ce ati face?

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Kariguld, m-ai lasat muta... realmente nu am cuvinte sa-ti spun cat de impresionata sunt .
Am vrut ieri sa intru la subiect sa-ti zic ca inteleg ce ai vrut sa spui, dar mi-e teama ca nu-s binevenita la sectiunea asta, si de multi ani nu mai intervin (decat daca citesc enormitati).
Si vreau sa-ti spun ca esti exact genul de persoana credincioasa pe care as alege-o sa-mi creasca copilul daca eu n-as mai fi. Nu mi-e frica de credinta ta

Subscriu la absolut tot ce a spus Mihaela_S. Daca as infia un copil credincios l-as duce oriunde ar vrea. E adevarat ca l-as lasa pe el sa VREA si sa ceara, nefiind stilul meu de viata obisnuit.

Vreau sa va spun tuturor multumesc, m-a ajutat foarte mult subiectul acesta. Mi-a fost teama constant, in ultimii ani, de faptul ca fiica-mea ar putea fi influentata, indoctrinata, mi-a fost teama de orele de religie, etc. Insa in subiectul asta am vazut din exterior cu arata aceasta frica si asta m-a facut sa ma gandesc la ea. Si sa scap de ea!

Michelle, desi am mai scris si-n alte dati, nu mi-e frica de moarte, de moartea nimanui. Asa e mersul naturii si eu sunt deplin impacata cu asta, traiesc acum, pentru viata asta, si planurile mele sunt doar pentru ea. M-ar ingrozi perspectiva de a trai o eternitate!
In fiecare zi renunt la un timp al fetitei mele. N-o sa mai fie niciodata bebelus (ca tot ma uitam azi la niste poze), etc. Renunt si la un timp de-al meu, imbatranesc... e normal, nu? Altii vin din urma, suntem doar fire de nisip fiecare dintre noi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

nu am dorit sa va amutesc sunt cat se poate de sincera.

si mie daca mi s-ar incredinta un copil, as respecta intocmai dorintele parintilor. si daca ceva nu stiu la acel moment, voi invata, ma voi informa ca sa-l ajut pe copil sa ajunga ceea ce si-ar fi dorit parintii lui. ptr ca de fapt acesta este scopul ptr care mi se incredinteaza.

Katya, sa fii convinsa ca fetele tale vor stii ce sa faca. ceea ce tu le inveti in fiecare zi li se intipareste in suflet.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Katya, poate te surprinde ce spun, dar eu ti-as incredinta copilul cu conditia ca sa o cresti asa cum o cresc eu, ca metode educative, morale, principii de viata. Pe mine ca ateu ma intereseaza ca ccc copiii mei sa ajunga oameni onesti, respectuosi si invatati. Partea religioasa ma intereseaza mai putin. Familia respectiva poate fi de orice credinta daca are aceleasi principii de viata pe care le am eu. Nu as crede ca o indoctrinezi, atata vreme cat restul conditiilor sunt indeplinite. Ceea ce reciproc nu e valabil. Si recunosc ca mi-e greu sa inteleg, dar accept ca e asa.

Insa imi place sa ma gandesc, ca asa cum Kari m-a pus si pe mine pe lista, ar face-o mai multi, chiar credinciosi fiind. E chestie de...nu stiu, poate gusturi?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Citat:
citat din mesajul lui J G

Michelle, desi am mai scris si-n alte dati, nu mi-e frica de moarte, de moartea nimanui. Asa e mersul naturii si eu sunt deplin impacata cu asta, traiesc acum, pentru viata asta, si planurile mele sunt doar pentru ea. M-ar ingrozi perspectiva de a trai o eternitate!
In fiecare zi renunt la un timp al fetitei mele. N-o sa mai fie niciodata bebelus (ca tot ma uitam azi la niste poze), etc. Renunt si la un timp de-al meu, imbatranesc... e normal, nu? Altii vin din urma, suntem doar fire de nisip fiecare dintre noi.

