Dupa dealuri... dupa Tanacu
Raspunsuri - Pagina 9
buli spune:
si uite-asa, in loc sa discutam despre ce misto e filmul lui mungiu si ce misto e ca a luat a doua oara premiu la cannes, discutam de cate ori trebuia sa mentioneze. si daca trebuia si cum si cat samd samd.
de fapt alta e stirea, aia cum ca Mungiu a castigat (IAR) la Cannes cu un film bun.
buflea spune:
Ba Dna Bran, daca stia ca volumele dumneaei sunt atat de valoroase si merita lauri internationali, cand a venit Mungiu la ea sa ii propuna contractul (Mungiu da ?, care este un nume in cinematografia europeana), ar fi trebuit sa fi fost mult mai radicala si sa fi cerut royalties din incasarile filmului. Daca Dnul Mungiu ar fi refuzat, atunci ar fi trebuit sa spuna ca nu are decat sa sape si sa caute de unul singur detaliile acestui caz, dar film inspirat de cartea aceea nu face.
Ce s-ar fi intamplat probabil in cazul refuzului Dnei Bran ? Mungiu s-ar fi documentat din presa si ar fi inventat scenariul mai mult decat a facut-o. Poate ar fi fost la fel de bun, poate nu ... Sau poate ar fi abandonat proiectul si s-ar fi orientat spre altul.
Mungiu insa si-ar fi pastrat reputatia chiar si cu un film mai slab, la fel de bun sau deloc ...dar ... Dna Bran ar fi ramas o anonima de care nici macar 50% din populatiei Romanei nu a auzit, ce sa mai gandim spre europeni. Avantaj Mungiu.
Adevarul este ca Dna Bran a avut numai de castigat, numai din simpla mentionare a cartilor dansei pe pelicula ... a avut de castigat mai mult decat Mungiu, pentru ca dansa este in ascensiune si asa se face cunoscuta, pe cand Mungiu e deja sus, el nu face decat sa isi demonstreze reputatia.
A face acum tantrum pe net ca nu i s-a multumit destul, pe tonul si cu cuvintele alea, nu ii face deloc cinste, mai mult, daca pe viitor va mai scoate ceva romane interesante cred ca are deja o reputatie dificila.
portocalia spune:
nu-sh ce mi-a venit sa caut poza irinei ciornei, fata care a murit la tanacu si am dat de acest interviu luat tatianei bran in 2007: http://theologhia.wordpress.com/2007/11/20/cazul-tanacu-multiplu-malpraxis/
mda, filmul (din ce am citit si din ce spuneti voi aici) pare destul de mulat pe povestea ei, in orice caz, ideea centrala a filmului pare sa fi fost deja extrasa de tatiana, in carte. cu cat aflu mai multe, cu atat ii dau mai mult dreptate ei :). interesting.
buflea spune:
Sa-i dai dreptate in ce sens. Ca Mungiu trebuia sa ii pomeneasca cartile cu multumiri la fiecare a doua fraza ?
portocalia spune:
buflea, ii dau dreptate ca se simte autoarea povestii. ai citit articolul? spune exact ce spuneai tu (cred ca tu erai) la inceputurile subiectului, dupa ce vazusesi filmul. si spune asta in 2007!
il inteleg si pe Mungiu si probabil ca fara talentul lui de om de film, povestea nu ar fi ajuns la suprafata, nu la aceasta inaltime. clar nu ar fi atins atata audienta. dar a fost, la origine, ideea ei si mai mult decat idee, a fost viziunea ei. fimul reda practic modul in care ea a rezumat situatia - in interviu cel putin! 
Mungiu a reusit sa transmita viziunea ei in mod magistral, dar era o viziune preluata de la ea, nu era originala.
huh, freaky! ia uite de unde sar lectiile! :)
acum chiar ca o s-o cumpar din convingere pe doamna asta. imi pare rau pentru ea ca a iesit la rampa in modul asta oarecum sordid, pentru ca daca n-as fi sapat (si probabil ca multi oameni care au vazut iesirea ei nu o vor face), as fi ramas cu o impresie complet proasta despre ea.
