copil cu anxietate separare -cum se vindeca?

baiatul meu de 6 ani a facut anxietate de separare de mine din toamna asta.nici la scoala nu vrea sa mearga fara mine.stiti cumva ce fel de terapie ar fi potrivita pentru el? va multumesc

oanaib spune:

Poate ar fi bine sa vorbesti cu un psiholog. Si eu am avut problema asta acum 2 ani si mi-a fost recomandat sa imi iau cateva zile de concediu si sa petrec timp cu copilul. In toate cele 4 zile am stat in casa si ne-am jucat in tot felul dar nu am vrut sa fac lucruri prea distractive (mai ales plimbat) ca sa nu inteleaga ca e mai bine sa stai acasa cu mami decat la gradi. Dupa 4 zile de dragalit si iubit si jucat prin casa voia singura la gradi.

eumada spune:

Esti sigura ca nu s-a intamplat ceva care sa-i dea nevoia asta acuta de a sta cu tine?Poate in urma a ce s-a intamplat(s-o fi batut cu vreun copil,ceva de genul) se simte nesigur si de asta?
Sau din cauza faptului ca mai vine un bebe si se simte nessigur pe locul lui in inima ta....foarte posibil de asta....

Chuny spune:

Asta zic si eu: ai incercat sa vezi DE CE se întâmpla lucrul asta înainte sa-l trimiti la "terapie" ? Asta nu inseamna sa-l intrebi pe el de ce, ci sa investighezi cu adevarat ce a declansat anxietatea asta, iar apoi poti sa stai de vorba cu cineva, dar care sa te ajute sa-l intelegi pe copil ,nu sa faca terapie cu el ... pt ca n-o sa-ti poti trimite copilul la psiholog de fiecare data când nu-l întelegi!

vrajitoarea spune:

nu am actualizat semnatura mea.nu sunt gravida ,am deja o fetita de 4 ani si am avut multe probleme la care andrei a fost martor.in ultimultimp m-am certat cu sotul pt ca il cam bate si sotul imi spune sa plec de tot cu tot cu baiat,pe fetita nu mi-o da.altadata sunt f nervoasa pt ca tot eu stau cu copiii ,nu am serviciu,si sunt f neastamparati, mai ales baiatul si il mai bat si eu.le-am spus si ca plec si ii las si alte prostii.acum merg cu el la scoala clasa zero ,la inceput am stat pe hol ,dar l-am pacalit de 2 ori ca il astept si amplecat acasa.de atunci nu mai vrea sa ma lase pe hol si stau chiar in clasa cu el .cat ma mai rabda dna invatatoare.problema asta cu separarea a inceput vara asta,nu era asa ,mergea cu sotulla cumparaturi sau cu altii ,acum nu mai vrea fara mine niciunde si nici eu sa nu plec fara el sunt putin disperata.

ina.click spune:

tu ca tu, dar el ce disperat o fi.
Si eu as avea fix aceeasi reactie sa fiu ba batuta, ba amenintata ca sunt parasita, ba respinsa "ia copilul si du-te", ba marginalizata comparativ cu un alt frate, o alta sora, ba inselata increderea (pacalit de tine la scoala). m-=as agata de persoana pe care o iubesc cel mai mult si as cere ajutor si nu as vrea sa ma despart de persoana aia nici la buda. Si daca acea persoana m-ar mai si pocni cand si cand sau m-ar parasi, m-as frange in o mie de bucati.

nu vreau sa judec. nu stiu ce a dus la reactiile tale , nu sunt in pielea ta deci nu am de unde sti cum as reactiona eu. insa eu cred ca cea mai buna terapie pt copil ar fi normalitatea relatiilor dintre el si macar unul dintre parinti.

si nu-l mai bateti.

De cate ori deschid fereastra...

nelia spune:

Nu crezi ca raspunsul la anxietatea baiatului tau sta aici, in mesajul acesta?