J si Carla (05.02.2006)
www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare


Am dat quote pentru ca e exact ce gandesc si eu. Vreau sa las in urma mea lucruri frumoase, sa traiesc o viata frumoasa si cei care m-au cunoscut sa isi aduca aminte de mine cu placere dupa ce nu voi mai fi. Voi trai mai departe prin copiii, nepotii mei, atata vreme cat ei isi vor aminti de mine. Moartea e ceva natural, la fel ca nasterea. Suntem trecatori si atat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

nu e vorba ca "nu pot sa iau un copil si sa-l duc la biserica"...s-a inteles rgesit.
oricand pot sa iau chiar 2-3 copii sa-i urc in cadillac si sa-i "duc". nu e vorba de drum, de timp...e vorba de un stil de viatza...care nu as putea sa i-l ofer asa cum parintii, cei de alte religii ar dorii.

e greu de inteles intr-un fel dar credinta practicanta nu se face peste noapte treb sa o ai in suflet ca sa fie autentica.
plus ca trebuie sa ai informatii ca sa o poti aplica.si cum o poti aplica daca tu nu crezi in ea?
un copil are nevoie de credintza zilnic nu numai la biserica duminica de la 9-11.

daca stau sa ma gindesc mai bine, a fost greseala din partea mea cand am gindit ca as pune asta in testament.
pentru o familie credincioasa nu ar fii nevoie ca ar fii automat. iar la cei necredinciosi nu ar avea valoare.

deci de asta am spus ca eu nu as putea creste un copil si sa ma oblig in fatza parintilor sa-i pastrez credintza, religia daca ar fii diferita de crestinism(denominatiunile nu conteaza).
la fel nu ma pot obliga la o familie ateie sa cresc copii fara credintza...petnru ca eu asta practic zilnic, rugaciuni, cintece, multumiri lui Dumenzeu.

deci nu as face din lipsa de bunatate dar sincer asta mie stilul de viatza, asta mi-e credintza si nu am cum sa ma schimb.

mai spunea cineva ca o data ce ai sadit la copil nu se mai schimba...cam asa ceva ii spunea lui KatYa.
da, dar copiii mici pana la 10 poate chiar 12 ani...uita ce au fost invatati. asa ca nu ne putem baza pe asta.

michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

interesant unde a ajuns discutia! nu m-as fi gindit niciodata la asta! la cine as incredinta dintre cei de pe forum?

eu nu prea sunt legata de nume pe aici pe forum..nu ma interesat niciodata sa tin minte cine a spus...ce a spus... ca sa-i fac profilul.
as avea inima impacata sa il incredintez la oricare dintre fetele de religie crestina de la SC (dar sa fie practicante...indiferent de denominatiune)dar care locuiesc si vor locuii in America...

sotului meu nu i-ar veni sa creada despre ce am ajuns sa vb noi aici!

michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Mihaela-s ,iti multumesc pt incredere si da, ma surprinde ca mi-ai da copilul, mai ales ca eu nu ti l-as da.

Nu e vorba de gusturi, eu te plac de placut, dar principiile alea de viata daca nu-l au pe Dumnezeu, sint deja diferite de principiile mele. Citeste penultima postare a lui Michelle, ea a explicat mai bine: deci nu e vorba de actiuni pe care tu le-ai face de dragul meu pt copil, e vorba de trairea aia autentica de care zice Michelle. Nu ajunge doar sa faci ceva, tb sa fii cumva.

Ca sa nu-ti mai zic ce te-ar incurca pe tine copiii mei! Sa zicem ca duminica tu ai face ceva cu familia: gradinarit, inot, facut curat,ce stiu eu.Si uite ca ale mele tb sa respecte ziua Domnului! sa nu faca nimic! Ei, o zi, 2 ,poate nu zici nimic, dar cu timpul...ce armonie e intre copii daca unii fac treaba si altii nu? Unde mai pui ca tb sa le duci si la biserica! Si inca una ortodoxa de limba romana! Si sa stai cu ele acolo! In picioare! Ca sa le dai ex! Ca nu se sta pe banca la slujba : ori in picioare, ori in genunchi. Ei, te mai invoiesti?

