Am gresit?
Raspunsuri - Pagina 6
cris.c spune:
| Citat: |
| Orice ati spune, eu sunt de parere ca solutia corecta este sa stabilesti de la inceput un set de reguli clare. Cand i-ai dat copilului telefonul in mana prima oara, copilul afla ca dupa ora 22 telefonul sta pe hol, de exemplu. Sau cand i-ai dat voie prima oara sa stea la calculator, stie ca are voie a se joace un ceas pe zi. |
De acord!
| Citat: |
| Este frustrant atunci cand regulile se tot schimba din mers, mai ales ca numai una dintre parti - parintele - are voie sa le schimbe. |
Perfect de acord!!!Dar nu a fost schimbata nici o regula... am decis ca in seara respectiva calculatorul va ramane inchis ,a fost pt faptul ca nu a intrat in casa la ora stabilita .A intarziat putin..dar nu am vrut sa trec cu vederea pentru a nu deveni o obisnuinta .Ce s-a intamplat ulterior ...e cu totul altceva..
viviana spune:
Bine, am sa povestesc o imtamplare. Pe scurt.
Eram in clasa a IV-a si aveam 10 ani cand un profesor a atentat la pudoarea mea, in incinta scolii.
A fost o vara pierduta intre militie, declaratii si procese.
Cand a intrat fata la scoala am devenit brusc supra-ultra-protectoare.
Imi spuneau cei din jurul meu ca sunt exagerata. Da' io o tineam pe-a mea convinsa fiind ca am motive. Pana am constatat ca din dorinta mea de-a face bine faceam rau.
Nu lasati ca intamplarile nefericite din viata voastra sa se rasfranga asupra copiilor.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
cris.c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Nu lasati ca intamplarile nefericite din viata voastra sa se rasfranga asupra copiilor. |
Da esentialul acesta este!!
olympia spune:
Vivi
E mai complicat... Eu am patit-o cu mama la cativa metri de mine, la varste diferite (13 si 17ani) si nu i-am spus decat peste zeci de ani. Nu era genul de lucru pe care sa i-l spun, muream de rusine amestecata cu oroare si cum nu-mi spusese nimeni cam cum se pot intampla povestile astea urate si cat de diferiti pot fi oamenii capabili de asa ceva, am fost complet paralizata.
Copiilor mei le-am spus, cat am putut, ca da, sunt si profesori si oameni aparent ok care pot face asta la fel ca derbedeii sau golanii de care-i invatam de obicei sa se fereasca. Si nu trebuie sa fie seara tarziu pe undeva pe-afara ci se poate intampla ziua in amiaza mare si chiar in caminul propriu cu un prof venit la meditatie si o usa doar intredeschisa prin care se aud zgomotele familiare ale casei.
Cel mai mare pericol e bariera de comunicare intre parinte si copil, aia il vulnerabilizeaza cel mai tare pe cel din urma.
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Cel mai mare pericol e bariera de comunicare intre parinte si copil, aia il vulnerabilizeaza cel mai tare pe cel din urma. |
da! da!
parintii ar trebui mai curand sa urmareasca un dialog sicer cu copiii, decat o exprimare ca la carte.
sorana spune:
Voi chiar serios-serios nu injurati niciodata? Nici la volan? Dar cand dati din greseala un sut unui scaun?
Uau!
Eu nu stiu pe nimeni in viata reala caruia sa nu-i scape cate o injuratura 
Eu recunosc ca nu cred ca e zi in care sa nu zic cate ceva "dragut" care incepe cu f sau b.. . Tineti cont ca merg destul de mult prin traficul bucurestean
Eu i-am explicat fiica-mii ca "scrpta manent" . Nu m-as astepta sa nu injure la fotbal, nici macar nu mi-am pus problema. Dar am vazut o data (fara sa vreau am vazut), un mesaj mai nasol pe mesagerie. Problema e ca fata cu care vorbea era in timpul orelor!
Pur si simplu am rugat-o sa-si imagineze ce se intampla daca o prindea proful pe fata respectiva. "Cine a scris asta?" "In ce clasa e Monica asta?" samd.
Mi s-a parut ca ne-am inteles excelent si ca acum isi "protejeaza" singura numele, adica nu ramane nimic scris ... pe net sau prin mesageria telefonului (altora).