olympia spune:
Interesant interviul, Portocalia! Am gasit pe Youtube un alt interviu luat de Patapievici autoarei, e in patru parti si e chiar si mai interesant pentru cine n-a citit cartea "Spovedanie la Tanacu". Poate reusiti sa-l vedeti cat mai sta acolo. Din relatarile autoarei reies diferentele dintre povestea reala redata in carte si scenariul filmului viitor. In viata reala Irina Cornici (Alina din film) avea un pic alt profil, cu trasaturi copilaroase ce in film apar la personajul Voichitei(Paraschiva in realitate). Irina Cornici era o fata isteata, vesela si puternica ce ajunsese in Germania intai in vacanta si apoi la munca prin intermediul unei fundatii. Cand a parasit orfelinatul din Vaslui a locuit la familia adoptiva impreuna cu fratele ei undeva in Banat, tot pe filiera fundatiei probabil, desi mama lor naturala traia. Alcoolica, avand o alta familie, ea astepta ajutorul financiar al Irinei... Irina ajunge la manastire pentru a-si vizita prietena si ia rapid hotararea de a ramane acolo, zicandu-le ea preotului si maicii mami si tati Primele probleme apar dupa spovedanie, ea gasindu-se pentru prima oara in pozitia de a judeca binele si raul din viata sa, dupa canoanele bisericii. Urmeaza o a doua spovedanie a ambelor fete impreuna, in care Paraschiva dezvaluie preotului relatia dintre ele, acest aspect fiind initial trecut sub tacere de Irina. Ea are atunci o criza violenta de furie si ajunge la spital. In urma spitalizarii cu imobilizare prelungita la pat in somn medicamentos, iese si cu diagnostic de bronhopneumonie pe langa schizofrenia scrisa de medic, acesta exagerand cumva mai mult pentru a-i putea elibera calmantele gratuit (ca ea avea buletin din satul din Banat si spitalul era in Vaslui.)
Dupa externare, in manastire lucrurile se petrec cumva ca in film, cu diferenta importanta ca la noua criza, Irina refuza mancarea si apa. Cat o facea din cauza pneumoniei, cat din cauza furiei, greu de zis. Se ia hotararea exorcizarii din cauza injuriilor, blasfemiilor si a batjocoririi celor sfinte. Aici in interviu e iar o paranteza interesanta cu privire la ritualul exorcizarii in culte diferite.
buflea spune:
Oh ! Olympia, ai fost fix cu un pas inaintea mea.
Am citit aseara interviul pus de Portocalia si prima mea reactie a fost sa intreb IAR, ce anume este fictiune in filmul asta, ca tot ce spune Dna Bran in 2005, se reflecta in film.
Vreau si eu link-ul interviului de pe youtube ...
Din ce spui tu, parca tot nu vad diferenta clara dintre carte aka realitate si imaginatia scenarsitului. Sunt mici omisiuni - in film se spune ca Irina nu avea pe nimeni, se pare ca avea o mama alchoolica careia ii mai dadea bani - dar parca nu mi se pare suficient ca acest scenariu sa poarte definitia de "fictiune inspirata dupa un caz real" ...
Ca si Portocalia, imi vine sa spun ca scenariul trage mai mult spre ecranizare decat spre inspiratie, de unde poate frustrarea Dnei Bran.
Sigur, daca vorbim strict de documente legale, Dna Bran nu are nici un drept sa deschida gura ...
olympia spune:
Buflea, uite aici http://www.youtube.com/watch?v=34Kp1Ek6n6I
Diferente sunt in conturarea personajului, sa zicem. Mungiu a facut-o mai sumbra, mai inchisa, ea se pare ca era comunicativa, copilaroasa, vesela si directa. Nu prea reiese din interviu cum era Paraschiva, in afara episodului tradarii secretului lor la spovedanie. Eu n-am retinut momentul acesta ca fiind crucial in film. Nu se mai zice nimic nici de bani, desi poate o fi in carte ceva si despre asta. Eu zic clar inspiratie, nu ecranizare.
In privinta acordului dintre regizor si autoare, Buli, Buflea, nu prea inteleg de ce sunteti vehement impotriva Tatianei. Ca acordul exista nu cred ca-i indoiala, ca au fost scapari intentionate sau nu, e clar ca s-a-ntamplat. E dreptul ei sa se pronunte public daca are un acord scris in spate.
Dincolo de asta, premiile-s e pe deplin meritate si sper sa fie urmate de altele 
buli spune:
eu nu sunt vehement impotriva doamnei BRan.
nu am de ce.
sunt impotriva a doua lucruri: a discutatului pe bloguri a paternitatii scenariului (daca doamna are o problema tb s-o rezolva clar si ferm) si a minimalizarii in felul acesta a uriasei realizari a lui Cristian Mungiu.
nu stiu de ce intelegi tu altceva.
olympia spune:
Io n-am luat-o ca pe o problema a paternitatii scenariului, ci doar o reamintire a unui acord asumat intre doua parti. Din punctul meu de vedere, faptul ca Mungiu nu l-a respectat intocmai, din indiferent ce motiv, nu coboara in niciun film valoarea filmului, sau performanta lui Mungiu ca regizor sau scenarist deopotriva.
Si mi se pare chiar interesant de discutat cum a transformat el personajele, ca sa serveasca mai bine viziunii sale asura povestii, construind o antiteza mai credibila si mai usor de receptat de catre public.