Tata il bate si va trimite de acasa, pe tine si pe el, dar nu pe fata. Tu stai acasa, nu ai servici, esti nervoasa si frustrata din cauza oboselii acumulate si din alte motive pe care le stii foarte bine si il mai bati si tu (te rog sa n-o iei ca pe o judecata, caci nu asta e intentia mea, ci incerc sa te fac sa vezi, daca nu stii deja, unde e problema, ca poate gasesti solutii). Dupa ce ca tata va invita pe amindoi sa plecati, ii mai spui si tu ca ii lasi si pleci. Il duci la scoala, ii spui ca il astepti si il pacalesti, fugi cu alte cuvinte si il lasi acolo, singur... nu crezi ca in momentul in care a descoperit, de doua ori, ca nu esti acolo unde credea ca esti, unde i-ai spus ca esti, ca tu chiar ai plecat si i-ai lasat, l-ai lasat (asta dupa ce te-ai certat cu sotul inteleg...).

Ce intelegi tu prin neastimparat, ce anume face in asa fel incit sa merite bataia voastra? O bateti si pe fata sau doar el este cel care ia bataie, fiind mai mare? Cit de des se intimpla sa pomeniti, si tu si tatal lui, fiecare in felul lui, de plecare?

Eu cred ca voi doi, adultii, daca nu reusiti sa gasiti solutii singuri, ar trebui sa mergeti sa cereti un ajutor pe undeva, nu sa duceti copilul. Copilul ar fi in regula daca voi doi ati fi, intre voi si cu el... si parerea mea este ca nu sinteti.

Si ca sa-ti raspund la intrebare: cu iubire se vindeca. Iubiti-l, recistigati-i increderea in voi, nu-l mai bateti si va fi si el eliberat de anxietatea care il stapineste.

Chuny spune:

Pentru ca sunt un copil care a trait exact într-un asemenea mediu anii care trebuiau sa fie cei mai frumosi si pentru ca fac eforturi enorme si in ziua de azi pentru ca anii copilariei sa nu îmi controleze viata, nici macar nu mai pot participa la subiect

Dar va rog pe voi sa o sfatuiti pe Diana cum sa faca sa nu-l distruga pe Andrei.

danaionela spune:

Problema este la voi ca si adulti. Acel copil are nevoie de dragoste si iubire. Pentru el tu esti persoana cea mai importanta si daca continui cu acest lucru o sa ajungi sa-ti intoarca spatele. Nu profita si nu santaja copilul cu iubirea. Aceasta trebuie sa fie neconditionata . Daca ai probleme cu sotul tau incearca sa nu transferi aceste probleme asupra copilului. Este greu sa traiesti intr-o asemenea atmosfera pentru un adult, si apoi pentru un copil. Primul pas este sa vorbesti cu sotul tau si sa ajungeti la un punct de vedere comun care este in favoarea copiilor. Daca nu va intelegeti, cel mai bine pentru fiecare parte si pentru copilasi este sa va despartiti. O sa fie greu, dar in acelasi timp trebuie sa te gandesti ca nici cei mici nu pot trai intr-o cearta continua.
3. Sa nu mai faceti diferenta intre copii. Atunci cand laudati pe unul incearca sa scoateti in evidenta ce este bun si de la celalalt. Niciodata sa nu spui " Uite ce cuminte este sora ta si uite ce obraznic esti tu/."
4 Poate prin comportamentul mai rebel, cel mic vrea sa atraga atentia asupra lui. Incearca sa fii calma, sa tragi aer in piept si sa vezi unde este greseala. SI eu am momente in care imi vine sa urlu la ele, sa tip. In acelasi timp imi dau seama ca ele sunt nevinovate si faptul ca eu am o dezamagire in acea zi, ele nu sunt vinovate. Deci trebuie sa fii calma si sa incerci sa faci tot posibilul sa iesi din starea in care te afli.
5. Un copil nu intelege nimic daca il bati, nu faci decat sa te descarci pe moment, dar asta nu inseamna ca data viitoare nu o sa mai faca. Daca este obisnuit cu bataia o sa ajunga sa stranga atata ura in el ca nici nu-ti dai seama ca reprecursiuni poate avea pe viitor. Eu chiar nu inteleg de ce trebuie sa fie batut un copil? Ce se rezolva cu acest lucru? Eu bataia o vad cu echivalentul :" Eu te-am facut, eu te omor".
6. Incearca sa devii o prietena foarte bune pentru copil si sa--i explici ceea ce se intampla. Incetul cu incetul o sa inteleaga ca tu nu o sa-l parasesti niciodata si ca orice ar face el ramane copilul tau. Si sa nu-l mai minti, daca ii spui ceve trebuie sa te tii de cuvant. Daca ii spui ca-l astepti sa-l astepti, daca ii spui ca-l pupi in fiecare seara inainte de a te culca sa faci asa ceva. El te va verifica o perioada si este normal. Deja nu mai are incredere in tine.
Daca imi permiti un sfat este sa-i repeti de fiecare data ca tu nu o sa-l parasesti niciodata, nici cand este mic nici cand v-a fi mare. El este si va fi copulul tau indiferent de ceea ce va face si oricat de multe prostioare o sa faca dragostea ta este neconditionata. Nu este usor sa capeti increderea unui copil, eu stiu foarte bine acest lucru, nu iti spun din povesti, dar cu multa iubire, rabdare si nu in ultimul rand cu mult calm o sa reusesti.

