asta pe care esti acum nu reusesti decat sa te adancesti si mai mult in tristete.
Leapada-te de ea, acum.
Sa stii ca fericirea tine de tine, de nimic exterior.
Daca tii musai sa gasesti noduri in papura gasesti indiferent ce ar fi.
Asa o sa te jelesti si cand o sa ai copilul adoptat acasa, ca tot nu e al tau si ai pierdut sarcini si posibilitatea de a face tu copilul tau.
Depaseste starea asta. Gata. A fost, s-a dus, acum cu Dumnezeu inainte.
Fericita nu esti decat daca vrei.
Nefericita esti tot daca vrei.
Alegerea este la tine.
Numai ca ar trebui sa te gandesti ca daca nu lasi acum in spate tot, toate astea vor afecta si copilul pe care vrei sa il adopti.
Pana vine copilul acasa trebuie sa te cureti de toata aceasta tristete, sa lasi tot in urma, acolo in trecut unde ii e locul.
Nu mai trai in trecut. Traieste in prezent si proiecteaza-ti in viitor numai lucruri bune si frumoase. Incepe sa iti construiesti viitorul gandind pozitiv, mai ales ca de acum viitorul nu iti mai apartine exclusiv tie. Vei avea un copil. Da, vei avea. Ii esti datoare cu o mama sanatoasa, echilibrata si fericita. Ii esti datoare cu o viata minunata. Cu o familie minunata.
Hai, capul sus si mergi inainte.
Simo are dreptate, schimba-ti culoarea la par si coafura. O sa vezi cat de bine face.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valentina30 spune:

Dragele mele, am disparut pt ca a venit sotul si am pregatit cina impreuna si am mancat.
Am trimis mesajul fara sa termin ce am de scris.
Eu am intrebat de gravidute,de copii, dar ma cam evita toti.E drept k ma bucur pentru ele, dar cu lacrimi in ochi.
Le e teama tuturor sa ma intrebe chiar si : ce mai faci?
Azi am intalnit un vecin de palier, jos la scara.Am urcat imreuna(et 4)Ne-am salutat.L-am intrebat ce face,a zis k vine de la serviciu.Apoi...liniste.Abia la et 3 a prins curaj sa intrebe ce mai fac eu:i-am spus zambind: Bine, mai am putin concediu si umblam dupa acte, k ne-am hotarat sa adoptam un copil.Atunci parca l-am simtit k si-a inghitit un nod, k i-a trecut teama de a intreba ce mai fac....
Azi am rezolvat cu buletinul, cu declaratiile, cu aproape tot.
Doar avizul psihiatric nu...k ne trimite din sectie in policlinica si invers.Acum trebuie sa merg maine intre 9 si 12, fix cand trebuie sa fiu si la scoala, k o inlocuiesc pe colega mea.
Dar o sa le rog pe fete sa ma ajute, k nu mai vreau sa aman pana sapt viitoare.
Dupa ce am stat pe la usile psihiatrilor(k am vrut sa merg si la privat, dar trebuie programare si nu e loc pana in ianuarie) pt o amarata de stampila pe adeverinata de la medicul de fam....am pers la doamnele de la doptii.
Mi-au verificat dosarul,totul e in regula.Sper ca maine sa il depunem.
Eu sper sa avem noroc.Doamnele st f cumsecade.Acolo toata lumea se simte ca acasa.A venit cineva pt nu stiu ce si a stat la povesti cu mine.St in perioada de incredintare in vederea adoptiei.Au obtnut atestatul in martie si in septembrie le-a fost incredintata fetita de 4 ani(asa au vrut ei varsta).Sunt f fericiti.Mi-au mai zis de o alta fam ce au obtinut atestatul prin vara si in nov au intrat in potrivire cu o fetita de 1 an si cateva luni.
Mi-au povestit doamnele si cum e cu perioada de post adoptie,cum putem primi ajutor pentru a ne acomoda atat noi cat si copilul.
Doamnele au zis k la noi in judet st doar 2 fam reatestate si li s-au prezentat destui copii, dar ele cred k nu st f hotarati ca vor sa adopte...Eu am zis k nu vreau sa-mi fac iluzii, dar m-as bucura sa reusim si noi cat mai repede.
Simo, adevarul este k a fost dureros prin ce ai trecut tu cu fetita pe care ati cunoscut-o.Sigur Dzeu va va ajuta sa aveti un copil care chiar este pt voi.
Si sper sa se gaseasca pentru noi toate.Si mai sper ca fiecare copil sa aiba parte de o familie potrivita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela_tutuianu spune:

hai valentina ca esti puternica. simt eu ca mai ai putin si iti vei vedea copilasul pe care il astepti .

Mergi la inceput