Buna fetelor! Am mare nevoie de un sfat!

In primul rand vreau sa va salut, sunt noua aici pe forum.V-am citit povestile, problemele referitoare la relatiile abuzive si m-am ingrozit. Am nevoie de ajutor, un sfat ceva, orice. Nu stiu sigur daca relatia pe care eu o am de 2 ani jumate e asa ''sanatoasa'' cum am crezut eu pana nu demult. Cred ca poate fi vorba de un abuz, dar e intr-o forma mult mai usoara decat cele pe care le-ai trait voi.

A fost primul meu iubit, prima relatie serioasa. M-am indragostit nebuneste de el. Aveam 21 de ani pe atunci, si el 25. Sunt 4 ani diferenta dintre noi. Nu asta e important.La inceput toate bune si frumoase, sau asa le vedeam eu. chiar daca de multe ori se enerva din orice prostie, am trecut cu vederea.de fapt eram atat de indragostita incat niciuna din reactiile anormale pe care el le avea nu-mi dadeau vreun semn de alarma.nervii lui de obicei incepeau cand eu nu eram pregatita sa fac ceva anume in materie de sex. era totul nou pentru mine, inca trebuia sa ma obisnuiesc cu faptul ca imi incepusem viata sexuala. Da, voiam sa descopar lucruri noi, dar tot ce voiam era sa aiba rabdare.Aveam,nu aveam chef, TREBUIA SA AM tot timpul, pentru ca alfel ieseau scantei. Cum se manifsta la nervi? in majoritatea cazurilor imi zicea ''du-te dracului'', ''nu stiu ce caut cu tine'', ''esti inapoiata,retardata, proasta, mi-e scarba de tine'' si alte cateva injurii pe care mi-e rusine sa vi le reproduc. probabil vi le imaginati ca ma ''trimitea undeva''. eu mereu plangeam atunci cand imi zicea toate lucrurile astea pentru ca undeva in subconstientul meu, ma dureau foarte tare. mai grav era ca ii ceream si iertare pentru ceva ce poate nici nu facusem sau nu avea asa mare importanta. bineinteles ca il rugam sa nu se mai poarte asa cu mine. intre timp m-am mai trezit un pic la realitate. incet, incet mi se ducea ''indragosteala'' aia, si il vedeam cu alti ochi, dar nici gand sa-l las, pentru ca ajunsese sa-si ceara el iertare de fiecare data dupa ce-mi vorbea urat si sa-mi zica ca e foarte egoist, ca-si da seama cand greseste dar ca nu se poate controla atunci pe moment. si ca vrea si el sa se schimbe pentru ca nu sunt normale reactiile lui. l-am crezut de fiecare data. ulterior s.a mai schimbat, intr-adevar, dar foarte putin. Alta problema pe care o aveam noi destul de mare era faptul ca eu trebuia sa merg dstul de des in tara(nu locuiesc in Romania) pentru ca bunica mea e singura si bolnava. Asa ca o data la 3 luni mergeam si stateam cate o luna. Nu i-a convenit sub nicio forma.Nu concepea asa ceva. am incercat sa-i explic ca nu aveam cum s-o lasam singura, mai ales ca ea m-a crescut si eu o ador pur si simplu. Dupa parerea lui, asta ne-a distrus relatia. Nu ar fi fost normal sa ma sprijine si el, sa ma inteleaga? Stia ca imi iubesc bunica ingrozitor de tare si ca n-o putem lasa asa. Mergeam cand, cand sora mea.in fine, pe moment cand ii explicam ore in sir, imi dadea dreptate. apoi peste ceva timp, aceleasi idei le avea. Acum suntem certati din acelasi motiv. Eu acum sunt in tara, trebuia sa ma intorc inainte de Paste, dar nu am putut pur si simplu din cauza banilor. Evident, nu m-a crezut, zice ca am facut-o intentionat dar nu e deloc adevarat. Nici nu va imaginati cate umilinte a trebuit sa indur din cauza asta. Mi-a zis lucruri ingrozitoare atunci, la nervi. Apoi i-a parut rau bineinteles, si tot eu eram vinovata ca nu l-am lasat in pace, ca ''ii trecea'' lui. Imi vin atatea momente in minte acum, care m-au durut cu adevarat, incat nici mai stiu ce sa va scriu. Va mai dau doar un exemplu...de fapt e si o intrebare.vi se par normal ca iubitul/sotul vostru sa faca glume de genul..''te-am inselat'' , '' ma duc sa ma uit la filmulete intime cu fosta, daca tu nu vrei sa faci sex(eu fiind suparata pe el)''. astea se pot numi glume? ca el asa le numeste si se mai si supara foarte tare pe mine ca nu le gust, si ca il cred ce-mi zice. L-am rugat de multe ori sa inceteze ca-mi fac rau. ultima gluma a fost chiar cand ne.am certat(nu stiu daca definitiv), acum o saptamana. de fapt asta a si fost motivul despartii de el. a ''glumit'' zicandu-mi...''aseara am facut sex, si nu e nimic rau, doar ai zis ca nu mai suntem impreuna''. Whaattt?? Normal ca mi-a stat inima 5 secunde. Apoi imediat imi zice ca stiu bine ca a glumit si ca nu e nimic adevarat. asa ii dovedesc eu lui ca il iubesc? demonstrandu-mi neincrederea in el? Astea sunt doar cateva exemple...sper ca nu v-am ametit de tot. Sunt atat de suparata si dezamagita in momentul asta, ca simt nevoia sa scriu cuiva, sa vorbesc si sa ma descarc.