In alta ordine de idei are jurnal. Stiu unde e, nu e incuiat, nici prin cap nu-mi trece sa-l citesc. Dar ala e ascuns de prieteni, nu i-l vede nimeni.
Ce as face daca m-ar injura pe mine? Adica in situatia descrisa, sa gasesc un mesaj cu cuvinte urate despre mine .... Cred ca m-as bosumfla . I-as spune ca m-am suparat, ca nu mi-as fi imaginat ca asta crede ea despre mine .... probabil as intreba daca chiar asta e parerea ei si daca nu (sper ca nu) de ce a scris asa ceva.
Eu nu am pedepsit-o niciodata. Se intampla sa ne certam, sa ne suparam, sa nu mai vorbesc cu ea o ora .
Presupun ca nu e chiar bine ce fac, dar nu pot face altfel, asa sunt eu. Nu ma port ca o mama, mai mult ca o prietena mai mare. A remarcat si copilul, m-a intrebat o data de ce eu n-o pedepsesc niciodata, ca nu a mai auzit de alte mame care sa nu-si pedepseasca copii
Fania spune:
Adolescenta e grea si pentru ei si pentru noi. Eu am avut o adolescenta zbuciumata si poate din acest motiv toti prietenii lui fi- miu considera ca are cea mai tare mana, pentru ca sunt cea mai buna prietena a lui, deocamdata . Nu stiu daca din acest motiv e mult mai apropiat de mine decat de sotul meu care e mult mai rigid si mai "clasic" in conceptii.
Am construit o relatie de incredere si respect, i-am explicat ca atat timp cat eu il respect si l-am tratat de mic ca pe egalul meu si nu ca pe un copil in sensul ca a participat la toate hotararile noastre expunandu-si parerea, atat timp cat eu ii respect intimitatea o fac pentru ca am incredere in el iar aceasta incredere daca o va pierde relatia noastra nu va mai fi niciodata la fel.
Ne mai certam uneori insa stim sa spunem, iarta-ma, am gresit, te iubesc.
Exista la generatia lor aceasta dorinta de a fi "populari" insa am avut o discutie si pe aceasta tema si i-am explicat ca prietenii ti-i alegi singur si atunci cand ai valori clare prietenii tai sunt reflexia ta. E de preferat sa te inconjori de cei asemeni tie.
La noi la aproape 13 ani totul se face cu "a cere" si nu am impus asta, daca sunt la birou si vrea sa intre pe calculator suna si spune:mami, am facut la mate, la....., am citit, pot deschide pc-ul sa ma joc 1ora?
Sincer? Cred ca e mai greu cu fetele, ele se maturizeaza mai repede si mai brusc, spun din proprie experienta.
LauraNicole spune:
Ei uite ca si geniile mele folosesc intre ele sau in grupul lor un limbaj colorat dar nu il folosesc in public si nici nu mi le-a oprit sa fie cele mai bune din an, nu fumeaza si nu umbla cu golani desi eu si sotul iesim foarte des si raman singure acasa. Avem o relatie mai mult decat deschisa si vorbim despre orice ba chiar cuvinte cu inuendo sexual de ne bufneste rasul pe toti patru.
Si eu recunosc sincer ca mai trantesc cate una colorata cand sunt nervosa(vezi pagina mea de fb) desi in general sunt o lady.
LauraNicole spune:
Cand trec limita bunului simt( rar dar se intampla),li se taie netul sau banii de buzunar. Nu le citesc mesajele si nu le controlez telefoanele dar m-am amuzat copios cand, umbland la setari, am intrat in bbm-ul fie-mii si am citit ce probleme au ele. Am in lista mea de prieteni chiar si colegele si prietenele lor si nici nu le-a trecut prin cap sa-mi restrictioneze accesul ba mai si ne comentam reciproc.
Cred ca toti trecem prin faza limbajului colorat si toti spunem\scriem la nervi ce nu gandim de fapt.
Am intrebat-o intr-o zi pe fie-mea daca si-ar fi dorit sa fiu altfel si mi-a zis ca sunt nebuna, ca vorbeste cu mine ce nu poate vorbi nici cu profa de sexologie si ca e normal sa le impun limite pentru ca altfel nu ar sti cand sa se opreasca.