Si gindeste-te ca asa ar face si fata ta la noi! Ar lua impartasanie din aceeasi lingurita! Cu toata biserica! Toti din acelasi potir! Si ar cere binecuvintare de la duhovnic sa dea la liceul cutare! Si-n saptamina mare crezi ca ar agata oua rosii in copaci? Si-n tigaie ar sfirii un snitel? De unde! Ar tine post, ar merge la denii, ar cinta Prohodul Domnului...

Mai imi dai fata?

Noapte buna!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns missdarcey spune:

[quote]citat din mesajul lui michelle-usa

intrebare pt cei credinciosi.
in cazul in care amandoi ati deceda, cui ati incredinta copiii mici?

unor rude necredincioase sau unei familii credincioase dar care nu va este ruda?


michelle
[/

Gandirea e foarte simplista si ai disecat raspunsul numai in doua variante ca sa arati antagonismul dintre credinciosi si necredinciosi .In viata reala situatiile sunt foarte diverse si nu intra in tiparul celor doua variante.
Poate fi si cineva din familie dar credincios sau n variante luate cate n/.
Mi se pare trist ca raportezi realizarile materiale la credinta .Sunt multi credinciosi care nu pun o importanta asa mare pe acest aspect.
M-am gandit si eu de multe ori ciu i-as incredinta copilul si am ales familia .Ca daca eu sunt ceea ce sunt se datoreaza si familiei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

There Will Be A Day
http://www.youtube.com/watch?v=le-TG4sRRiQ&feature=related

amin!

michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

Citat:
citat din mesajul lui J G

Kariguld, m-ai lasat muta... realmente nu am cuvinte sa-ti spun cat de impresionata sunt .
Am vrut ieri sa intru la subiect sa-ti zic ca inteleg ce ai vrut sa spui, dar mi-e teama ca nu-s binevenita la sectiunea asta, si de multi ani nu mai intervin (decat daca citesc enormitati).
Si vreau sa-ti spun ca esti exact genul de persoana credincioasa pe care as alege-o sa-mi creasca copilul daca eu n-as mai fi. Nu mi-e frica de credinta ta

Subscriu la absolut tot ce a spus Mihaela_S. Daca as infia un copil credincios l-as duce oriunde ar vrea. E adevarat ca l-as lasa pe el sa VREA si sa ceara, nefiind stilul meu de viata obisnuit.

Vreau sa va spun tuturor multumesc, m-a ajutat foarte mult subiectul acesta. Mi-a fost teama constant, in ultimii ani, de faptul ca fiica-mea ar putea fi influentata, indoctrinata, mi-a fost teama de orele de religie, etc. Insa in subiectul asta am vazut din exterior cu arata aceasta frica si asta m-a facut sa ma gandesc la ea. Si sa scap de ea!

Michelle, desi am mai scris si-n alte dati, nu mi-e frica de moarte, de moartea nimanui. Asa e mersul naturii si eu sunt deplin impacata cu asta, traiesc acum, pentru viata asta, si planurile mele sunt doar pentru ea. M-ar ingrozi perspectiva de a trai o eternitate!
In fiecare zi renunt la un timp al fetitei mele. N-o sa mai fie niciodata bebelus (ca tot ma uitam azi la niste poze), etc. Renunt si la un timp de-al meu, imbatranesc... e normal, nu? Altii vin din urma, suntem doar fire de nisip fiecare dintre noi.

J si Carla (05.02.2006)
www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare


am o veste proasta pt tine: de trait, vom trai pt o eternitate
si...o veste buna: de tine depinde unde alegi sa o petreci

Domnul sa te lumineze!



michelle

Mergi la inceput