dia_filipas spune:

Asa cum s-a mai scris mai sus, cred ca anxietatea baietelului tau e cauzata de voi, de batai, de amenintarea cu parasitul, de sperietura pe care a tras-o cand a vazut ca nu mai esti la scoala. saracul, eu cred ca s-a speriat ca l-ai parasit de-adevaratelea.

Nu-mi place sa recunosc, dar am patit si eu asta vara ceva asemanator. Eram singura cu amandoua fetele toata ziua, am ajuns dupa cateva saptamani asa de obosita si de satula, incat o data la nervi am amenintat-o pe cea mare ca "ma duc in lume si nu ma mai intorc". S-a pus pe plans si a reactionat exact ca baietelul tau. Vreo cateva zile ma tinea de mana si venea peste tot cu mine, ca atunci cand era micuta. Mi-am dat seama de gafa imensa si intr-o seara la culcare ne-am pus pe povestit, i-am spus ca o iubesc tot timpul, si cand o cert sau face prostii, i-am spus ca nu am vorbit serios cand am zis ca plec in lume, ca nu as putea trai fara ea si sora ei, si alte asemenea. In urmatoarele zile am incercat sa fiu cat mai calma cu ele si pana la urma s-a convins si ea ca am zis vorbele din greseala si ca nu plec nicaieri. I-a trecut si acum e bine. Sper sa-mi musc limba si mai bine albesc de tot in cap decat sa-i mai zic asa ceva...

Si cum ziceau si cele de mai sus, incercati sa nu-l mai bateti, ca si asta contribuie muuult la starea lui...




Dia,cu Miruna povestitoarea (15.07.2008) si Sofia exploratoarea (21.11.2011)

Carra spune:

Diana - mami de Andrei (scuza-ma, dar nu pot sa ma adreseez cu nick-ul Vrajitoarea, ca mi se pare prea... dur!), te rog eu mult de tot, nu mai bate copilasul!

Nu vreau sa fiu ipocrita, asa ca iti spun ca NU am copii. Dar am fost un copil crescut FARA bataie si FARA amenintari din partea parintilor, caci si mama, si tati au fost calzi si iubitori mereu. Crede-ma ca bataia si frica fac MUUUUULT rau sufletului si dezvoltarii ulterioare ale unui copilas. Doamne, are doar 6 ani - e firav si are nevoie de dragoste, siguranta si stabilitate!!!! Te rog din inima, nu-l mai bate si nu-l mai abandona! Are nevoie de MAMA lui, la orice ora din zi si din noapte!

PS: Chiar daca risc sa cad in derizoriu, te rog sa ma crezi ca eu am aplicat teoria increderii si afectiunii NECONDITIONATE cu catelusa mea. Si a functionat. Daca un catel a inteles (asa cum poate un catelus) ca e iubit si nu e abandonat, chiar daca ramane singur acasa cateva ore, sunt convinsa ca si baietelul tau va intelege asta, daca ii transmiti sentimentele si trairile potrivite/aferente (scuza-ma, dar nu gasesc cuvintele potrivite).

Repet, insa, ce au mai spus fetele dinainte: FARA BATAIE! Nu traumatiza sufletelul baietelului tau, te rog! Spune-i ca-l iubesti orice ar fi! Va intelege si va fi mult mai fericit, sincer!