De o saptamana si ceva nu am mai vorbit absolut deloc cu el.adica i-am spus atunci sa nu ma mai caute, dupa gluma facuta. si n-a mai facut-o, probabil din orgoliu, ca e si foarte orgolios de fel. stiu ca ma iubeste,sunt sigura si ca nu m-a inselat, e un om bun in restul timpului, atunci cand nu se enerveaza. adica se poarta asa cum mi-as dori eu. insa...nervii lui lasa de dorit si ma face sa uit de toate clipele frumoase. Ce sa fac? Dati-mi un sfat. Iertati-ma pentru ca am scris atat de mult. Daca doar atunci cand ai nervi reactionezi urat, zici lucruri extreme de dureroase, umilinte...tot abuz se numeste? sau chestiile astea trebuie sa existe tot timpul ca sa poate fi numit abuz? Ma gandesc cu groaza daca ar trebui cu adevarat sa-l las, nu stiu daca ma simt in stare sa fac asta :(

Va multumesc din suflet daca reusiti sa-mi cititi un pic din poveste...

coracora spune:

Fireste ca ceea ce face el se numeste abuz; cum ar putea compensa momentele de "normalitate" (atunci cand face ce-ti doresti tu, asa cum singura te exprimi) tiradele, invectivele si injuraturile pe care ti le adreseaza atunci cand isi iese din tzatzani?

Afirmi ca esti sigura ca "te iubeste", ce iti ofera aceasta siguranta? Spui ca o iubesti enorm pe bunica ta; asa te comporti tu cu ea, o injuri, o umilesti si o injosesti ca mai apoi sa-ti ceri scuze (ca si cum scuzele ar repara raul facut in mod sistematic...)? Banuiesc ca nu. Ei bine, nici prietenul tau nu are nici un drept sa te trateze in felul asta abject.

Spui ca ti-ar fi greu sa-l lasi; te cred, e puterea obisnuintei (inclusiv cu abuzul!!). Insa, daca e sa faci o analiza riguroasa a "fezabilitatii" relatiei voastre pe termen lung, nu ai cum sa nu descoperi neajunsurile. Parerea mea...

laurenta spune:

deci am zilnic ,in fata ochilor si in urechi,de vreo 2 ani povestea ta.
prietena mea a facut la fel. sau casatorit legitim ,in timp ce ea era insarcinata.
iar acest sozt,nu sa schimbat deloc ,dimpotriva ultima isprava a fost sa o bata zdravan.
da este abuz ceeea ce face si a facut.
parerea mea e ca nu te iubeste,se simte ffff bine ca este iubit de tine fff mult,din ceea ce spui,si este multumit asa. el nu iubeste ,omul asta nu stie sa iubeasca deocamdata.......din ceea ce spui tu.
l-ai cocolisit si iai cerut iertare cand nu trebuia chiar deloc ,si acum culegi roadele.
profita de dragostea ta!
daca te-ar fii iubit,iti intelegea dragostea ta pt bunica ta_e doar un exp.
numai zic cascadele de injuraturi si injosiri....
imi pare rau.....o femeie nu se atinge nici cu o floare-imi spunea un profesor din colegiu....

emilia.m spune:

Crezi ca nu poti gasi altul mai bun? Sau stii ca poti gasi altul mai bun dar tu vrei sa-l repari si pastrezi pe acesta? Abuzul e de mai multe feluri, intensitati, gravitati. Dar nu e un lucru pe care sa-l tolerezi sau sa-l ierti. Daca greseste o data si il ierti e ok sa zicem. Ca a gresi e omeneste. Dar daca greseste la fel in situatii similare in repetate randuri asta nu e normal. De ce isi mai cere iertare daca face la fel 3 saptamani mai tarziu. Ai grija daca mai stai in relatia asta. Abuzul exista si se poate agrava. Esti tanara si poti mai bine.

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto

_Happiness_ spune:

Acelasi lucru mi l-a spus si sora mea, dar aveam nevoie de o parerea din afara,pentru ca evident ea nu vrea sa ma vada suparata. Ma chinui singura cred, incerc sau sper ca el se poate schimba daca asta isi doreste. Problema e ca isi doreste de ceva timp, si schimbarea aia miraculoasa nu apare.Cand zic ca in restul timpului se poarta frumos, ma refer la faptul ca simt iubire din partea lui,ma alinta, mic dejun la pat,detalii poate aparent lipsite de importanta, are mereu idei ingenioase atat cat sa nu ne plictisim etc. dar probabil da, nu compenseaza cu ranile sufletesti pe care mi le produce atunci cand se enerveaza. stie ca ma raneste, dar nu se poate abtine pe moment. nici eu nu mai stiu ce e normal si ce nu intr-o relatie, nu mai stiu daca ce imi da el in restul timpului de ''normalitate'' ar trebui sa fie suficient. daca tu imi spui doar din putinele exemple pe care ti le-am dat ca e abuz...inseamna ca nici nu mai e nevoie sa ti le enumar pe celelalte. intr-adevar, simt teama de multe ori. inainte sa discut ceva serios cu el, trebuie sa ma gandesc de cateva ori inainte cum s-o fac, mai ales daca stiu ca nu i-ar conveni, pentru ca intuiesc deja cum va reactiona. stiu ca nu e normal sa-ti zica ''jegoasa'' doar pentru ca ai facut o gluma cu el, sau ''panarama'' pentru ca te-ai uitat dupa o masina pe strada.(nu s-a intamplat decat o data, dar nu a zis-o).

Multumesc mult de raspuns. probabil ca o sa fac tot posibilul sa nu ma impac cu el. adica tot ce trebuie sa fac e sa nu pic in plasa si de data asta si sa-l caut. el n-o sa ma caute, asta e clar. ma iubeste, dar orgoliul...cum am zis! tot timpul eu am facut primul pas. cand il intrebam el de ce n-o face niciodata, imi spunea simplu: asa sunt eu. nu inseamna ca nu voiam sa ne impacam!... Stiu ca nu merit toate chestiile astea, poate ca uneori il scoteam si eu din sarite, dar nu stiu daca justifica neaparat reactiile astea ale lui. Il iubesc, sau de fapt cred ca iubesc doar partea aia frumoasa a lui. pe cealalta o urasc pur si simplu. E prima dragoste, cred ca de-asta nu stiu cum sa reactionez si ce sa fac exact:( Nu-mi vine sa ca mi se intampla mie chestiile astea. Inainte sa incep relatia cu el chiar imi ziceam ca n-as accepta in veci sa imi vorbeasca cineva atat de urat. si uite...asa ca niciodata sa nu zici niciodata!

_Happiness_ spune:

Va multumesc mult de tot pentru sfaturi, raspunsuri. Chiar inseamna mult pentru mine. Imi dau seama ca nu eram nebuna.de-asta imi si doream o parere din partea voastra, pentru ca nu stiam exact daca ceea ce a facut el era abuz sau erau doar ''vorbe spuse la nervi''. Probabil eu, inconstient, vreau sa vad acum doar partea aia frumoasa a lui, de simt atat de mare nevoia de a ma impaca cu el. stiu ca n-ar fi bine, poate doar o perioada, apoi la prima cearta( de obicei erau certuri neimportante dupa parerea mea) mi-ar tranti din nou un ''du-te dracului'' sau ''esti proasta si penibila''. cand l-am intrebat daca as fi facut ceva foarte grav( sa zicem inselat) cum ar fi mai reactionat? raspunsul a fost: ''te-as fi scuipat intre ochi si nici pa nu ti-as fi zis''. asta e recenta. se suparase foarte tare pe mine pentru ca intrase in arhiva de la mess si citise o conversatie pe care eu o avusesem cu sora mea,(urat din partea lui, stiu!) in care ii ziceam ei ca nu-l mai suport...ca a venit la mine si abia asteptam sa plece. ma descarcam ei cum ar veni. si practic de aici a inceput ultima noastra cearta( apoi a urmat cea cu statul in tara de Paste)...mi-a zis ca il barfesc(mincinoasa, prefacuta) pe la spate si ca nu i le zic in fata, asa cum o face el cu mine...nu se astepta la asa ceva din partea mea,m-a ranit in asa hal incat mi-a spus ca eu i-am facut numai rau pe parcursul relatiei noastre, ca mi-am batut joc de el si ca rad cu sora mea de el. Am incercat sa.i explic ca sunt normale chestiile astea, mai ales intre fete. nu ai cum sa nu te plangi cuiva cateodata. daca ma enerva el de 5 ori pe zi, de atatea ori trebuia sa-i spun? pentru ce era sa fac asta, ca mai apoi mie sa-mi treaca si lui sa-i ramana in minte? asa cum mie mi-au ramas in minte toate insultele lui, dar omul mi le-a zis in fata, ce sa mai zic...


Apoi si-a cerut iertare normal, i-am zis ca ce face el cred ca se numeste abuz si sa citeasca un pic despre asta. mi-a dat dreptate pe moment, a zis ca se poate sa fie, dar ca eu i-am permis, ca nu mai am 5 ani sa ma controleze cineva, dar ca vrea sa-si schimbe temperamentul.in fine...am zis atunci hai ca poate de data asta si.a dat seama. Darrr...a doua zi din nou s.a enervat pe mine pentru ca nu i-am raspuns imediat la o intrebare...si mi-a zis ca ma lasa in pace, sa citesc de acum incolo pe net despre abuzuri si etc.

Ah..si din punctul lui de vedere a facut tot posibilul sa ma convinga sa ne impacam.nici acum nu inteleg cum a facut asta? Oare spunandu-mi iarta.ma, am gresit? daca vrei sa ma crezi, bine. daca nu te inteleg. mai mult de atat nu are cum sa-mi demonstreze ca vrea sa se schimbe cu adevarat, dar ca ma iubeste mult.exact asa mi-a spus.


V-am spus, toate chestiile astea le spunea numai cand era nervos...si ca nici macar el nu credea in ele, doar le spunea si atat, ca sa se razbune.


Off..sper sa n-o iau razna definitiv si sa fiu tare!!! multumesc mult

emanouela spune:

Prima dragoste va avea intotdeauna un locusor in inima ta, fa in asa fel incat amintirea sa fie frumoasa....prima dragoste nu trebuie sa fie si ultima.
E clar ca lumina zilei, da, e abuz, unul mare cat casa. Momentelea alea placute pe care le enumeri tu, nu sunt facute special pt tine, tot pentru el, pt ca si lui ii dau o stare de bine si un anume confort si ii garanteaza ca nu pleci mancand pamantul. Eu zic sa evaluezi situatia la rece, sa vezi daca asta iti doresti in viata...sa fii "panarama", "jegoasa", etc cuiva. Nimeni in lumea asta nu are dreptul sa-ti vorbeasca asa, este o lipsa totala de respect....chiar asta iti doresti??? Sa fii carpa cuiva???? Nu trebuie sa-ti propui doar sa te desparti de el si atat, nu, trebuie sa stii si sa-ti fie clar si de ce o faci. Pt ca, daca te desparti doar de 'dragul de a te desparti', ai sa te reintorci. Faptul ca tu accepti aceste injurii si jigniri care ti se aduc, motivat sau nemotivat (indiferent daca are motiv, nu are dreptul), mie imi arata, pe langa faptul ca el nu te respecta, nici tu nu te respecti sau nu te mai respecti, ceea ce e foarteeeee trist pt ca daca tu nu o faci, nu o va face nimeni altcineva. Nu intri intr-o relatie/casatorie ca sa fii abuzata, sub nici o forma.

_Happiness_ spune:

emanouela stiu ca ai dreptate. da asta cred ca sunt, sau de fapt asta am ajuns sa fiu, o carpa,nerespectandu-ma in primul rand pe mine. dar eu, in prostia mea, credeam ca daca incerc sa ma port mai frumos, sau mai urat(am incercat si cu indiferenta dar a fost mai rau), el va lupta cu adevarat si ma va aprecia mult mai mult! se pare ca cea care nu si.a dat seama de gravitatea situatiei am fost eu, trist...acum cand vad parerile unor oameni necunoscuti, realizez ca fac o mare prostie incercand sa ma mint. credeti sau nu, fix de asta cred ca aveam nevoie.

coracora spune:

Eu cand aud din astea "nu se poate abtine", "asa e el"... mi se zbarleste parul pe ceafa!! Da' ce, e incontinenta urinara sa... nu se poata abtine?
NU exista "asa e el", chiar daca el sustine sus si tare acest lucru. Daca te iubeste, face in asa fel incat relatia voastra sa nu sufere in nici un fel. Cand simte ca-l ia valul, sa se dea cu capul de perete, de exemplu, sau sa dea cu pumnul in perete pana ajunge de partea cealalta.
Iar daca e sa ma intrebi pe mine, intr-o relatie de iubire orgoliul (nici unuia dintre parteneri) nu are ce cauta. E ca si cum pretinzi ca te daruiesti 100% celuilalt, insa in acelasi timp iti arogi dreptul de-a face scandal, asa, cateodata.... Cum vine asta? Pe care copca s-a dus acel 100%...?

mami_stefi spune:

cam complicata povestea.
e clar ca are o problema cu controlul nervilor,a vorbelor,gesturilor ..
daca tot spune ca vrea asa mult sa se schimbe si e constient ca are o problema de ce nu incearca sa isi "trateze" cumva aceasta pornire de "necontrolat" ???


Sa fii om e lucru mare!

Porumbita spune:

de ce ai atat de putin respect pt tine insati?
cum poti sa ii inghiti toate magariile ale si sa crezi inca faptul ca el te iubeste?
dc sora ta ar fi in locul tau ce sfat i-ai dat?